Știri, Muntenia-Sud, România|joi, ianuarie 19, 2017
Sunteți Aici Home » Sud-Muntenia » Argeș » DESCOPERĂ FRUMUSEȚILE JUDEȚULUI ARGEȘ: Poenari, cetatea din vârf de stâncă și Vidraru, uriașul din beton și stâncă. VEZI VIDEO!

DESCOPERĂ FRUMUSEȚILE JUDEȚULUI ARGEȘ: Poenari, cetatea din vârf de stâncă și Vidraru, uriașul din beton și stâncă. VEZI VIDEO! 

cetate-poenari-1






Pe vârful Muntelui Cetățuia, într-un cadru natural fortificat, la o distanță de 25 km față de municipiul Curtea de Argeș, se înalță mândră Cetatea Poenari. De-a lungul vremii, fortificația din Cheile Argeșului a fost consemnată și sub denumirile “Cetatea lui Tepeș Vodă” sau “Cetatea lui Negru Vodă”.

Ridicată foarte probabil de primii Basarabi, Cetatea Poenari a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor și a vistieriei țării, dar și drept temniță pentru boierii vinovați de “hiclenie”. Unul dintre boierii întemnitați aici a fost Milea, care încercase să uzurpeze scaunul lui Vlad Călugărul. Pentru a-l elibera, tatăl său a dăruit Mănăstirii Nucet, ctitoria pârcălabului Gherghina, care era la acea vreme comandantul Cetății Poenari, jumătate din Topoloveni.

Primul pârcălab al Cetății Poenari, menționat în documente, a fost Ratea (iulie 1481), apoi Gherghina, fratele doamnei Rada a lui Vlad Călugărul. Prezența aici a unui dregător de talia lui Gherghina, rudă domnească, demonstrează însemnătatea ce se acorda cetății.

Inițial, nucleul cetății a fost reprezentat de un turn pe plan pătrat amplasat direct pe stâncă. Ulterior, în timpul domniei lui Vlad Țepeș, fiu al lui Vlad Dracul și nepot al lui Mircea cel Bătrân, cetatea a fost extinsă cu o curtină de aproape 60 de metri lungime și lată în prezent de 10 – 15 metri.

Cercetările arheologice efectuate între 1968-1970 au mai relevat o serie de ziduri interioare aparținând unor construcții a căror destinație, n-a putut fi pe deplin lămurită. Un interes deosebit îl reprezintă una din încăperi, parțial prăbușită, situată într-un spațiu amenajat în stâncă: cisterna. Construită odată cu zidurile cetății, aceasta prezintă atât pe pereți, cât și în partea inferioară, un strat gros de tencuială din mortar roșu, tehnică de factură bizantină, care oferea o perfectă impermeabilitate.

VEZI VIDEO

În 1522, Radu de la Afumați, ginerele si urmasul la tron al lui Neagoe Basarab, în urma acordului încheiat cu regele Ungariei, Ioan Zapolya, a cedat cetatea, în schimbul posesiunilor transilvănene stăpânite în condominium cu voievozii Ardealului. După asasinarea, la 2 ianuarie 1529, la Râmnicu Vâlcea, a lui Radu de la Afumați, de către o grupare boierească turcofilă, complot în care a pierit și comandantul Cetății Poenari, tratatul din 1522 a fost anulat, fortificația revenind Țării Românești.

Foarte probabil, undeva în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Cetatea lui Vodă Țepeș a fost părăsită și parțial distrusă. De altfel, pe la 1542-1543, “satele Poenarii și Cheianii și Căpățânenii cu tot hotarul” au fost dăruite de Radu Paisie lui Radu vistier, ceea ce demonstrează că cetatea își diminuase mult însemnătatea.

Am lăsat în urmă Cetatea Poenari și ne-am continuat incursiunea, urcând spre Barajul Vidraru, realizat între anii 1961 – 1966. Drumul Naţional 7C face legătura dintre Muntenia şi Transilvania. Cunoscut ca şi drumul dintre nori, Transfăgărășanul începe la Hidrocentrala Barajului Vidraru, amplasată subteran la 104 metri sub nivelul râului Argeș, în masivul Cetăţuia, pe care a fost construită Cetatea Poienari. După ce străbate trei tunele scurte, drumul ajunge la Barajul Vidraru, cu o lungime de 307 metri, care leagă Munţii Pleaşa şi Vidraru.

Amenajarea hidroelectrică Vidraru este construită din: lac de acumulare, baraj frontal, prize de apă, centrală hidroelectrică și captări și derivații secundare. La momentul dării în folosință, în anul 1966, Barajul Vidraru era al cincilea ca mărime în Europa și al noulea în lume, constituind, atunci și acum, un obiectiv strategic pentru siguranța națională. În momentul de față, a rămas al cincilea între construcțiile similare din Europa, dar a coborât pe locul 27 în lume.

Corpul Barajului Vidraru este prevăzut cu opt galerii orizontale care îl străbat dintr-o parte în alta, accesul fiind posibil prin două lifturi. Pentru a valorifica debitul din bazinele hidrografice de pe malurile râului Argeș, s-au executat opt captări suplimentare, trei acumulări și 10 galerii de aducțiune subterane care măsoară 42 de kilometri. S-au excavat 1.768.000 metri cubi de rocă, din care aproximativ 1 milion de metri cubi în subteran. S-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi în subteran. Debitul maxim de apă a fost calculat la 645 metri cubi pe secundă, iar Lacul de Acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi de apă.

O lucrare similară ar costa azi cel puțin 450 de milioane de euro. Comuniștii au cheltuit, în banii de atunci, peste 1,4 miliarde de lei. La vremea când s-au început lucrările la Vidraru, în 1961, nici un obstacol nu a oprit visul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, care voia o hidrocentrală impresionantă pe râul Argeș. N-a avut norocul să o vadă gata, el stingându-se din viață în 1965. Urmașul și, totodată, rivalul său, Nicolae Ceaușescu, a tăiat panglica la Barajul Vidraru pe 9 decembrie 1966.

Această construcție grandioasă ridicată în cinci ani și jumătate atrage la Vidraru mii de turiști lunar. Vizitatorii pot admira și statuia lui Prometeu, considerat în mitologia greacă drept unul dintre binefăcătorii oamenilor. Zeus îl înlănţuie pe Prometeu de o stâncă pe muntele Kazbek din Caucaz, unde un vultur uriaş îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează. Heracles ucide vulturul şi-l eliberează pe Prometheus, ale cărui chinuri se sfârşesc. Într-o altă variantă, Prometeu nu s-ar fi mulţumit să le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el însuşi oameni din humă, însufleţindu-i cu ajutorul focului. Statuia de la Vidraru ni-l înfăţişează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității.

În anul 1974, toată suflarea omenească de pe valea Argeșului a trăit o spaimă cumplită. Timp de câteva ore, toți au crezut că Barajul Vidraru s-a spart. Un puhoi de apa venea de sub baraj și mătura totul în cale… Cedase zona dintre cele două vane acționate electric care închideau una din galeriile prin care se făcea golirea de fund a lacului, ceea ce a permis ca prin baraj să treacă o lamă de apă cu un debit de circa 400 de metri cubi pe secundă.

În ipoteza în care Barajul Vidraru cade într-o secundă și lacul de acumulare este plin, în două ore, viitura atinge 12 metri în Pitesti, oraș aflat la aproximativ 70 de kilometri depărtare. Scapă totuși neatins Bucureștiul. Barajul rezistă însă la un cutremur de 9 grade și mai are garanție încă 60 de ani de-acum încolo.

Alte articole:

Răspuns la DESCOPERĂ FRUMUSEȚILE JUDEȚULUI ARGEȘ: Poenari, cetatea din vârf de stâncă și Vidraru, uriașul din beton și stâncă. VEZI VIDEO!

  1. Cristi

    Multumesc.
    Sunt locurile copilariei mele.

     

Adaugă un Comentariu

*