Știri, Muntenia-Sud, România|luni, decembrie 11, 2017
Sunteți Aici Home » OPINII » Întrebări aproape retorice

Întrebări aproape retorice 

ion obagilaUneori, stau şi mă întreb: noi trăim într-o ţară democratică, europeană, sau într-un gulag? Spun asta bazându-mă pe argumente rupte din realitatea imediată. De aproape 15 ani, în Românica noastră, cum spunea un vaşnic procuror, nu se vorbeşte decât de averi clocite peste noapte, de cătuşe, de arestări, de condamnări, puşcării, interceptări, binoame, făcături, dosare, răzbunări politice. Alo! Da, ho! Până când o ţinem în dansul ăsta al instituţiilor de forţă, al fricii instaurate cu orice preţ? Ce a câştigat poporul din lupta asta?

Stimată clasă politică, stimaţi jurnalişti, analişti, care peroraţi de 20 de ani prin studiouri de televiziune şi încasaţi, în numele libertăţii de expresie, mii de euro pe lună, nu credeţi că a venit timpul să devenim şi noi şi voi normali? Ne place să călătorim prin lumea largă, să ne minunăm de ceea ce au făcut şi cum trăiesc alţii. Procurori, judecători, colonei, generali, politicieni, doctori în toate felurile, jurnalişti vedete, mergeţi, vă plimbaţi, vă faceţi concediile de lux prin ţări exotice, veniţi înapoi şi nu se întâmplă nimic… Reluăm povestea de groază.

Izul de dictatură încă pluteşte în aer. Acum, când veniră PSD-iştii la putere, că de, aşa se învârtiră roata, se simte şi mai abitir, fiindcă iese duhoarea de prin cotloanele neştiute până acum de muritorul de rând. A dat cineva cu băţul şi a stricat aerul. Sperăm ca mizeria să fie aspirată nu doar zgârmuită. Vrem curăţenie. Dar, adevărată.

Vrem să trăim fără teama că mâine te poate ridica vrun procuror în baza unei rezonabile suspiciuni. Vreau să ştiu că ofiţerul SRI apăra ţara de duşmani, nu ne interceptează pe noi şi nu ne pândeşte la colţ de stradă, aşa, fiindcă binomii au hotărât asta.

Vrem şi noi o societate fără zăngănit de cătuşe, cu oameni senini, prosperi, fără coadă la beciul domnesc, cu locuri de muncă bine plătite, fără breaking news-uri în poarta DNA-ului. Eventual, fără mari interese, Ghiţă, Coldea, Koveşi şi, de ce nu, cu poporul ceva mai tihnit. Se poate?

Ion Obăgilă

Alte articole:

Adaugă un Comentariu

*