Știri, Muntenia-Sud, România|vineri, octombrie 18, 2019
Sunteți Aici Home » Sud-Muntenia » Dâmboviţa » LANŢURI, o carte care aduce lumină din întuneric!

LANŢURI, o carte care aduce lumină din întuneric! 

lanturi-adrian-melicovici-2

Un eveniment editorial de excepţie s-a consumat astăzi în clubul Penitenciarului Mărgineni din judeţul Dâmboviţa. Scriitorul Adrian Melicovici a venit tocmai din Italia pentru a-şi lansa, în acest cadru inedit, apăsător, poate ireal pentru un asemenea moment, romanul „Lanţuri”. O parabolă tragică despre viaţă şi moarte, despre iubire şi deznădejde. Povestea unui tânăr condamnat la moarte, a unei greşeli universale, a revelaţiei, a pedepsei supreme ca o liniştire, ca o alintare, ca un descânt de bine.

Melicovici nu a sosit singur, odată cu el a venit, dintr-un alt colţ al Europei, din Spania, Marin Mogoş, Educatorul, unul dintre personajele cărţii. A lucrat în Penitenciarul Mărgineni ca psiholog, doctor pentru sufletele năpădite de vină şi tristeţe. Un fabricant de speranţe. Un împingător al celor pierduţi pe apele tulburi ale destinului.

Camelia Herea, director adjunct al Penitenciarului Mărgineni, a deschis discuţiile, spunând că data lansării nu a fost aleasă întâmplător, 13 octombrie reprezentând „Ziua educaţiei în penitenciare”, iar cartea lui Adrian Melicovici a venit ca o mănuşă pentru această celebrare instituţională.

„Ideea de a afla dintr-un roman ce înseamna educaţia într-un penitenciar în urmă cu mai bine de patru decenii, care era rolul educatorului, al psihologului, într-o perioadă în care, de ce să nu recunoaştem, în penitenciare nu se vorbea despre educaţie, mi-a atras imediat atenţia”, a declarat Camelia Herea.

lanturi-adrian-melicovici-3A urmat la cuvânt autorul. Emoţionat, dar sigur pe vorbele sale, calm, dar agitat în străfundul sufletului său, Adrian Melicovici a reuşit să smulgă un zâmbet deţinuţilor prezenţi la lansare, prin sintagma „sunt singurul scriitor care a scris o carte ca să intre aici, nu să iasă din închisoare mai repede”. Melicovici a povestit despre sămânţa acestei cărţi şi cum a încolţit ea…

„În urmă cu un an, am fost contactat pe o reţea de socializare de un anumit domn, care mi-a mărturisit că are o piatră pe inimă de aproape patru decenii şi trebuie să scape de ea. Am devenit puţin curios. Apoi, am aflat că este vorba de o poveste din trecut, o întâmplare petrecută în primăvara anului 1979. Acel domn mi-a spus şi alte lucruri interesante. Mi-a dezvăluit că are un fel de legământ, o promisiune, că deţine şi anumite documente pe care trebuie să le aducă la cunoştinţa opiniei publice, dar nu oricum, ci prin intermediul unui mesaj, printr-o carte”, a precizat Adrian Melicovici.

Scriitorul şi-a brodat dramatica poveste, plină de pilde izvorâte din suferinţă pură, bazându-se pe datele oferite de Educator, ca martor ocular al acelor clipe trecute şi pe jurnalul pe care l-a ţinut condamnatul la moarte Virgiliu Crăciun, executat pentru comiterea unui triplu omor.

lanturi-adrian-melicovici-1

Romanul, scris simplu, cursiv, cu verb, dialog logic, psihologic, nerv, este despre o viaţă pierdută, despre o răzbunare pornită din întunericul minţii şi încheiată de personaj, înainte de a ajunge în faţa plutonului de execuţie, într-o sensibilitate crudă, chinuitoare. Vina de a curma trei vieţi, pedeapsa primită, amestecată cu amintiri plăcute sau neplăcute, remuşcările, dialogurile purtate cu Educatorul, sfaturile sale au creat în Virgil o altă înţelegere a existenţei, a adevăratului sens al vieţii. Acum era târziu pentru o schimbare. Singurul refugiu pe care îl mai avea era în nefiinţă, moment pe care îl aştepta cufundat într-o filozofie practică, într-o continuă autoflagelare a sufletului său. „Pentru mine, pedeapsă ar fi să mă ţină în viaţă…”.

Virgiliu Crăciun aştepta sfârşitul, nefiind sigur că moartea sa va pune capăt luptei dintre bine şi rău. „Eu am făcut ce am făcut crezând că o să fac lumea mai bună, am omorât. Alţii mă vor omorî pe mine crezând că vor face lumea mai bună. Am greşit şi eu, greşesc şi ei pentru că omenirea e chiar oamenii răi”, i-a mărturisit Educatorului, înainte de a fi executat.

Marin Mogoş, Educatorul, s-a simţit uşurat sufleteşte. Şi-a îndeplinit menirea. A fost cel care, prin pana lui Adrian Melicovici, l-a spovedit pe Virgiliu Crăciun, i-a mai dat o şansă în faţa Judecătorului Suprem. Aproape cu lacrimi în ochi, Educatorul i-a îndemnat pe cei prezenţi să citească romanul şi să-l recitească, „fiindcă în el veţi descoperi iubirea de om, de aproape. Această carte vă va da viaţă”.

lanturi-adrian-melicovici-4

Adaugă un Comentariu

*