Știri, Muntenia-Sud, România|joi, octombrie 17, 2019
Sunteți Aici Home » REPORTAJ » VIAȚĂ ÎNTRE CER ȘI STÂNCĂ! Dâmbovicioara, satul unde poți să petreci câteva ore în liniștea deplină a naturii. VEZI VIDEO!

VIAȚĂ ÎNTRE CER ȘI STÂNCĂ! Dâmbovicioara, satul unde poți să petreci câteva ore în liniștea deplină a naturii. VEZI VIDEO! 

Dambovicioara

Satele argeșene Dragoslavele, Rucăr, Podu Dâmboviței au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare accentuată, în ciuda crizei economice. Frumusețile acestor meleaguri atrag turiștii ca un magnet. Cui nu i-ar plăcea să fugă din tumultumul orașului și să petreacă măcar câteva ore în liniștea deplină a naturii?

În centrul satului Podu Dâmboviței, am virat stânga și am pornit pe firul pârâului Dâmbovicioara cale de aproximativ cinci kilometri. Un traseu superb, unde tradiția și frumusețea naturii se îmbină parcă nealterate.

VEZI VIDEO

La intrare în Defileul Dâmbovicioarei se plătește o taxă de 2 lei de persoană, dar se merită, fiindcă traseul este de un pitoresc aparte. Șoseaua se desfășoară în paralel cu pârâul Dâmbovicioara, afluent al Dâmboviței, oferind pe alocuri zone de popas înconjurate de stâncă.

Aici, în Defileul Dâmbovicioarei, au fost turnate numeroase secvențe din filmul românesc ”Mărgelatul”, iar Florin Piersic nu poate decât să fie bucuros că autoritățile au reușit să asfalteze drumul și să deschidă astfel calea turiștilor spre frumusețile acestor locuri.

Pârâul Dâmbovicioara a săpat în formațiunile de roci un adevărat canion. În unele porțiuni, valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înălțime.

Înalt, abrupt, îngust, golaș, Defileul este cu siguranță unul dintre cele mai frumoase din România cu aspectul său impunător. O adevărată bucurie pentru privirile iubitorului de munte!

Cheile Dâmbovicioarei au o lungime de aproximativ 8 km și sunt situate în arealul montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”.

În acest cadru natural mirific, se răsfiră casele celor aproape o mie de locuitori ai comunei Dâmbovicioara, formată din satele: Podu Dâmboviței, Ciocanu și Dâmbovicioara. Peisajul este spendid, așa că dorința de a rămâne aici peste noapte te cuprinde imediat, pentru ca dimineața să mai dai o tură printre pereții imenși de stâncă. Cheile Dâmbovicioarei l-au impresionat și pe scriitorul Alexandru Valhuță, care a ajuns în călătoriile sale și prin aceste locuri.

“Dar iata ca in fata noastra se ridica un munte inalt si drept ca un zid napraznic, de crezi c-aici e sfarsitul lumii. Ne-apropiem si, deodata, la cotitura, ni se deschide, printre doua stanci colturoase, intrarea inlauntrul muntelui, cheia adanca si ingusta a Dambovicioarei. E racoare, si vuietul apei rasuna asa de tare ca nu-ti mai auzi glasul. De pe fundul acestei prapastii, ne uitam cu groaza in sus, la namilele de stanci aninate de peretii cheii, ca niste dihanii ce stau la panda, gata sa se prabuseasca peste noi. Deasupra noastra se zareste un petecut de cer sprijinit, ca un copac albastru, pe crestele ascutite ale inaltelor ziduri ce ne ingradesc in umbra lor vesnica. Pe sus, vezi cate un brad iesind stramb si chircit din crapatura unei stanci, mirat si el de fioroasa singurate in care se gaseste, intinzandu-si cetinele-i triste, in asteptarea zadarnica a unei raze de soare. Mergem asa, in sus, pe matca intortocheata a raului, vreo jumatate de ceas, si deodata cheia se largeste: in paretele din dreapta, deasupra unei prispe de piatra, se deschide gura neagra a Pesterei”.

Peștera Dâmbovicioara are aspectul unei galerii puțin ramificate, iar traseul de 250 de metri este ușor ascendent, fiind așadar accesibil chiar și copiilor. La intrare în peșteră te întâmpină un ghid turistic care îți dezvăluie legendele locului. Aici, în Peștera Dâmbovicioara s-au ascuns pe vremuri doi haiduci.

Deși peștera nu impresionează prin lungime, aceasta este totuși cea mai mare și mai reprezentativă din zonă. Prin amplasamentul său într-un areal de o splendoare deosebită, Peștera Dâmbovicioara prezintă un interes sporit pentru turiștii cazați în pensiunile din Dragoslavele, Rucar, Bran și Dâmbovicioara.

Peștera propriu-zisă este cunoscută de dinainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor. Ulterior, peștera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuți la acea vreme și chiar bârlogul unui urs.

Peștera însumează galerii puțin ramificate în lungime de 250 de metri. Atracțiile grotei sunt reprezentate de formațiuni geologice deosebite: labă de urs, aripă de acvilă, cap de șarpe, piele de tigru, precum și povestea ieșirii secrete astupate ulterior de localnici.

Revenind în sat, localnicii ne-au impresionat și ei prin ospitalitate și dorința de a comunica. Sunt încântați să povestească crâmpeie din viața lor de zi cu zi.

Ascultându-i din Dâmbovicioara, îți dai seama că izolarea, viața de munte, îi întristează, dar nu ar pleca totuși niciodată definitiv din satul lor. Sunt prinși puternic de stâncile care îi înconjoară.

Călătorii care ajung în Dâmbovicioara sunt atrași imediat de mireasma produselor tradiționale, sută la sută naturale, pe care localnicii le vând în preajma obiectivelor turistice.

Ne-a venit greu să părăsim acest colț minunat de țară. Aerul curat, peisajele mirifice, cerul albastru, presărat de norii care curgeau agale, toate ne-au impresionat.

Localnicii ne-au îndemnat să urcăm și la Ciocanu, satul turistic cu care ei se laudă, pe bună dreptate, după cum ne-am convins. Acolo sus, aproape de cer, înconjurați din toate părțile de munți, parcă ne aflam într-o mică Elveție.

Adaugă un Comentariu

*