Știri, Muntenia-Sud, România|miercuri, noiembrie 22, 2017
Sunteți Aici Home » OPINII » Fosta FRĂŢIE. Românul şi (foştii săi) codri!

Fosta FRĂŢIE. Românul şi (foştii săi) codri! 

Foto: nazone.ro

Foto: nazone.ro

Cu toţii am învăţat la şcoală că românul a fost frate cu codrul, că am fost înfrăţiţi cu acei codri întinşi, întunecaţi, de nepătruns, unde îşi găseau refugiu şi scăpare străbunii noştri daci în vremurile de restrişte, când năvăleau peste ei tot felul de seminţii migratoare, unele mai barbare, mai pârjolitoare decât altele. Această fratrie nu mai există azi din motive dureros de simple: codrii au dispărut. Unii au fost tăiaţi (se zice) chiar de către urmaşii unora dintre năvălitori, organizaţi tot în hoarde, dar de altă natură, cum se spune, „politic corectă”. Alţii, de alte seminţii, fără credinţă în Dumnezeul nostru. TOTI, ajutaţi de „ai noştri”…

Se mai plantează din când în când câte un pomişor, doi – prilej de a tăia panglici, de a apărea în mass-media şi de a „da bine”, debitând sforăitoare declaraţii greţos de mincinoase: intenţii grandioase, pretins animate de o, în fapt, inexistentă „dragoste fierbinte” de popor, de neam, de Ţară. Halal să le fie!

Dar ne-am obişnuit. Asemenea Moldovei lui Ştefan cel Mare – în viziunea lui Delavrancea – această „sărmană Ţară bogată” (expresia altui geniu) nu a fost şi nu va fi vreodată a „noastră”. Să dea Domnul să mă înşel, dar se pare că nu va fi nici măcar a ipoteticilor urmaşi ai urmaşilor-urmaşilor noştri. Este mai degrabă un soi de „Fata Morgana” naţională, întruchipare mioritică a unui „Badea Sisif” ce-şi urcă la nesfârşit sarica pornind de pe plaiuri, trecând peste dealuri, muncei şi munţi, cândva împăduriţi… Fosta-i Lele – adio codri: i-au tăiat… alţii. Bandiţii.

Ar trebui să îndrăznim să ne întrebăm sincer, baremi acum, în ceasul al „doişpelea… P-M” (tribut RomGlezei, ce este pe cale de-a deveni limba oficială a sfertodocţilor cu pretenţii), cât încă nu ni s-a pus (din nou) căluşul la gură: Ţara întreagă, cu TOT al ei, va continua să fie DOAR a „tagmei jefuitorilor”? Ca întotdeauna, cei autohtoni şi din ce în ce mai mult, a… celorlalţi? Să nu ne mai ascundem după degete: „norodul” care suntem a fost caracterizat, în vorbe, drept… „proşti, dar… mulţi” – abjectă dezinformare, destinată vulgului, celorlalţi sfertodocţi, cei fără pretenţii. În realitate, poporul a fost şi este tratat drept „mulţi, dar… proşti”. Adevărul doare, ştiu, resimt această stare. Până când?

…Cât despre termenul „mulţi” mai putem discuta, nu de alta, dar ne împuţinăm pe zi ce trece… „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă” – sclipire a unui geniu absolut, care a intuit tragedia poporului român: ce-i al nostru, nu-i al nostru, TOTUL ni se fură de către jefuitorii de ieri şi de azi.

Oare am fi fost mai bogaţi dacă aveam codrii-fraţi de care ne-au tâlhărit seminţiile ce nu reuşiseră să ne ia limba, religia, sentimentul naţional? Poate că da, poate că nu, cine ştie… Dar de un lucru putem fi siguri: măcar aveam unde să ne retragem, cel puţin pe plan spiritual, aşteptând ca hoardele să treacă şi viaţa să-şi reia, în mod implacabil, cursul ciclic. Aceasta este Legea Firii: noapte-zi.

Îmi revine în memorie un titlu apoteotic: CONDAMNAŢII. Am convingerea că mulţi dintre cititori l-au declinat deja în… BLESTEMAŢII. Îi înţeleg şi aprob.

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Alte articole:

Adaugă un Comentariu

*