Știri, Muntenia-Sud, România|marți, septembrie 22, 2020
Sunteți Aici Home » REPORTAJ » MĂNĂSTIREA CETĂȚUIA NEGRU VODĂ, METEORA ROMÂNIEI! Vezi aici un inedit reportaj video

MĂNĂSTIREA CETĂȚUIA NEGRU VODĂ, METEORA ROMÂNIEI! Vezi aici un inedit reportaj video 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vă invităm astăzi să porniți împreună cu noi într-o incursiune pe meleagurile argeșene. Ne-am luat ca punct de reper Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, considerată de teologi ”Meteora României”.

Departe de lume, într-un perimetru de o frumusețe inegalabilă, protejat de stânci ascuțite, există acest loc binecuvântat de Dumnezeu, în care, secole de-a rândul, oamenii dornici de reculegere s-au retras în liniștea peșterilor, petrecându-și viața în rugăciune și curățenie spirituală în cea mai aspră sihăstrie românească.

Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă este situată la 22 de kilometri sud-est de orașul Câmpulung și la 45 de kilometri distanță de municipiul Târgoviște, pe frumoasa vale a Dâmboviței. Sfântul lăcaș a fost construit pe o stâncă înaltă, la altitudinea de 881 de metri, pe malul stâng al râului Dâmbovița, între Valea lui Coman și Valea Chiliilor. De la șoseaua principală și până la mănăstire se face mai puțin de un ceas.

VEZI VIDEO

Cărarea își croiește loc printre stâncile colosale de la poale și apoi urcă șerpuind prin umbra pădurii. Fiecare piatră are o poveste. Călătorul este surprins de o parte și de alta a potecii de fantastice statui megalitice denumite de popor ”ciobanul și oaia sa”, ”capul de leu”, ”capul de maimuță” sau ”rugătorul”. Alături de ele, troițele cu imagini din Drumul Crucii amintesc pelerinului obosit că drumul spre credință nu este ușor, iar sacrificiile trebuie făcute pentru mântuire. De altfel, drumul, presărat cu fragmente din vechi trepte săpate în stâncă, este o încercare pentru credinciosul care vrea să ajungă la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă.

Liniștea aproape nefirească, frumusețea sălbatică a stâncilor și legendele care vorbesc despre fiecare piatră în parte sunt răsplata călătorului care a urcat pe cărarea către schitul ce pare suspendat între cer și pământ.

Călătorul care se încumetă să urce poteca îngustă ce duce la sfântul lăcaș este surprins de asemănarea neașteptată cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă a fost numită ”Meteora României”.

Așezat pe vârful unui perete înalt de stâncă, schitul veghează de secole valea superioară a râului Dâmbovița. Construit de fantezia naturii sau de mâna divinității ca o fortăreață naturală, vârful ”cetățuii” a fost loc de refugiu atât din fața cotropitorilor, cât și din fața tentațiilor. În acest colț de lume binecuvântat de Dumnezeu s-au retras domnii țării pentru a-și salva viața și sihaștrii pentru a-și mântui sufletul.

Se spune că, pe culmea abruptă de piatră, ar fi existat o cetate de rezistență zidită pe vremea ocupației romane și unde și-ar fi găsit loc de refugiu și domnitorul Negru Vodă, care își avea aici și o peșteră de taină, numită până astăzi ”Chilia lui Negru Vodă”. Aceasta este săpată în peretele estic al Cetățuii, pe o margine deasupra prăpastiei.

Ctitorul Mănăstirii ”Cetățuia Negru Vodă” nu a fost încă stabilit cu certitudine. Se crede că principalul întemeietor ar fi Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Și totuși, tradiția locală leagă începuturile mănăstirii de domnitorul Negru Vodă, susținându-se că urmele pașilor acestuia au rămas imprimate în piatra muntelui. Biserica din peșteră a fost construită în secolul XIII, odată cu cetatea Câmpulung Muscel, prima capitală a Țării Românești.

Mărturii ale prezenței oamenilor pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri sunt la tot pasul. În spatele Peșterii Moșului, pe stânca peretelui este un desen neobișnuit, un călăreț ce poartă în mână un arc. Istoricii spun că este Cavalerul Trac, divinitatea supremă a acestora, iar reprezentarea susține ideea existenței unui centru spiritual precreștin la Cetățuia.

Locul este învăluit de legendă. Se spune că aici și-a găsit sfârșitul doamna Margareta, soția lui Negru Vodă, care s-a aruncat în prăpastie, de pe stâncile numite și astăzi ”Colții Doamnei”, când și-a crezut soțul mort în bătălie.

Schitul Cetățuia Negru Vodă este amintit și în timpul lui Mihai Viteazul care, în anul 1595, după lupta de la Călugăreni, ar fi trecut prin aceste locuri. Apoi, în primăvara anului 1658, domnitorul Constantin Șerban s-a refugiat și el la Cetățuia Negru Vodă, din cauza tătarilor. Mai târziu, în 1690, Constantin Brâncoveanu ajunge și el în vârful Cetățuii, biserica și chiliile fiind în bună stare la acea vreme.

În anul 1821, turcii au distrus Schitul Cetățuia Negru Vodă, iar în 1859, la cererea credincioșilor din satul vecin, Mitropolia încuviințează ca aceștia să repare sfântul lăcaș din vârful stâncii. După o vreme, mănăstirea se va ruina din nou, ajungând pentru o perioadă de timp adăpost pentru vite.

Între anii 1915-1916, schitul lui Negru Vodă este renovat de către preotul econom Gheorghe Moisescu, de la Biserica Domnească din Câmpulung, ajutat de agatanghel Andrițoiu, de la Peștera Stănișoara din județul Argeș, și de monahul Nicolae Băcioiu, de la Peștera Ialomicioara.

În Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă se găsesc două bicerici. Cea veche, aflată într-o peșteră naturală, și cea nouă, înălțată din lemn, în stil maramureșean. Biserica rupestră este lungă de 12 metri, lată de 4 metri și înaltă de 3 metri.

Bisericuța din stâncă ascunde o icoană specială cu chipul Maicii Domnului, o icoană ce a lăcrimat în fața credincioșilor, răspunzând rugăciunilor fierbinți și împlinind dorințele celor care se roagă cu credință adevărată.

Deși nu există apă pe această stâncă, în Sfântul Altar al bisericii rupestre izvorăște din piatră o agheasmă tămăduitoare. Pentru o scurtă perioadă de timp, între sărbătorile creștine Izvorul Tămăduirii și Adormirea Maicii Domnului, apa ce izvorăște este colectată pentru miile de pelerini care vin să îi caute puterile tămăduitoare.

Din anul 1993, stareț al Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă este protosinghel modest Marian Ghinea. Prin eforturile mai mult decât pământești ale acestuia, în vârful Cetățuii s-a mai înălțat o biserică, din lemn și în frumosul stil maramureșean. Acest nou lăcaș adăpostește moaștele Sfântului Ioanichie, sihastrul care a trăit în Peștera lui Negru Vodă din vârful Cetățuii mai bine de 30 de ani. Ioanichie s-a retras în pustnicie și nu a mai văzut chip de om. Doar ucenicul îi lăsa pâine, cu ajutorul unei frânghii, o dată pe săptămână.

Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă și minunile care se petrec aici, în vârf de stâncă, l-au determinat pe scriitorul Petre Ispirescu să-i dedice pagini importante, din care spicuim și noi câteva rânduri.

”Urcându-te tocmai în vârful muntelui se întinde un șes, de unde se vede o bisericuță cu totul și cu totul de piatră. De unde, de jos de la poalele muntelui până sus, nu se zărește niciun pic de apă piștind, aici în altarul acestei bisericuțe, este un izvoraș de apă mic de tot, ce iese din piatră și stă acolo ca într-un găvan. Oamenii se spală pe ochi, zicând că e bună de leac. Când te vezi sus, îți pare că ești altul. Te simți mai aproape de Dumnezeu și gândurile te năpădesc, de nu știi pe care să alegi. Abia crezi că ai apucat pe unul și alte zeci, cinsprezece te coprind. Un fel de teamă neînțeleasă ți se strecoară în inimă. Rămâi uimit de atâta mare mărire și pari că ești pe altă lume”.

La Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, am trăit și noi o minune. Ne-am început urcușul spre schitul din vârful stâncii într-o frumoasă zi de toamnă. Când am ieșit din biserica rupestră, afară era deja iarnă. Drumul de întoarcere a fost așadar de-a dreptul pitoresc, încărcat de candoare, de albul pur al unei zăpezi proaspete. Pe aceste meleaguri străvechi, locuri în care istoria se împletește cu legenda, călătorul se simte mai aproape de divinitate. Ascunse de frumusețea dealurilor împădurite, lăcașurile de cult construite de mâna oamenilor împrumută din liniștea și măreția naturii, contopindu-se cu aceasta.

 

5 Răspunsuri la MĂNĂSTIREA CETĂȚUIA NEGRU VODĂ, METEORA ROMÂNIEI! Vezi aici un inedit reportaj video

  1. MARCEL

    O LUCRARE FOARTE FUMOASA SPRE SLAVA BUNULUI DUMNEZEU !!!
    BUNUL DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE !!!

     
  2. MARIUS

    Foarte frumos si ziditor! Multumim! Salutari din San Pedro de Murcia, Spania!

     
  3. Florin Badulescu

    Daca eu scriu o prostie, toata lumea incepe sa o copieze :) (diverse bloguri si facebook-uri).
    Nu exista „Schitul Meteora”, asa cum gresit am afirmat in articolul scris de mine referitor la Manastirea Cetatuia Negru Voda, sursa de inspiratie pentru multe bloguri, insa niciunul nu mentioneaza o cat de mica trimitere catre blogul meu.
    Intre timp am fost si la Meteora (Meteora este un ansamblu de stânci uriase), asa ca simt nevoia sa fac corectura necesara: Manastirea Cetatuia Negru Voda seamana cu unul din schiturile aflate pe Meteora. Niciunul din schituri nu se numeste „Meteora”. Cel mai mare schit, Marele Meteoron, aduce un pic cu denumirea de mai sus.

     
  4. Incomod

    Sursa de inspiratie nu a fost, in cazul nostru, blogul dumneavoastra, ci o brosura pusa la dispozitie de parintele staret, in care Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă este supranumită Meteora României, altfel am fi făcut cuvenita referire.

     
  5. radu

    Am vazut acest schit este amplasat intr-o zona care merita efortul de a urca. Am gasit aici un staret care este de o modestie incredibila, asa cum ii este numele,parintele Modest. Domane acest slujitori ai Domnului te fac sa-ti fie rusine cu ceilalti clerici din locul de domiciliu care nu fac altceva decat sa fuga dupa inavutire. Fratilor intru credintaoameni astia traiesc la limita subzistentei,iar din putinul lor mai gasesc taria de a da si la altii. Fac un apel la toti crestinii car citesc aceste randuri OAMENI ASTIA MERITA AJUTATI cu orice nu cei care traiesc in lux, astia sunt adevaratii slujitori ai domnului, care duc lipsa in primul rand de banala APA si alimentele de baza. Iarna din noiembrie pana in aprilie nu urca nimeni iar ei maninca supa chioara din apa sare si putin condiment pentru supa in care inmoaie bucatide piine pe care o usuca vara. sa va ajute Bunul Dumnezeu pe toti care ve-ti face o doantie sau o milostenie pentru acesti oameni care isi fac treba cu demnitate si milostenie.

     

Adaugă un Comentariu

*