Știri, Muntenia-Sud, România|duminică, decembrie 15, 2019
Sunteți Aici Home » OPINII » Nesimţirea, ca literă de lege în România

Nesimţirea, ca literă de lege în România 

ion obagila 1Sunt pline ochi instituţiile centrale ale statului de căpătuiţi, de nesimţiţi, de lipitori, sugători la banul public! De indivizi care nu au nicio treabă cu această ţară. Nici măcar cât negru sub unghie. Au fost cocoţaţi acolo, printre bunătăţuri nesfârşite, pe criterii de clan, de clică, de hoardă, de gaşcă.

Au funcţii bănoase şi, în rest, îşi văd de ale lor. Salarii de 10 – 15.000 de euro pe lună, prime de vacanţă, prime de final de an, prime de zâmbet, de tuser, de junghi, de scărpinat în cap.

Nu îi interesează naţia, sărăcia, că asta a mai rămas sfântă în România! Ce treabă să mai aibă cu poporul îmbuibaţii de teapa lui Ruşanu, Dăianu, nevasta lui Chiţoiu şi alte tipuri de copii, nepoţi, fini, amante, cunoştinţe, teepăduşi? Îşi văd de conturile lor, de traiul pe vătrai! Îmbuibarea nu mai are ochi să vadă că ţara geme de sărăcie, de neajunsuri.

Cum îţi permiţi tu, înalt funcţionar al statului, să-ţi aranjezi un salariu de 16.000 de euro lunar, în timp ce o bătrânică de la ţară, cu mâinile brăzdate de muncă, are o pensie de 350 de lei, adică nici măcat o sută de euro? În ce ţară trăim? Suntem în Africa? Sau pe vreo insulă sălbatică din mijlocul Pacificului? Nu mai există limite în România. În cine să ne mai încredem? În cine să ne mai punem speranţe, când hoţii sunt la putere?

Adaugă un Comentariu

*