Știri, Muntenia-Sud, România|sâmbătă, august 24, 2019
Sunteți Aici Home » AGRICULTURĂ » CĂLĂTORIE: Prima zi printre agricultorii slovaci! Ne-a uimit că aici cooperativele agricole dăinuie din 1974!

CĂLĂTORIE: Prima zi printre agricultorii slovaci! Ne-a uimit că aici cooperativele agricole dăinuie din 1974! 

slovacia 2

Deşteptarea. Devreme. Parcă nici nu ai somn atunci când te afli în altă parte, undeva unde nu ai mai fost şi doreşti să vezi, să pui la bagajul de informaţii şi experienţe cât mai multe. Aer tare la Bratislava. Răcoare. Plăcut. Mic dejun. Cu de toate, apoi îmbarcarea în autocar.

Ioana Popa ne anunţă că vom străbate astăzi câteva sute de kilometri. Autocarul, confortabil, pregătit cu doi şoferi. Cum scrie la carte. De vizitat patru locaţii în zone diferite ale Slovaciei. Patru proiecte derulate prin fonduri europene. Nu ne mai întoarcem diseară în Bratislava. Înoptăm în altă parte. La Zilina. Mai aproape de obiectivele ce vor urma să le trecem în revistă.

CITEŞTE ŞI: „Bratislava, o lume diferită de a noastră în care timpul curge mai iute decât Dunărea”

slovacia 3

Toată lumea este cu armele pregătite. Cameramanii şi-au lustruit obiectivele, fotografii trec la click-urile de probă. Reportofoanele sofisticate ale jurnaliştilor radio , adiba să trecă pe poziţia record. Gata! Start! Pornim la drum. Urmărim din mers splendorile Bratislavei. Ne uităm ca la cinematograf. Traversăm Dunărea. Circulaţie din belşug. Spre toate colţurile Occidentului.

Rămânem uimiţi de câtă verdeaţă există în Slovacia. Păduri nesfârşite. Aceşti oameni au un cult pentru codrii. Se simte respectul pentru aurul verde. Legea este drastică aici când este vorba de despăduriri. Minunat. Pitoresc, civilizaţie şi dezvoltare economică. Nu tare, dar sigur. Suntem doar în zona euro.

Călătoria, destinsă. Multe lucruri noi de văzut, chiar şi din viteza autocarului. Şosele ca în palmă. Ramificaţii asfaltate către toate satele şi cătunele. Drumuri agricole desăvârşite merg paralel cu autostrăzile.

slovacia 1Prima oprire. Localitatea Smolinske, regiunea Senica, la 80 de kilometri distanţă de Bratislava. Aici, Asociaţia Agricolă Smolinske, reprezentată de Roman Ruzica, în calitate de preşedinte, a pus bazele dezvoltării unei centrale pe biogaz.

Slovacul Roman Ruzika ne-a spus că s-a cheltuit enorm pentru materializarea acestui proiect. 5.000.000 de euro! O căruţă de bani. Din această sumă 1.504.000 de euro au fost asiguraţi de Fondul European Agricol Pentru Dezvoltare Rurală. Banii nerambursabili au venit prin Măsura 321 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi.

Investitorul ne-a primit cu căldură. Pe parcursul a circa 60 de minute, a oferit tuturor celor 30 de reprezentanţi media, consultanţi, membri ai unor asociaţii profesionale, multiplicatori de informaţii cu toţii, date despre modul de implementare a proiectului, capacităţi de producţie, sistem de operare etc. Omul a răspuns tuturor întrebărilor fără probleme.

Energia electrică obţinută este dirijată în sistemul naţional. Practic, investitorul nostru o vinde. Câştigul, ne-a asigurat, este unul bun. Circa 80.000 de euro lunar. Asociaţia a ales dezvoltarea unui astfel de proiect motivând că terenul din zonă nu este tocmai prielnic pentru agricultură, chiar dacă unitatea exploatează o suprafaţă însemnată de pământ şi deţine şi o fermă zootehnică.

slovacia 5

Preşedintele asociaţiei a optat pentru biogas şi pentru faptul că pe piaţa laptelui şi a produselor derivate există fluctuaţii nesigure. Nu punem în pagină acum tehnologia de obţinere a biogazului, pentru asta există manuale. Trebuie doar să ai ceva bani, să elaborezi un proiect şi să te pui pe treabă. Interesant este că centrala produce un megawatt pe oră iar materia primă folosită vine din fermele zootenice şi din cele vegetale. Totul se transformă. Ceea ce rămâne după stoarcerea de energie a materiei folosite, este transformat într-un superîngrăşământ natural.

Gata! Continuăm călătoria. Ziua, destul de plină. Patru proiecte risipite într-un teritoriu vast. Următoarea oprire, satul Podolie, lângă oraşul Nove Mesto. O altă cooperativă agricolă. Am devenit invidioşi, la noi, în România, când vine vorba de astfel de structuri în agricultură, nu se leagă nimic!

slovacia 6Aici, printr-un proiect derulat tot prin Fondul European, prin Măsura 321 s-au achiziţionat echipamente tehnologice de 483.130 de euro. Sume nerambursabile, 241.565 de euro. Astfel, cooperativa de la Podolie, cu strungurile şi freza ultraperformante, produce diferite piese solicitate în Germania. Ne-au plăcut mult şi perele! Româneşte, dar politicos, ne-am înfruptat din roadele a doi pomi din curtea unităţii agricole ce nu a fost dărâmată după căderea comunismului, cum s-a întâmplat la noi.

Mai departe prin pitoreasca şi minunata Slovacie! Decorul care ne-a însoţit pretutindeni – multă verdeaţă şi fascinante păduri. Mi-e dor de ale noastre, câte mai sunt…

Următoarea ţintă, localitatea Prasnik. Nu mai vorbesc de kilometri şi drumuri întortocheate dar sigure, ar fi prea mult. Dar, nu pot trece cu vederea aşezarea acestui sătuc, pe culmea unui munte, înconjurat de cer şi codrii. Încântare la maxim. În această zonă, Compania Agricolă Ekotrend Myjava, prin Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, a parcurs un proces de modernizare a societăţii achiziţionând utilaje, tehnică de calcul şi reconstruind o hală pentru depozitarea cerealelor.

slovacia 7Acum, lucrează aici, 20 de angajaţi. Valoarea proiectului a fost de 283.769 de euro din care fonduri nerambursabile 106.413 de euro. Unitatea deţine o instalaţie de decorticate grâu care, la prima vedere , nu ne-a atras în mod deosebit atenţia. Reziduurile rezultate sunt procesate şi transformate în peleţi folosiţi drept combustibil. Compania deţine şi o moară. Tot de capacitate mică, dar valoroasă. Făina obţinută şi ambalată este livrată pe pieţele locale. Concluzia – pic cu pic se adună banul!

Ultima oprire a primei zile. Undeva după ora 21:00, si după alţi câţiva zeci de kilometri parcurşi. Oboseala şi-a făcut simţită prezenţa în delegaţie, dar nimeni nu s-a dat bătut. Locaţia aleasă, satul Velke Ripnany. Ca să fim clari, gazde primitoare ne-au fost tot reprezentanţii unei cooperative agricole. Pe lângă multitudinea de activităţi în domeniu – culturi de cereale, rapiţă, vii, fermă zootehnică, cei de la cooperativa agricolă care dăinuie din 1974 au dezvoltat şi o fabrică de hârtie. Produsele obţinute – şerveţele, feţe de masă, scutece sunt solicitate pe piaţa internă şi externă. De aici nevoia de tehnologii performante.

slovacia 10Aşa că, reprezentanţii cooperativei s-au pliat rapid, au elaborat un proiect pe Măsura 311 – Diversificarea activităţilor nonagricole, în valoare de 987.600 de euro. Au achiziţionat maşini pentru lipire, laminare, pliere, decupare şi perforare a hârtiei şi a materialelor textile. Proiectul a dus la sporirea numărului de angajaţi. Circa 30 de persoane lucrează în secţiile nonagricole. Şi o curiozitate. Ştefan Korec – preşedintele cooperativei, în vremurile nu tocmai îndepărtate, îşi făcea vacanţele în România. La Mamaia, pe litoralul Mării Negre!

Şi, uite aşa, cu tolba plină de impresii şi experienţe inedite, am pornit spre oraşul Zilina, locul nostru de cazare. Am ajuns în jurul orei 24:00 la hotel. Nu extrem de obosiţi, însă sigur înfometaţi. Încă nu ne-am obişnuit cu bucătăria slovacă. Mai mârâim la supele pe care nu le cunoaştem, dar le încercăm, cu puţină sau mai multă plăcere. Una peste alta, ne adaptăm la orice, mai ales cu lucrurile bune. Gata, la somn! Mâine, din nou la drum…

slovacia 11 slovacia 9 slovacia 8slovacia 4

Adaugă un Comentariu

*