Știri, Muntenia-Sud, România|miercuri, decembrie 13, 2017
Sunteți Aici Home » Sud-Muntenia » Dâmboviţa » LECŢIE: Lacrimile care deschid ferestre către rai! Un copil are nevoie de ajutorul nostru

LECŢIE: Lacrimile care deschid ferestre către rai! Un copil are nevoie de ajutorul nostru 

Foto: blog.ormus.ro

Cu toate că este greu de înţeles şi, mai ales, de suportat, suferinţa deschide omului calea spre Rai, dacă acesta este pregătit să audă, să vadă, să înveţe. Dumnezeu în imensa lui iubire ne deschide porţile Raiului, chiar dacă pentru aceasta, ne este dat să trecem prin încercări cumplite pentru existenţa noastră materială, dar cu ecouri profunde pentru sufletul nostru care zboară în mâinile Tatălui nostru ceresc.

Este şi povestea unui copil din localitatea dâmboviţeană Iedera, greu încercat de soartă. O boală gravă i-a schimbat total existenţa lui Andrei Gabriel Mihai, elev al Şcolii Iedera de Sus. Alături de el s-a aflat, în permanenţă, familia care îl înconjoară cu multă iubire şi grijă, dar şi a doua sa mamă, după cum o numeşte chiar copilul cu nume de arhanghel, Andrei Gabriel Mihai. Este vorba de doamna profesoară, Iuliana Ionescu de la Şcoala Iedera de Sus, care i-a îndrumat paşii în tainele cunoaşterii, la clasele I-IV şi care îl ajută acum să aşeze pe hârtie versuri parcă trimise din cer. Aşa cum spune poetul – ochiul închis lumii se deschide în interior- poeziile lui Andrei Gabriel Mihai vin parcă din cer pentru a ne învăţa lecţia iubirii şi a suferinţei care deschide porţi către Dumnezeu.

Cuvintele noastre sunt de prisos, ne plecăm în faţa suferinţei acestui copil minunat, în faţa familiei care îl sprijină cu imensă iubire, precum şi a unui dascăl care continuă săţl îndrume spre lumina cunoaşterii pe Andrei Gabriel Mihai, un elev de 14 ani, din localitatea Iedera, afectat de o maladie gravă care i-a furat lumina ochilor, dar care i-a deschis calea spre Dumnezeu. Andrei Gabriel îşi poartă cu demnitate şi o putere de neînţeles pentru un copil, crucea, şi ne învaţă să-l vedem pe Dumnezeu, cu ochii sufletului, să avem credinţă şi speranţă!

Mădălina Zamfir

GREIERELE ŞI FURNICA

– Lasă, greiere, cântatul
Hai şi-ajută-mi să duc sacul
Că la toamnă-n loc de poamă
Nu mănânci corzi de vioară!

– Taci din gură, vezi de treabă!
Ce mă chemi cu-atâta grabă?
Îmi va da vecinul meu
Şi n-are să-mi fie greu.

Şi-ai să vezi c-o duc mai bine
Chiar de nu alerg ca tine.
Şi-acum lasă-mă să cânt
Fără să fiu întrerupt!

Căci dacă mă mai opreşti,
Vai,vai,vai, ce-o să păţeşti!
Vin când tu ai să munceşti
Şi cămara ţi-o golesc.
Pentru că sunt iscusit
Şi de nimeni nu ascult.

– Bine, bine, încetez
Nu vreau să te plictisesc.
Dar când toamna va veni
Doamne, ce vei mai plăti!

– Ce spuneam? E frig acum.
El stă şi cerşeşte-n drum.
Nu-i dau nici un bobuleţ
Să vedem! Mai e isteţ?

ANDREI – GABRIEL MIHAI

 BUNICA

În casa bunicii mele
Nu găsesc mare avere
Dar de ea mă simt iubit,
Ocrotit şi îndrăgit.

În cuptor găsesc colaci,
Plăcinţele, cozonaci.
Şi-alte multe bunătăţi
Pentru-ai ei iubiţi nepoţi.

Şi de fiecare dată,
Masa-i este încărcată:
Ouă, lapte, smântânică,
Sărmăluţe, mămăligă.

Pentru-ai săi mici nepoţei
Şi-ar da chiar şi viaţa ei.
Din bucate eu nu gust
Până mâna nu-i sărut.

Îi urez de sănătate
Şi zile îmbelşugate!
Viaţa să-i dea tot ce vrea!
Îmi iubesc bunica mea.

ANDREI – GABRIEL MIHAI

CARTEA SFÂNTĂ

E o carte ce-ţi dă viaţă
Sfaturi, dragoste, dulceaţă.
Te învaţă doar de bine
Şi te-ndreaptă spre lumină.

De-o citeşti nu-ţi trebuie hrană
Ea – ţi alină orice rană.
Nu-i o carte de poveşti
Ce poţi oricând s-o citeşti.

Ci e una ce-are suflet
Gândeşte, oferă zâmbet.
Dar şi tu precum răsplată
Să n-o întristezi vreodată!

Să-i aduci doar mângâiere
Clipe dulci, să-i dea putere!

Cartea sfântă e-a mea mamă
Ce-mi vindecă orice rană
Trupească şi sufletească.
S-a bucurat să mă nască.

Viaţa şi-ar sacrifica
S-o salveze pe a mea.
Doamne, ţine-o sănătoasă
Pe mămica mea frumoasă!

ANDREI – GABRIEL MIHAI

 

Alte articole:

Adaugă un Comentariu

*