Știri, Muntenia-Sud, România|marți, noiembrie 19, 2019
Sunteți Aici Home » RELIGIE-CULTURĂ » MĂRTURIE: Povestea românului ars de viu de patronul italian, subiect de carte pentru un laureat al premiului Nobel

MĂRTURIE: Povestea românului ars de viu de patronul italian, subiect de carte pentru un laureat al premiului Nobel 

Foto: pinkroma.it

Dario Fo, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a scris o carte despre românul ars de viu, în anul 2000, de patronul său italian. Inginerul Ion cazacu, imigrant în Italia fără permis de şedere, s-a revoltat, pe 14 martie 2000, împotriva întreprinzătorului din Gallarate care-l angajase la negru ca faianţar şi i-a cerut să fie pus în legalitate. Cearta s-a încheiat tragic, patronul dându-i foc românului, care a murit după o lună de agonie.

„De această infamie ruşinoasă noi, spectatori deseori indiferenţi, suntem întru totul vinovaţi”, spune Dario Fo, citat de gazetaromaneasca.com.

Ion Cazacu a lăsat în urmă o soţie şi o fiică. Au trecut 15 ani, patronul italian a fost condamnat, dar de justiţie nu poate fi vorba…

„Nu am făcut altceva decât să încerc să mă comport aşa cum m-a învăţat întotdeauna tatăl meu. Nu te da bătută niciodată, nu asista nemişcată la nedreptăţi în timp ce câţiva oameni nemiloşi ne tratează ca pe nişte sclavi”, a mărturisit Florina Cazacu, rămasă orfană de tată în urmă cu 15 ani.

În cartea-dialog „Un om ars de viu” se spune povestea abuzurilor din lumea muncitorilor. Cazul central şi emblematic a lui Ion este numai vârful unei piramide a violenţei care afectează foarte mulţi lucrători.

„Deseori, în ultima vreme, m-am trezit spunând, unor persoane bine cunoscute ale lumii culturale, câteva detalii ale unui fapt întâmplat acum 15 ani; o întâmplare de o violenţă nemaiauzită, care a răvăşit întreaga Italia. Ei bine, de necrezut, nimeni sau aproape nimeni nu-şi amintea de acel fapt oribil. E adevărat: nu suntem numai un popor dezinformat ci şi lipsit de memorie istorică. E ca şi cum creierele noastre, în vremuri diferite, ar fi fost introduse în maşina de spălat şi suspuse unui program de spălare totală.

Voltaire spunea că un popor care pierde conştienţa şi cunoaşterea propriului trecut, în special dacă este recent, este în mod clar un popor rătăcit, care nu mai ştie în ce direcţie să se îndrepte pentru a ieşi din inerţia în care continuă să alunece. Şi astfel simţim ca datorie civică obligaţia de a povesti aceste evenimente, de a face cronica diferitelor procese care au urmat şi a scoate în evidenţă diferitele etape pentru a ajunge la sentinţa finală care a răscolit în mod brutal dreptatea şi adevărul.

Florina este o frumoasă fată româncă cu corpul zvelt care se exprimă într-o italiană optimă. Trăieşte la periferia din Milano de cinci ani, acum fiind aproape cincisprezece ani de când patronul firmei de construcţii, Cosimo Iannece, pentru care tatăl său, Ion Cazacu, lucra, a vărsat pe acesta din urmă o sticlă cu benzină şi i-a dat foc, transformându-l într-o torţă umană. Aceste gest nebunesc se pare că a fost determinat de cererile insistente ale lui Cazacu, care pretindea să fie retribuit pentru munca sa.

Florina a venit acasă la mine pentru a-mi cere ajutor. Tocmai sosise în Italia şi îmi cerea în special să o ajut să povestească despre uciderea tatălui său în mod clar şi corect.

Din păcate, în modul în care multe ziare, radiouri şi televiziuni au relatat drama, existau multe neglijenţe şi inexactităţi care cu siguranţă nu serveau adevărului faptelor. Eu am acceptat să o ajut” – extras din cartea „Un uomo bruciato vivo – Storia di Ion Cazacu”, publicat de site-ul ilLibrario.it.

Adaugă un Comentariu

*