Știri, Muntenia-Sud, România|miercuri, ianuarie 22, 2020
Sunteți Aici Home » REPORTAJ » GENIUL DE DUPĂ GRATII: Clona carduri pentru Ghenosu, acum a inventat un sistem de protejare a acestora

GENIUL DE DUPĂ GRATII: Clona carduri pentru Ghenosu, acum a inventat un sistem de protejare a acestora 

Foto: Adevărul

Condamnat în 2012 la cinci ani de închisoare pentru că vindea clanului Ghenosu dispozitive de clonat carduri bancare, Valentin Boanţă şi-a luat revanşa în puşcărie. Invenţia sa, Sistemul Rotativ de Securizare (SRS) a bancomatelor, antidot pentru dispozitivele care i-au adus condamnarea, a fost premiată în 2013 la Geneva, scrie Adevărul.

Viaţa lui Valentin Boanţă (33 de ani), deţinutul premiat în 2013 la Salonul de Invenţii de la Geneva pentru sistemul de protecţie a cardurilor bancare, după ce el însuşi a fost condamnat pentru clonare de carduri, poate concura cu succes la un scenariu de film. La 11 ani câştiga concursul UNICEF de la New York, desenul său fiind timp de un an emblema organizaţiei, a absolvit Liceul de artă “Nicolae Tonitza” din Bucureşti, ulterior fiind student la Academia de artă Nicolae Grigorescu şi apoi la Facultatea de Drept. A fost co-organizator al festivalurilor de artă medievală de la Sibiu şi Caransebeş. Cu toate acestea, notorietatea şi-a câştigat-o după ce a ajuns în spatele gratiilor. Dacă Boanţă îşi trăieşte propria dramă, în sistemul de penitenciare din România cazul său este un exemplu de „influenţare morală“ pentru ceilalţi deţinuţi.

Mintea sclipitoare cumpărată de Ghenosu

Povestea lui Valentin Boanţă, mintea genială aflată în spatele gratiilor la Penitenciarul Vaslui, a făcut înconjurul lumii după ce a încercat să îşi spele păcatele, creând antidotul pentru infracţiunea comisă de el. Imaginea lui Valentin nu ţi-ar sugera niciodată că în spatele său s-ar ascunde un infractor, şi încă unul care a aderat la un grup infracţional organizat, condus de interlopul Ghenosu.

A intrat în tabăra băieţilor răi, dintr-o prostie, după ce a văzut un dispozitiv de clonare a cardurilor. Arăta hidos, spune el, şi i s-a părut o provocare să conceapă el însuşi unul. Iar ceea ce părea o chestiune de design avea să devină un drog. Infracţiunea, spune Boanţă, dă dependenţă. Un an de zile a vândut dispozitivele de clonat carduri.

Pe 13 ianuarie 2009, Boanţă avea să fie arestat preventiv alături de alţi 10 inculpaţi, membrii clanului Ghenosu, din Târgovişte, de care spune că habar nu avea, nici măcar nu-i cunoştea. El vindea skimmerele cu câteva sute de euro, unui intermediar, care la rândul său le preda grupării conduse de Florin Nicolae Pârjol, zis Ghenosu. Două luni a stat Valentin Boanţă în arest preventiv, ulterior, timp de doi ani, fiind cercetat şi judecat în stare de libertate.

În noiembrie 2011 avea să fie condamnat de Tribunalul Prahova la cinci ani de închisoare, sentinţă rămasă definitivă un an mai târziu, la Curtea Supremă. În decembrie 2012 a fost încarcerat la Penitenciarul Bacău, apoi a fost transferat la Penitenciarul Vaslui.

Un proiect premiat

Ideea creării dispozitivului antiskimming i-a venit chiar în timpul anchetei. Ştia că a greşit şi dorea cu orice preţ să îşi răscumpere greşeala. A încercat iniţial să prezinte conceptul său Institutului Naţional de Criminalistică. Demersurile au fost anevoioase, iar pentru Valentin timpul nu avea răbdare, întrucât ştia că urma să ajungă după gratii.

Astfel, i-a venit ideea să-l contacteze pe Mircea Tudor, cel mai titrat inventator român, preşedintele companiei MB Telecom. Acesta inventase celebrul Roboscan, scannerul pentru camioane şi pentru avioane ce avea să aducă României marele premiu la Salonul de invenţii de la Geneva. Şi a avut noroc, a primit răspuns la e-mail, iar doi ani aveau să lucreze împreună la proiectul ce a făcut senzaţie la ediţia de anul trecut de la Geneva.

Sistemul Rotativ de Securizare (SRS) a bancomatelor, proiectul iniţiat de Valentin Boanţă, a câştigat premiul presei internaţionale. SRS a fost brevetat în anul 2010, prima datã în România, apoi în mai multe ţări din lume, în prezent, compania cu care colaboreazã tratând cu mai multe bãnci din SUA pentru a implementa brevetul, invenţia stârnind interes în rândul americanilor.

Aripi ca ale lui Nichita Stănescu

Boanţă se afla după gratii, însă a simţit că-i cresc aripi.“M-am simţit exact ca Nichita Stănescu la un concurs de poezii, din Serbia, când s-a întors cu spatele la audienţă şi le-a spus: «Vreau sa vedeţi cum îmi cresc aripi». Aşa m-am simţit şi eu atunci”, povesteşte Boanţă.

În ciuda succesului de la Geneva, viaţa inventatorului de după gratii nu s-a schimbat. Continuă să colaboreze cu compania, ai cărei reprezentanţi îl vizitează frecvent la Penitenciarul Vaslui şi cu care, cel mai probabil, va colabora după ce îşi va ispăşi pedeapsa, semnând un contract în acest sens.

„Experienţa de la Geneva a fost fantastică, însă nu a schimbat multe în viaţa mea. În afară de interesul jurnalistic, în viaţa mea de zi cu zi nu s-a schimbat mai nimic. În ceea ce priveşte reuşita proiectului, aşteptările erau oricum foarte mari. Nu ştiam dacă MB Telecom va participa cu proiectul la Geneva, dar am putut să-i conving că va fi un succes. În privinţa proiectelor mele de viitor, nu ştiu dacă impactul Geneva va fi decisiv. Am planuri pe care le voi derula, chiar dacă n-ar fi existat succesul de anul trecut”, a declarat, pentru “Adevărul”, Valentin Boanţă.

Refugiu în artă Valentin Boanţă a fost încarcerat pe 7 decembrie 2012. Iniţial, la Penitenciarul Bacău, iar din 22 februarie 2013, el îşi ispăşeşte pedeapsa la Penitenciarul Vaslui. Aici, mare parte din timp şi-l dedică artei. Pictează, desenează, sculptează, scrie şi citeşte foarte mult. În două luni a reuşit să scrie scenariul unei piese de teatru pentru deţinuţi.

“O generaţie pe eşafod” este titlul piesei având ca subiect generaţia anilor ’80. Şi-ar dori ca sistemul de penitenciare din România să fie mai generos cu asigurarea unui suport pentru deţinuţii care, asemenea lui, caută să se refugieze în lucruri frumoase. Zilnic petrece câte trei ore la clubul ocupaţional din cadrul penitenciarului vasluian, unde improvizează mult, pentru a-şi pune în practică ideile. A pictat pe cearşafuri date la casat, tratate cu soluţie cumpărată din propriii bani, iar lucrările sale, cu dimensiuni de peste doi metri, sunt acum expuse la loc de cinste în Penitenciarul Vaslui.

„Clubul e ţinut în viaţă de câţiva educatori. Nu există suport material, suport tehnic, majoritatea sunt făcute din materialele noastre. Am făcut o expoziţie cu nişte cearşafuri casate, cu vopsea care rămăsese de la construcţia penitenciarului. Majoritatea sunt empirice, făcute pe genunchi. Nu există o structură care să poată ajuta mai departe. Nu neaparat pentru deţinuţii care sunt talentaţi, ci pentru cei care ar vrea să-şi consume puţin energia. E un fel de terapie prin artă. Cred că ar fi benefic dacă penitenciarele s-ar apleca mai mult asupra modulelor acestora practice. Arta a fost şi este o pasiune pentru mine, iar acum, în în momentul de faţă, este un refugiu. Am fost student la design industrial, sunt aplecat mai mult către partea tehnică. E normal să te refugiezi în ceva frumos, să cauţi în jurul tău ceva frumos, când ai parte de atâta insalubritate şi nu mă refer la cea igienică, ci la cea umană”, spune Boanţă.

 

 

Adaugă un Comentariu

*