Știri, Muntenia-Sud, România|sâmbătă, august 24, 2019
Sunteți Aici Home » ACTUALITATE » CALAMITATE: Cel mai prost an agricol din ultimul deceniu! Pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei cer amnistie fiscală

CALAMITATE: Cel mai prost an agricol din ultimul deceniu! Pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei cer amnistie fiscală 

livada voinesti

Pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei au ajuns la disperare. Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, anul agricol 2014 este considerat a fi cel mai prost din ultimul deceniu. Autorităţile locale şi cele judeţene, împreună cu Asociaţia Pomicultorilor Dâmboviţeni, au transmis către ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, un memoriu prin care solicită amnistie fiscală. Oamenii spun că nu vor fi capabili să facă faţă cheltuielilor generate de întreţinerea culturilor şi să plătească şi impozitele către stat. Susţin doleanţele oamenilor: Primăria şi Consiliul Local Voineşti, Staţiunea de Cercetare Pomicolă, Asociaţia Pomicultorilor Dâmboviţeni şi Consiliul Judeţean Dâmboviţa.

Iată care sunt, integral, solicitările transmise ministrului Daniel Constantin.

„Mărul de Voineşti pe cale de a deveni un brand, nu-şi mai poate îndeplini ţinta datorită unor factori socio-economici şi climatici din ce în ce mai potrivnici în ultimii ani.

Dacă de mai bine de o jumătate de secol singura sursă de venit a locuitorilor din zonă a fost valorificarea fructelor, în ultimii ani, aceştia sunt nevoiţi să-şi abandoneze pomicultura ca îndeletnicire moştenită din tata în fiu şi să-şi caute venituri alternative în ţară sau în străinătate. Ar fi o mare pierdere pentru patrimoniul pomicol dâmboviţean şi naţional ca bazinul nr.l al ţării să se destructureze şi să-şi piardă potenţialul productiv. Cauzele care duc la situaţia semnalată sunt determinate de mai mulţi factori şi anume:

– dezechilibrul atmosferic cu veri excesiv de călduroase şi secetoase, cu ierni nefireşti în evoluţia temperaturilor şi precipitaţiilor au produs o perturbare totala în biologia pomilor, făcând ca, în anul 2013 fenofazele însoţitoare înfloritului să se deruleze în 3-4 zile, iar în anul curent au durat 2-3 săptămâni, cu repercursiuni negative în polenizarea pomilor şi asigurarea unei încărcături normale pe pom, mai ales că pe toată perioada înfloritului s-au succedat ploi permanente. În aceşti ani, lipsiţi de producţie, cheltuielile înregistrate cu efectuarea lucrărilor nu au mai fost recuperate;
– oboseala solului datorată existenţei plantaţiilor pe acelaşi teren (peste 4 decenii) a dus la epuizarea maximă de fertilizanţi, mai ales că aportul cu gunoi de grajd s-a diminuat, prin împuţinarea drastică a şeptelului, iar îngrăşămintele chimice s-au scumpit excesiv de mult;
– căderile de grindină au devenit tot mai dese, iar plantaţiile clasice şi intensive nu permit instalarea sistemelor antigrindină şi nici achiziţionarea lor pentru plantaţiile pretabile, din cauza costurilor;
– îmbătrânirea forţei de muncă şi mobilitatea redusă a celei active pentru activităţi sezoniere duc la executarea lucrărilor din tehnologie în condiţii de dificultate;
– plantaţii de tip clasic în procent de peste 70%, îmbătrânite şi cu capacitate redusă de regenerare, chiar dacă tehnologia aplicată de pomicultorii cu experienţa a fost cea adecvată;
– fărâmiţarea drastică a suprafeţelor exploataţiilor odată cu reconstituirea dreptului de proprietate a dus la diminuarea acestora la suprafeţe cuprinse între 0,2 ha până la 2,5 -3 ha , în procent de peste 90 % din numărul lor şi, datorită acestui fapt, nici reconversia în pomicultură nu poate prinde prea mult contur;
– producţia în declin şi preţul de valorificare foarte scăzut, cauzat de concurenţa neloială a fructelor din U.E. şi import, aduse în afara cadrului legal, au făcut ca piaţa de fructe să elimine de la un an la altul producătorii autohtoni şi autentici;
– capacitatea foarte redusă de investiţii în condiţionare, depozitare, procesare, ambalare şi transport nu permite valorioficarea superioară a fructelor pe piaţă şi pe reţeaua supermarketurilor;
– costurile ridicate necesare înfiinţării unui hectar de livadă de mare densitate după standarde UE, nu dau posibilitatea fermierilor să-şi întinerească patrimonial pomicol;
– lipsa unui sistem de creditare cu perioade de graţie până la intrarea livezilor pe rod, zădărniceşte dorinţa fermierilor de a-şi întinerii patrimoniul pomicol şi de a-şi achiziţiona utilaje pentru mecanizarea lucrărilor;
– din lipsa unor unităţi de procesare în zonă, marfa de industrie este valorificată prin distilare sau ia calea exportului la preţuri derizorii începând cu 0,30 RON/kg;
– gradul redus de asociere datorită cadrului legal greu de aplicat menţine un număr mare de exploataţii individuale ce nu au acces la forme colective de valorificare şi cu atât mai puţin la export;
– situaţia economică precară a staţiunii pomicole din zonă nu-i dă posibilitatea acesteia să producă material biologic cu rezistenţă genetică la boli şi în cantitate suficientă, motiv pentru care, pomicultorii sunt nevoiţi să aducă pomi de plantat din afară, la preţuri mult mai mari, a căror autenticitate este îndoielnica şi mai puţin adaptaţi la condiţiile climatice ale zonei;
– lipsa unei pieţe de gross facilitează înmulţirea unor negustori intermediari care menţin preţuri derizorii la fructele de consum în stare proaspătă, luate de la producătorii care nu au posibilitatea de a merge la piaţă, mai ales că spaţiile comerciale de aici sunt acaparate tot de intermediari;

Ţinând cont de aspectele semnalate, solicităm, în limita posibilităţilor, să se aducă anumite înlesniri în activitatea pomicultorilor din zonă cum ar fi:
– programul de reconversie a pomiculturii în perioada 2014-2020 să poata fi accesat şi de micii producători – acest program ar duce la dezvoltarea fermei familiale din România (0,5 ha – 3 ha), atenţie, ferma familială din România nu este aceiaşi cu ferma familială europeană. Pentru a ajunge la nivelul european, ferma familială din România are nevoie de sprijin deosebit. Dacă nu se doreşte dezvoltarea fermelor familiale (0,5 ha – 3 ha ) acestea nu se vor dezvolta, ci, dimpotrivă, vor dispare, membrii acestor familii vor avea nevoie de asistenţă socială.
– normele de venit pentru pomicultură trebuie să se apropie de venitul real obţinut de producători, astfel încât să fie acceptat şi plătit de aceştia.

În condiţiile vitrege ale anului anterior cât şi a celui în curs, în care producţia de mere nu a putut şi nu va putea asigura decât minimum de existenţă al fermierilor autohtoni, aceştia, la ora actuală, vor fi în imposibilitatea achitării taxelor şi impozitelor pe venit pe suprafaţă;
– acces la credite cu dobândă redusă în vederea achiziţionării de utilaje şi instalaţii necesare mecanizării lucrărilor;
-cadastrarea gratuită a terenului în vederea îmbunătăţirii pieţei funciare şi înlesnirea comasării terenurilor;
– facilitarea investiţiilor în vederea dezvoltării activităţilor necesare în procesare şi valorificare;
– asigurarea de spaţii comerciale în pieţe destinate strict producătorilor precum şi modalităţi de valorificare prin reţeaua supermarketurilor prin asigurarea priorităţii fructelor autohtone;
– sprijinirea staţiunii pomicole din zonă cu fonduri pentru a avea posibilitatea să producă material săditor necesar înfiinţării noilor plantaţii după standarde U.E.;
– dezvoltarea reţelei de învăţământ cu profil agricol în zonă, prin înfiinţarea de clase cu specialitatea în pomicultură;
– reorientarea interesului consumatorilor către fructele româneşti care sunt mai gustoase, mai puţin chimizate şi mult mai sănătoase, graţie tehnologiei tradiţionale şi condiţiilor pedoclimatice specifice;
– acţiuni de adaptare la schimbările climatice prin promovarea tehnologiilor adecvate şi alcătuirea unei noi zonări a pomiculturii după parametrii actualilor factori de climă;
– dezvoltarea altor forme de activităţi economice pentru valorificarea producţiei locale precum vânzarea din fermă, agroturism etc.

Ţinând cont că aceste probleme au fost culese din întâlnirile cu pomicultorii din Bazinul Pomicol Voineşti, ele regăsindu-se în toate localităţile din Valea Dâmboviţei, vă rugăm să analizaţi şi să dispuneţi măsurile necesare dezvoltării zonei pomicole şi crearea condiţiilor egale de dezvoltare atat a fermelor mari cat si a producătorilor mici si mijlocii, pe de o parte, iar cu bunăvoinţa dumneavoastră şi a întregii echipe de specialişti, să se promoveze pentru fermierii locali, cel puţin pentru anul 2014, un amendament sau o decizie prin care, aceştia să fie scutiţi sau să achite într-un procent redus impozitul pe norma de venit”.

Adaugă un Comentariu

*