Știri, Muntenia-Sud, România|marți, februarie 18, 2020
Sunteți Aici Home » Sud-Muntenia » Argeș » CORBII DE PIATRĂ, MĂNĂSTIRE UNICAT ÎN ROMÂNIA! Biserica rupestră ascunde cea mai veche pictură din România. VEZI VIDEO!

CORBII DE PIATRĂ, MĂNĂSTIRE UNICAT ÎN ROMÂNIA! Biserica rupestră ascunde cea mai veche pictură din România. VEZI VIDEO! 

manastirea-corbii-de-piatra

Străveche vatră românească, situată în zona central-nordică a județului Argeș, comuna Corbi păstrează ca un pergament mărturii ale existenței noastre în spațiul carpato-danubiano-pontic. Din acest tezaur al spiritualității românești face parte integrantă Complexul monastic rupestru Corbii de Piatră, lăcașul cu cea mai veche pictură din Țara Românească și primul schit de călugărițe de pe meleagurile valahe.

Începuturile vieții monahale la Corbii de Piatră sunt mai puțin cunoscute. Se știe că cele mai multe așezări mănăstirești au apărut în locul altora mai vechi, coborând pe firul istoriei până în vremuri imemoriale. Așa vor fi stat lucrurile și cu obștea de la Corbi. Cu siguranță prima atestare documentară – 23 iunie 1512 – nu este și data înființării mănăstirii, existând informații certe, scoase la iveală de cercetători, conform cărora sfântul lăcaș a exitat și înainte de 1512.

Complexul monastic de la Corbii de Piatră constituie un monument de importanță deosebită pentru istoria țării și a bisericii ortodoxe. Este lăcașul cu cea mai veche pictură din Țara Românească. În chip cu totul miraculos, s-au păstrat până în zilele noastre părți mari din această pictură.

VEZI VIDEO

Diaconul Pavel de Alep, care l-a însoțit pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile sale prin Țările Române, vizitează în anul 1658 și bisericuța rupestră de la Corbii de Piatră, pe care ne-o descrie ca fiind „…mică dar frumoasă, despre care se spune că a fost ascunsă și apoi descoperită de un sfânt pustnic căruia i s-a arătat în vis și care venind aici o deschide”.

Redeschiderea bisericii la începutul secolului XIV presupune existența unei vetre monahale la Corbi cu mult înainte, deoarece pentru a necesita intervenția divină la descoperirea mănăstirii trebuia să treacă vreme îndelungată de la risipirea ei astfel încât memoria localnicilor să nu mai rețină existența ei.

Prima atestare documentară a Complexului monastic de la Corbii de Piatră datează de la 1512, atunci când monahia Magdalina, în mirenie Mușa – fiică și soție de boier, dar și mătușa voievodului Neagoe Basarab, redeschide mănăstirea și o închină domnitorului. Conform afirmației marelui istoric Nicolae Iorga „este prima mănăstire de călugărițe înființată la noi în țară”. Mai spune distinsul istoric și că biserica mănăstirii ar avea cel puțin 1.000 de ani!

În septembrie 1512, la câteva luni de la redeschiderea mănăstirii de către monahia Magdalina, domnitorul Neagoe Basarab închină mănăstirea de la Corbi ctitoriei sale de suflet, mănăstirea Argeșului, devenind astfel metocul acesteia. După doar trei ani, la Corbii de Piatră sunt aduși călugări, maicile mutându-se la schitul Ostrov.

Biserica rupestră a Mănăstirii Corbii de Piatră este unicat nu numai datorită picturii care este cea mai veche din România, ci și pentru că a avut multă vreme două sfinte altare ortodoxe pe un singur naos, amândouă realizate în cea mai pură tradiție bizantină.

La sud de pronaos este trapeza mănăstirii, dăltuită la rându-i în piatră, despre care tradiția afirmă că îi slujea domnitorului Neagoe de divan, unde judeca diferite pricini și stingea anumite neînțelegeri, atunci când lua parte la praznicul hramului – Adormirea Maicii Domnului.

Dimensiunile reduse ale naosului și tipul de altar vădesc că biserica a fost destinată la origine unei comunități monastice puțin numeroase. De-a lungul secolelor însă, împrejurări noi au dus la schimbări în destinația și aspectul bisericii rupestre.

În prima jumătate a secolului XVIII, mănăstirea devine biserică de mir, ca urmare a așezării în jurul ei a unei puternice colonii de români veniți din Jina Sibiului. Peste 200 de familii și-au părăsit locurile natale din cauza persecuțiilor religioase.

Arhiereul Iosif de Sevasta, cel care i-a așezat pe jinari la Corbii de Piatră, ia hotărârea de a mări sfântul lăcaș, devenit neîncăpător pentru noua comunitate. Se sparge zidul despărțitor dintre cele două altare, din care ia naștere noua sfântă masă, pe care se slujește și astăzi, și se construiește o nouă catapeteazmă, care va fi pictată de Ștefan zugravul, la 11 iunie 1819.

În timp, jinarii și-au construit propria biserică, în cea rupestră nemaislujindu-se decât o singură dată pe an, de Sânpietru. Cel mai probabil în această zi se făcea parastasul ctitorului Neagoe Basarab, așa cum el însuși a cerut în actul de danie din 1517 prin care asigura anual 700 de aspri sfintei mănăstiri de la Corbii de Piatră, să i se facă paraclis și liturghie într-o zi din săptămână cât va fi în viață, iar după moarte o dată pe an, ”și la acea zi să ni se facă masă ca și sfânt răposaților ctitori ce au fost înaintea noastră”.

Și, fiindcă 29 iunie era ziua când călugării mănăstirii mergeau să ia dania domnitorului, s-a menținut această zi și ca pomenire după moartea lui Neagoe Basarab.

Astăzi, la Corbii de Piatră, prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinției Sale Calinic Argeșeanul, s-a reînnodat firul vieții monahale întrerupt acum mai bine de 200 de ani.

În vârful peretelui stâncos, deasupra bisericii rupestre, se găsește crucea de piatră, de formă latină, care datează din anii 1761-1762, fiind unul dintre cele mai vechi monumente epigrafice din comuna argeșeană Corbi. Crucea are capitel piramidal detașabil și sigle în medalioane circulare: Iisus Hristos învingător al morții.

De la înălțimea acestui platou natural, se disting valea legendară a Râului Doamnei și satele sale subcarpatice, vetre de dăinuire și spiritualitate românească. Legendele amintesc despre o vestită doamnă musceleancă, numită Cârjoaia, care își avea adăpostul temporar în Plaiul din Mijloc al localității Corbii de Piatră. Deseori, această doamnă își spăla rufele în apa Râului Negru și apoi le usca la soare pe o piatră imensă. Odată, în timp ce se odihnea pe acea piatră, doamna a fost surprinsă de apariția năvălitorilor tătari, care intenționau să o captureze și să o ucidă. Îngrozită, ea s-a ascuns după uriașa piatră. Încercând apoi, grabnic, să treacă apele repezi și adânci s-a înecat. De atunci, Râul Negru și piatra pe care își usca hainele Cârjoaia, poartă denumirile Râul Doamnei și Piatra Doamnei.

Adaugă un Comentariu

*