Știri, Muntenia-Sud, România|miercuri, aprilie 1, 2020
Sunteți Aici Home » REPORTAJ » Parcul Dalles de la Bucşani, un fel de Cişmigiu al Dâmboviţei

Parcul Dalles de la Bucşani, un fel de Cişmigiu al Dâmboviţei 

Aşezare fericită de Dumnezeu, înconjurată de păduri, dealuri şi câmpiile mănoase ale Târgoviştei şi Băleniului. Râul Ialomiţa grăniţuieşte localitatea de la nord la sud, formând o luncă pitorească, cu zăvoaie şi desişuri îndrăgite de boierii cărturari Dalles, cei care au fost stâlpii de bază ai Bucşaniului. Moşia Dalles era imensă. Întreg satul se afla sub ocârmuirea economică şi culturală a ilustrei familii. De numele acestora sunt legate mai toate instituţiile din comună. Biserica, şcolile, spitalul, conacul boieresc, care acum adăposteşte Primăria, au fost ridicate prin contribuţia familiei Dalles. Dar, cel mai căutat obiectiv rămâne de departe Parcul Dalles. Chiar dacă nu mai este întreţinută ca odinioară, grădina amenajată după planuri franţuzeşti încă atrage publicul iubitor de istorie, linişte şi natură.

Boierii Dalles au fost preţuiţi de ţăranii din Bucşani

Aleile, străjuite de arbori de toate speciile aduşi din întreaga Europă, se întindeau până pe malurile râului Ialomiţa. Spun bătrânii că noaptea erau luminate şi că, din loc în loc, existau băncuţe. În zilele de sărbătoare, boierii Dalles adunau în parc toată suflarea satului. Se încingeau hore, se tăiau berbecuţi, iar fanfara cânta la umbra falnicilor stejar, minunându-i pe localnici, care nu văzuseră niciodată o orchestră adevărată.  Parcul a fost fondat în 1870 de Ioan Dalles care şi-a dorit să aducă la Bucşani un pic din farmecul Cişmigiului.

Familia Dalles a fost preţuită de bucşăneni. Boierii săreau în ajutorul ţăranilor atunci când îi copleşea sărăcia şi boala. Proaspeţilor căsătoriţi le făceau cadou pământ şi casă. Tocmai de aceea, în timpul Răscoalei de la 1907, ţăranii din Bucşani au sărit cu furci şi coase nu împotriva moşierilor Dalles, ci pentru a le apăra proprietăţile de valul nemulţumiţilor veniţi din alte sate.

Şi-au lăsat averea moştenire naţiei române

În ciuda generozităţii de care a dat dovadă, macedoneanca Elena, căsătorită cu boierul Ioan Dalles, a avut o soartă punctată numai de nenorociri. Şi-a pierdut copiii rând pe rând, fiind condamnată la supravieţuire. Pe George, la numai doi ani, pe Dora, când de-abia împlinise 17 ani, şi pe Ioan, la 35 de ani. Toată averea a lăsat-o moştenire spitalelor, aşezămintelor de cultură şi bisericilor. De asemenea, a dăruit Academiei Române mai multe imobile, cu scopul de a fi deschise acolo galerii de artă, biblioteci etc. A rămas celebră până astăzi Sala Dalles din Bucureşti. A avut o singură dorinţă, exprimată prin testament. Să se înfiinţeze o fundaţie culturală care să poarte numele fiului său cel mic, pe care îl alinta Jean.
Statuia din bronz a acestuia veghează şi acum locurile iubite de la Bucşani, iar privirea îi este parcă aţintită până departe, spre dealurile acoperite altădată cu vii mănoase.

Adaugă un Comentariu

*