Știri, Muntenia-Sud, România|miercuri, decembrie 13, 2017
Sunteți Aici Home » OPINII » Ce poveste!

Ce poveste! 

ion obagilaSperăm să o ducem bine! Asta zic românii. Săracii. Nu de ieri, de azi, ci de vreo 27 de ani. Trăim cu speranţa, ne cocoloşim lângă ea. Ne trezim noptea cu coşmaruri şi o privim aşa, lung, tâmp, să vedem dacă mai este lângă noi, dacă mai este în viaţă, dacă respiră, plăpânda… O mângâiem pe chipul şters de prea multă amăgire şi oftăm adânc…

Se anunţă scumpiri la gaze, creşte RCA-ul, preţul la electricitate, în piaţă salata se vinde cu 5-6 lei bucata, la pâine s-a mai pus, cică subtil, câţiva bănuţi. Vedem cum ai noştri guvernanţi se zbat doar pentru soarta bugetarului, şlefuiesc sistemul pe ici pe colea, îi mai schimbă un şef, îi mai taie o aripă şi îi pune în loc două-trei.

Căscăm ochii a uimire când urmărim câtă luptă se duce pentru ciolan, cum ajung toţi neaveniţii să conducă instituţiile statului, cum dau năvală poliţiştii în curţile oamenilor, cu puhoiul, mai ceva ca pe vremea lui Stalin. Băăă, să vă fie ruşine!

E frumos, nu? Ne plimbăm speranţa prin parc. O ţinem de mână strâns, nu că am putea să o pierdem, ci să nu cadă jos de foame, de inimă rea. O hrănim cu iluzii, cu programe electorale, cu demagogie, cu talk-show-uri. Se uită şi speranţa noastră la Iohannis, la Coldea şi la Kovesi, ar da să închine, dar nu îi vine. Îl analizează pe Dragnea şi zâmbeşte trist, îl ocheşte pe Ponta şi îi vine să vomeze, dă din cap când se uită la Tăriceanu, ar da să o ia la fugă, fără o ţintă anume, când o vede pe Turcan, ar bea ceva tare când apare Grindeanu…

Mai nou, săraca, se simte umilită de binom, de tenismanii care reprezintă statul, de mascaţi, procurori, turnători. Încercăm să o păzim pe sperănţica noastră de telefoane, de interceptări, îi spunem că nu mai avem voie să glumim în receptor, că nu se ştie cum se taie, cum se montează, cum se interpretează.

O luăm în braţe, încercăm să o ţinem departe de făcături. Nu vrem să apară de undeva suspiciunea rezonabilă că nu am avea dreptul asupra ei! Ne-ar luau-o şi pe asta! Cu mandat pe 30 de zile şi în cătuşe. Ar lega-o cu mâinile la spate. E periculoasă! Ne hrăneşte pe noi, proştii!

Nu ştii când năvăleşte peste tine vreun poliţist bugetar, cu suta de milioane pe lună sau peste, care te saltă gronhăind, pe simplul motiv că ai grijă de speranţa ta, că încă mai ai curajul să o chiverniseşti.

Trăim într-o poveste tristă. Plină de vrăjitori, balauri şi multe javre bine plătite. Tot aşteptăm Făt-Frumosul providenţial, pe Prâslea care să rupă din pom mere de aur şi pentru popor. Ce poveste!

Ion Obăgilă

Alte articole:

Adaugă un Comentariu

*