Știri, Muntenia-Sud, România|joi, iunie 4, 2020
Sunteți Aici Home » ACTUALITATE » INTERVIU: Generalul de brigadă Costel Gavrilă, drumul de la militar în termen la şef al Jandarmeriei Române

INTERVIU: Generalul de brigadă Costel Gavrilă, drumul de la militar în termen la şef al Jandarmeriei Române 

general-costel-gavrila-1

A intrat în armată în urmă cu 34 de ani, a atins cel mai înalt grad militar – general de brigadă şi cea mai înaltă funcţie – inspector general al Jandarmeriei Române, a avut una dintre cele mai lungi perioade la comanda unei unităţi – Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa şi a rămas, totuşi, acelaşi om. Echidistant, transparent, bun profesionist, coleg extraordinar şi şef corect. Generalul de brigadă cu o stea Costel Gavrilă a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în exclusivitate, cu ocazia trecerii în rezervă. Ceremonia de predare-primire a comenzii Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Mircea cel Bătrân” Dâmboviţa va avea loc astăzi, 29 decembrie 2016.

Reporter: Domnule general, când şi cum v-aţi început cariera militară?
– Am intrat în sistemul militar pe 3 ianuarie 1983, ca militar în termen în structurile Jandarmeriei, care se numeau pe atunci Trupe de Securitate. În perioada stagiului militar, am făcut cerere şi am susţinut examen de admitere în Şcoala Militară de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne (actuala Academie de Poliţie). Dintotdeauna mă fascinaseră structurile militare. Tatăl meu a fost şef de post în Miliţia Română. A făcut parte din primul contingent care a schimbat Posturile de Jandarmi. De asemenea, aveam un cumnat care era colonel inginer în Ministerul Apărării Naţionale. Pot să spun că m-au marcat şi poveştile pe care mi le-au spus bunicii în copilărie despre momentele trăite pe front, în Primul Război Mondial. În septembrie 1984, la terminarea stagiului militar, am început ca elev la Şcoala de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne, pe care am absolvit-o în 1987.

general-costel-gavrila-2

Reporter: Există diferenţe între Şcoala Militară de atunci şi cea de astăzi?
– Cu regret, trebuie să vă mărturisesc că în acest moment nu se fac activităţi de pregătire practică la fel ca atunci. Se pune prea mult accent pe teorie. De asemenea, informatizarea excesivă poate crea lacune în pregătirea unui tânăr ofiţer. Pentru mine, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne a însemnat foarte mult.

Reporter: Unde aţi fost repartizat la terminarea Şcolii de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne?
– Mi-am început cariera ca tânăr locotenent în Unitatea Specială Câmpulung Muscel, care răspundea de judeţele Argeş şi Dâmboviţa. Eram comandant de pluton şi am avut menirea de a instrui foarte multe serii de militari în termen. Pe lângă această activitate, am desfăşurat, începând cu anul 1988, şi misiuni permanente de pază la obiective de importanţă deosebită la acel moment pentru statul român. La finele lui 1988, am fost mutat la o subunitate din judeţul Dâmboviţa, la Mija, unde am avut trei obiective mari în pază: Mija 1, Mija 2 şi Automecanica Moreni. Am rămas aici până în 1992, când am fost mutat la UM Dragomireşti, tot comandat de companie, de detaşament.

general-costel-gavrila-3

Reporter: Cum aţi trecut peste zilele Revoluţiei Române din 1989?
– Eram la Mija, unde am întâmpinat aceleaşi probleme ca peste tot în ţară. Zvonistică şi multe confuzii cauzate de psihoza creată. De asemenea, am avut multe conflicte la Penitenciarul Mărgineni. Dar, prin gestionarea corectă a fiecărui eveniment, am reuşit să depăşim acele momente fără a avea subordonaţi morţi, răniţi sau dispăruţi.

Reporter: Ce a urmat după mutarea de la Mija la uzina cu profil militar de la Dragomireşti?
– Mi-am desfăşurat activitatea aici până în 1995, când, datorită rezultatelor bune obţinute, am fost avansat în funcţie şi am devenit ofiţer în Statul Major al al Batalionului de Jandarmi – UM0705 Târgovişte, unitate înfiinţată în 1990. Acum are acelaşi indicativ, iar denumirea este Inspectorat de Jandarmi Judeţean. În 2002, am devenit adjunct pentru Ordine Publică al comandantului Comandamentului Judeţean de Jandarmi, cum era denumirea atunci. Am participat la examenul pentru ocuparea acestui post, l-am promovat şi am îndeplinit această funcţie până în 2005. În această perioadă, înfiinţasem personal la nivelul judeţului opt posturi de jandarmi de ordine publică, patru secţii de jandarmi de ordine publică şi două detaşamente de ordine publică. Tot în acea perioadă, am înfiinţat primul post de jandarmi montani, la Peştera. Bineînţeles, nu pot să spun că am făcut totul de unul singur. Am muncit în echipă cu subordonaţii mei de atunci, dar iniţiativa mi-a aparţinut. În anul 2005, am participat la examentul pentru ocuparea funcţiei de inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa, funcţie pe care o ocup din mai 2005.

general-costel-gavrila-4

Reporter: Aţi avut totuşi o întrerupere la comanda Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa, în perioada 2011 – 2012, când aţi ocupat cea mai înaltă funcţie din sistem, respectiv inspector general al Jandarmeriei Române…
– Într-adevăr, în ianuarie 2011, datorită carierei, am fost printre cei câţiva comandanţi ai unităţilor de jandarmi din ţară care au fost selecţionaţi pentru a fi împuterniciţi pe funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române şi, în urma analizării dosarului, am fost împuternicit pe această funcţie pentru o perioadă de şase luni. În iunie 2011, am participat la examen şi am fost titulatizat pe funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române, funcţie pe care am ocupat-o până la jumătatea anului 2012.

Reporter: Cum a fost activitatea de inspector general al Jandarmeriei Române?
– Sunt foarte multe lucruri de spus despre activitatea pe care am desfăşurat-o acolo. În primul rând, a fost mult mai stresantă decât activitatea de inspector şef la un Inspectorat de Jandarmi din teritoriu, pentru că, dacă până la plecarea mea la Bucureşti, răspundeam de câteva sute de oameni, în jur de 700, acolo am răspuns de aproape 33.000 de oameni şi, bineînţeles, la nivel naţional, erau 41 de inspectorate judeţene de care răspundeam, plus celelelalte unităţi din organigrama Jandarmeriei Române. Anul 2011, a fost presărat cu evenimente, atât de reorganizare structurală a Jandarmeriei Române, cât şi de reorganizare a misiunilor internaţionale ale Jandarmeriei Române. Este vorba despre misiuni în Kosovo, misiuni care, la sfârşitul lui 2011, datorită hotărârii CSAT, a trebuit să se încheie şi eu am fost cel care a negociat toate activităţile de repatriere a efectivelor din teatrul de război. Bineînţeles, tot în acea perioadă, au fost derulate foarte multe activităţi de reaşezare a oamenilor pe funcţii, conform noilor state care intraseră în vigoare în luna iunie 2011, şi, din păcate, o parte din colegi a trebuit să părăsească sistemul, ceea ce nu se întâmplase de foarte mulţi ani. Mie mi-a părut foarte rău, dar nu am avut ce să fac, a trebuit să aplic legislaţia în vigoare în acel moment. Referitor la anul 2011, trebuie să menţionez faptul că, începând din vara acelui an, am iniţiat prima misiune de pregătire şi mentorat în Afganistan cu jandarmii. Iniţial, au fost 66 de militari care au executat această misiune de pregătire a Poliţiei Afgane, sub conducerea SUA. Era pentru prima dată când s-a iniţiat această misiune. De asemenea, mi-a revenit tot mie onoarea de a purta şi desfăşura negocierile pentru această misiune, care a debutat cu bine. A trebuit să derulăm foarte multe activităţi pregătitoare. După acel prim contingent, şi acum avem militari jandarmi în Afganistan.

general-costel-gavrila-5

Reporter: A urmat anul 2012, care a debutat cu o serie de manifestaţii în stradă, iar dumneavoastră eraţi şeful Jandarmeriei Române, omul spre care se îndreptau toate privirile, omul despre care vorbeau toţi jurnaliştii…
– Într-adevăr, am fost implicat, prin natura funcţiei şi poziţiei pe care o ocupam, în toate acele evenimente stradale. Am condus efectivele Jadarmeriei în condiţii optime şi, chiar dacă unele aspecte au fost criticate din cauza unor excese în acţiunile unor jandarmi, intervenţiile au fost legale. Noi i-am respectat tot timpul pe cei care au manifestat paşnic în perioada ianuarie – februarie 2012, în schimb, o parte dintre manifestanţi, în special cei care făceau parte din anumite facţiuni ale unor galerii ale echipelor de fotbal, au înţeles să săvârşească fapte reprobabile, de natură contravenţională, dar şi infracţională, şi atunci a trebuit să acţionăm pentru restabilirea ordinii publice. Toate mijloacele mass-media au apreciat ca fiind pozitivă intervenţia jandarmilor, cu excepţia unor aspecte care, bineînţeles, având în vedere că au fost implicaţi peste 100.000 de oameni, era imposibil să nu apară inadvertenţe, dar au fost cercetate şi s-au luat măsurile legale. Personal, sprijin libertatea de opinie şi, de-a lungul activităţii mele profesionale, am sprijinit toate activităţile de manifestare publică a cetăţenilor, chiar dacă unele nu au fost avizate în condiţiile legii. Este dreptul fiecărui cetăţean de a-şi exprima opiniile, dar cu respectarea legislaţiei.

Reporter: Activitatea dumneavoastră din acea perioadă a convenit mediului politic?
– Interesele politice nu pot fi luate în calcul. Sincer vă spun, mediile politice erau canalizate să-şi facă rău unii altora. Într-o parte eram în discuţie că de ce nu intervenim, în altă parte că de ce am intervenit aşa de dur. Părerile erau împărţite total. Intervenţia s-a impus, fiindcă a fost cerută inclusiv de cetăţenii care locuiau în zona Piaţa Universităţii-Piaţa Unirii. Au existat foarte multe apeluri la 112. Intervenţia a fost graduală şi s-a oprit în momentul în care au fost eliminate riscurile. Imediat după aceea, am fost obligaţi să schimbăm total acţiunile structurilor de jandarmi, întrucât a fost o iarnă foarte grea şi am venit în sprijinul IGSU. Am dislocat mai multe grupări mobile şi efective din cadrul Inspectoratelor Judeţene din zonele calamitate pentru a sprijini cetăţenii, inclusiv în Dâmboviţa, pe Autostrada A1, pe DN 71, pe DN 72. În aceste intervenţii, am avut oameni care şi-au riscat viaţa. Câţiva jandarmi chiar au necesitat zile lungi de îngrijiri medicale. Dar, am trecut cu bine.

general-costel-gavrila-6

Reporter: În 2012, au fost manifestaţii în stradă, au fost zăpezi cum nu mai văzuse România de peste 50 de ani, dar a fost şi un extraordinar meci de fotbal, prima finală Europa League care s-a jucat în ţara noastră…
– Aşa este şi mă mândresc, în cariera mea de inspector general al Jandarmeriei Române, cu faptul că am condus măsurile de ordine publică la singura finală din Europa League care s-a ţinut pe teritoriul României, meciul dintre Atletico Madrid şi Atletico Bilbao, pe 9 mai 2012, o finală care a necesitat o organizare cu cel puţin o lună înainte. Nu am avut incidente. Bineînţeles, şi susţinătorii celor două echipe s-au comportat civilizat, mult mai civilizat decât mulţi dintre susţinătorii echipelor româneşti. Profit de această ocazie să le cer tuturor celor care susţin o echipă sau alta, indiferent de liga în care evoluează acestea, să dea dovadă de maturitate şi să înţeleagă că, la o competiţie sportivă, nu trebuie să te exprimi prin gesturi obscene sau prin diferite alte forme de manifestare.

Reporter: În vara anului 2012, aţi ales să vă întoarceţi la comanda Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa. De ce nu aţi rămas la Bucureşti?
– Ca inspector general al Jandarmeriei Române, am lucrat cu trei guverne şi trei prim-miniştri. M-am întors la Târgovişte pentru că aşa am simţit atunci. Nu am fost obligat, nu am fost ameninţat, cum s-a speculat. Aveam opţiunea să rămân la Minister, dar eu eram prea mult legat de această unitate.  Am plecat cu fruntea sus de acolo, exact aşa cum plec şi acum din sistem. Sunt un om echidistant, am dat dovadă de transparenţă. Nu mi-a plăcut să ascund nimic. Dacă a fost ceva de spus, am spus-o în faţă, nu am făcut niciun secret din acel lucru. Nu am avut afinităţi politice. Într-adevăr, am fost obligat, la începutul carierei, datorită condiţiilor de atunci, să mă afiliez Partidului Comunist Român, asemeni multor altor oameni din generaţia mea. De atunci, nu mi-a plăcut politica. Revenind la Târgovişte, nici nu ştiu când au trecut încă cinci ani. Datorită unor raţiuni familiale şi medicale, am decis acum să trec în rezervă cu drept de pensie. Cariera mea a fost una destul de tumultoasă, cu multe pante de urcat, de coborît, presărată cu multe evenimente. Sunt aspecte care pot fi aşternute pe hârtie în mai multe volume… Am trecut prin viaţă aşa cum a trecut orice cetăţean. Eu tot la etajul cinci stau, într-un bloc din Târgovişte. Nu mi-am propus să am palate. Puţinul timp liber mi-l petrec la ţară, gospodărind în special în livadă.

general-costel-gavrila-7

Reporter: Este Jandarmeria un garant al democraţiei în România?
– După opinia mea, dacă n-ar fi existat Jandarmeria, ar fi fost altfel balanţa de forţe şi situaţia la nivel naţional. Nu spun că este cea mai importantă instituţie, pentru că nu este foarte mare în comparaţie cu celelalte, dar este foarte serioasă când aplică legea, lucru care contează enorm. În structurile Jandarmeriei, disciplina este mult mai elocventă. Jandarmii sunt şi mai aproape de oameni, stau de vorbă cu ei.

Reporter: Ca şef, aţi trecut cu vederea greşelile subalternilor?
– Niciodată nu am aplicat măsuri disciplinare dure celor care au greşit prima dată. Mai degrabă, i-am muştruluit pe oameni. Greşeala este omenească. Este imposibil să nu greşeşti! În momentul în care am descoperit că este intenţie, am luat măsuri legale,dar şi atunci am căutat să-i îndrept, nu să-i execut. Lucrul ăsta, spun eu, a contat foarte mult. Toţi au familii, iar în momentul în care aplici o sancţiune unui om îl privezi de multe drepturi, pecuniare în primul rând. Au fost unii pe care i-am trimis la Consiliul Militar, dar nu am avut foarte multe astfel de cazuri…

general-costel-gavrila-8

Reporter: Ce sfaturi le dă generalul Costel Gavrilă celor care i-au fost subordonaţi, celor care rămân la comanda unităţii şi celor care se gândesc să îmbrăţişeze o carieră în Jandarmerie?
– Eu nu mi-am propus să-i învăţ pe alţii, chiar dacă am avut foarte multe serii de militari în termen pe care i-am învăţat. Dar, fiindcă mi-aţi pus această întrebare, sunt dator cu un răspuns. În primul rând, trebuie să-i caracterizeze modestia. Apoi, contează foarte mult capacitatea de a comunica. Un alt aspect este legat de faptul că nu trebuie să fie oameni ascunşi, ci cât mai deschişi, să fie transparenţi. Cu ani în urmă, am încercat un experiment, să văd ce se întâmplă dacă încerci să ascunzi un eveniment. Cu cât încercam mai mult acest lucru, cu atât mai mult creştea numărul întrebărilor şi al speculaţiilor. Cu alte cuvinte, chiar şi atunci când greşeşti, este mai bine să ieşi şi să spui. Bineînţeles, le recomand ca, la orice eveniment, să ia măsurile legale, proporţional cu greşeala comisă de fiecare parte implicată.

Reporter: Într-adevăr, în toată perioada cât v-aţi aflat la comanda Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa nu aţi avut probleme nici cu cetăţenii, nici cu presa… Credeţi că va fi şi mai departe la fel?
– Eu îi apreciez foarte mult pe toţi cei care vin din urmă. I-am îndrumat să fie echidistanţi şi să nu achieseze la diferite idei, indiferent din ce parte vin. I-am învăţat să fie transparenţi, să-şi vadă de îndeplinirea atribuţiilor profesionale, să prevină orice eveniment, să fie aproape de colegi, de subordonaţi şi să reprezinte instituţia onest şi fără a se da în spectacol. Le-am imprimat colegilor să aibă o comunicare justă cu jurnaliştii. În mass-media dâmboviţeană sunt oameni de calitate. Sunt oameni care au înţeles menirea instituţiilor şi le mulţumesc tuturor. Dumneavoastră în special vă adresez sincere felicitări pentru modul în care aţi înţeles să aveţi o relaţie cu instituţia pe care am condus-o şi cu mine personal. Comanda Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dâmboviţa va fi preluată, temporar, de primul adjunct – colonelul Viorel Matei.

general-costel-gavrila-9

Reporter: Ce-şi reproşează, după o carieră militară de 34 de ani, generalul de brigadă Costel Gavrilă?
– Îmi reproşez faptul că nu am putut să fac mai multe pentru colegi, din punct de vedere al condiţiilor de trai, din punct de vedere al dotărilor. Am fost constrâns de lipsa finanţelor şi nu am putut să sprijin această activitate. De asemenea, îmi pare rău că nu am putut să dau prime oamenilor merituoşi fiindcă nu am avut bani! A trebuit să-i conduc apelând doar la suflet, la dăruire… Oamenii adevăraţi s-au mobilizat chiar şi aşa, fără beneficii materiale. Peste 90% au înţeles momentele grele.

Reporter: Regretaţi, cumva, şi faptul că nici băiatul, nici fata nu vă calcă pe urme şi au ales un parcurs profesional care nu are nicio legătură cu sistemul militar?
– Să ştiţi că am avut o perioadă când m-am gândit să-i influenţez în această direcţie, apoi m-am sfătuit cu soţia şi am renunţat. I-am lăsat să aleagă singuri. Băiatul a terminat ASE-ul în Bucureşti şi lucrează la o multinaţională, iar fata este studentă la Relaţii Economice Internaţionale şi lucrează part-time la o ambasadă. În liceu, a fost o elevă de nota 10. Am speranţa că poate, cine ştie, nepoţii sau strănepoţii vor alege o carieră militară, după ce le voi povesti şi le voi arăta fotografii şi filmuleţe când eram eu în teatrele de operaţii, în misiuni, în întâlniri la nivel înalt, aşa cum îmi povesteau şi mie bunicii aspecte din Primul Război Mondial…

Reporter: Ce gânduri aveţi pentru camarazii de arme acum, la final de an?
– Le doresc să li se împlinească toate dorinţele şi să fie sănătoşi. Jandarmeriei Române, ca instituţie, îi urez succes în activitate şi să-şi atingă obiectivele asumate.

Adaugă un Comentariu

*