Știri, Muntenia-Sud, România|marți, decembrie 12, 2017
Sunteți Aici Home » REPORTAJ » CĂLĂTORIE: Peste Dunăre, la Silistra, am găsit o Europă la fel ca a noastră

CĂLĂTORIE: Peste Dunăre, la Silistra, am găsit o Europă la fel ca a noastră 

silistra 1

Suntem pe malul Dunării, la Călăraşi. Aşteptăm îmbarcarea pe bac. Vrem să trecem dincolo, la Ostrov, comună constănţeană aflată la limita de sud-vest a judeţului. Acolo, practic, începe Dobrogea şi Bulgaria.

Nu intenţionăm să pornim spre mare, printre colinele pline de vii şi de istorie. Ne-am decis pentru o plimbare mai scurtă, la bulgari. Ne-am luat ca reper Silistra, un orăşel port la Dunăre.

Pe bac urcă mai întâi camioanele grele, apoi autoturismele. Taxă, vreo 30 de lei de maşină. Pietonii, după cum ne spun cei din echipajul podului mişcător, la urmă şi pe gratis.

Urcăm. Ne facem loc pe platforma veche de când lumea printre autovehicule. Câteva femei plinuţe, negricioase, urcă fără probleme, ca şi cum ar face acest drum de când lumea. Au cu ele sacoşe imense din rafie. Acum sunt împachetate şi legate cu sfoară. Merg la bulgari, la Silistra. Aduc de acolo tot soiul de mărunţişuri pe care le revând în ţară, prin târguri sau la colţ de stradă. Bomboane, caramele, seminţe de floarea-soarelui, parfumuri ieftine, poate şi ţigări, dar cantităţi care să nu bată la ochi. Vameşul e vigilent. Îşi fac loc printre maşini şi se trag într-un colţ, lângă o cabină de tablă, altădată considerată a fi pentru pasageri.

„Lasă, fă, să vezi, facem treabă şi ne întoarcem şi devreme acasă. Ştiu eu un bulgar care vinde ieftin, nu ne trage în piept”, le spune una dintre femei celorlalte, cu voce sigură, încurajator, văzându-le mai pesimiste.

Traversarea Dunării de la Călăraşi la Ostrov, în colţul Dobrogei, durează vreo douăzeci de minute.

„Ehee, acum e parfum. Drum lin, Dunărea blândă. A durat şi o oră să trecem altădată. Valuri mari, curenţi, urgie, ce mai. Odată, s-a dus bacul la vale. L-a luat curentul. Noroc că nu s-a întâmplat vreun necaz”, ne povesteşte un bătrân cu faţa osoasă, ce mergea tot la bulgari, tot pentru micul comerţ de graniţă.

 

De la distanţă, Silistra pare cochet, bine aranjat, simetric, multă verdeaţă. Dunărea este superbă. Parcă dansează. Limpede. Pe luciul ei, nicio undă de mânie.

Tot admirând peisajul, nici nu ne-am dat seama că am ajuns la mal. Huruitul motoarelor de la maşinile înghesuite pe bac ne-au făcut să pricepem că trebuie să coborâm.

silistra 3

Grosul pasagerilor o apucă cu paşi repezi spre trecerea în Bulgaria. Sunt de parcurs doar două sute de metri până la vamă. Am luat-o şi noi după cei care fac drumul ăsta de două-trei ori pe săptămână.

„Ce să facem, mămică, trebuie să trăim şi noi. Nu furăm, nu dăm în cap la nimeni. Bine că mai avem ce lua de la ăştia. E un pic mai bine ca în România. Nu e aşa stricteţe”, ne spune femeia vorbăreaţă de pe bac, care şi-a dat seama că la noi este vorba despre o vizită de curiozitate.

Şoseaua spre punctul de control pare pustie. Din loc în loc, câte o tarabă pe care sunt înşirate tot soiul de produse bulgăreşti. Cât ai clipi, suntem în Silistra. Te întâmpină de cum ieşi din vamă un panou publicitar imens pe care scrie „Lemne de foc”, în româneşte şi bulgăreşte!

Intrăm în oraş. Câteva magazine unde se vinde en-gross şi en-detail, în special pentru români. Lângă ele, înşirate şi câteva case de schimb valutar. Dai doi lei, primeşti o leva.

silistra 4

Intrăm într-un magazin. Vânzătorul ne salută în româneşte şi ne spune că putem să cumpărăm şi pe lei. Ne calculează el imediat paritatea.

„Hai, curaj. Avem marfa ieftină şi bună. Detergenţi cu bani mai puţini ca la voi. Şi caramele. Pungă mare doar trei leva, adică şase lei. Bun, nu?”, încearcă bulgarul să ne determine să cumpărăm ceva de pe la el din prăvălie.

Pornim spre centrul oraşului. Nu este mult de mers. Strada, liberă cât vezi cu ochii. Aglomeraţie de maşini, ioc. Multă verdeaţă. Pe copaci, anunţuri cu fotografii ale unor bătrâni dispăruţi şi mesaje electorale. La o poartă, o femeie a scos la vâzare pere şi teci de fasole. Un leva kilogramul. Mai încolo, cireşe.

Blocurile pe care le crezusem impresionante, privindu-le de peste Dunăre, acum ni s-au părut cenuşii, şterse, neîngrijite. Ne-am învârtit un pic pe străzi. Lume puţină. Bătrâni, ciucure pe lângă blocuri. Dialogau despre ale lor. Câţiva tineri la terase. Sorbeau Coca-Cola sau Fanta.

silistra 5

Un român care a traversat odată cu noi Dunărea ne-a recunoscut şi a venit de ne-a întrebat dacă am găsit ce voiam, tocmai când ne holbam într-o vitrină comparând preţurile la pantofi bărbăteşti cu cele de la noi.

„Ştiu eu unde este mai ieftin. Oameni de încredere”, contină bărbatul, ce târa după el două sacoşe doldora de pacheţele şi cutii.

Am hotărât să ne întoarcem. Nu prea învioraţi. Ca şi la noi, multe oraşe bulgăreşti par a fi în Europa, dar mai au drum lung de parcurs spre civilizaţie şi prosperitate. Uneori ai impresia că timpul a înţepenit. Că nu se mai mişcă nimic…

Urcăm pe bac. Tot printre maşini, sacoşe, de astă dată pline, şi chipuri de români, mulţumiţi că le-a mai reuşit o dată. Lăsăm Silistra în urmă, la fel şi iluzia că acolo este mai bine.

silistra 1

Alte articole:

Adaugă un Comentariu

*