Connect with us

OPINII

Concluzie amară…

Vreau să scriu despre lucruri normale, dar nu pot. Societatea, colectivitatea, starea naţiunii, breasla te determină să îţi impui un alt ritm, să fii prost sau perfid, mârlan, obraznic, dur, curajos sau nepăsător. Cum să brodezi din tastatură, că asta e moda acum, lucruri frumoase, când România este sfârtecată de hoţi şi de abuzurile procurorilor şi ale altor structuri care alcătuiesc statul de drepţi? Cum să plantezi floricele pe paginile publicaţiilor, când o anumită categorie profesională şi-a instaurat republica şi ne rade cu totul din trei denunţuri, un martor protejat şi o înregistrare ruptă dintr-un context larg?

Publicat

pe

De vină, pentru tot acest coşmar în care ne aflăm de ani şi ani, sunt prea iubiţii politicieni. Mulţi dintre ei au cohabitat de minune cu sistemul paralel, cu procurorii şi alte organe cu umerii cocoşaţi de trese şi demnităţi secrete. Au chiolhănit prin case conspirative, prin vii şi livezi, au bătut mingea pe terenurile de tenis ale nababilor. Au dat apă la moară creării unei dictaturi tăcute, unui aparat represiv care te ridică, după principiul inchiziţiei din evul mediu, pentru vine închipuite, plăsmuiri şi vrăjitorii.

Acum, când buboiul s-a umflat şi a buşit aproape de noi, la Ploieşti, sar toţi ca arşi. Au văzut politicienii noştri că nu mai este de şagă. Că ignoranţa şi complacerea a produs otravă.

Ţara s-a transformat într-un câmp de vânătoare pe care îşi încearcă armele reprezentanţii de lux ai statului, cei deasupra cărora nu mai este decât Dumnezeu, poate nici El, că, dacă vor, îl fac din două-trei interceptări celeste, iar indivizi tip Iuda, care să dea un pupat fals, se mai găsesc!

Semnalul că se întâmplă ceva ciudat în societatea românească l-am simţit cu mulţi ani în urmă. Atunci când intrai prin birourile unor persoane de vază, cu funcţii şi responsabilităţi, aceştia nu se angajau cu tine într-un dialog mai liber înainte de a da la maximum volumul la radioul sau televizorul din dotare. Unii chiar îşi închideau geamurile şi puneau ventilatorul să zbârnie lângă fereastră, pentru a bruia înregistrarea ambientală. Şi asta în condiţiile în care nu se discutau secrete de stat, dar se temeau să nu fie interpretat ceva greşit din divagaţiile lor! Atunci, mă miram şi îi întrebam năuc: Păi, în ce ţară trăim? Ne-am întors în stalinism? Răspunsul venea gestual, cum procedează nepoţelul meu când nu înţelege ceva, ridică strâns din umeri şi închide ochii.

Şi, uite unde am ajuns din cauza unei toleranţe patologice… E timpul pentru o revenire în adevăratele straie ale statului de drept. Acum, cât se mai poate! Ştiu că este greu. Unii s-au baricadat în vile, în cartiere rezidenţiale. Sunt specialişti în a viola legile şi a le supune după voinţa lor. Drumul din luxul de acasă la locul de muncă bine plătit şi cu jandarmi la poartă îl parcurg în limuzine. Cu rândaşii se întâlnesc rar… Au uitat de nevoile ţării, de adevăratul lor rol în societate, se cred zei, stăpâni absoluţi. Părăsesc habitaclul modern al mercedesului din dotare doar când urcă în avion şi zboară către destinaţiile de lux unde îşi consumă vacanţele. Şi râd de noi… Dacă asta înseamnă democraţie şi libertate, atunci mi-e dor de Ceauşescu!

Ion Obăgilă

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Prezidențiabilii, în tranșeele online-ului…

Publicat

pe

Suntem în campanie electorală! Ați simțit ceva? Vreun candidat excelează pe această scenă? Vă plac basmele cu zmei și zâne? De fapt, așteptăm cu toții finalul, pe 4 mai, cu „și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa”. Nu se întâmplă nimic. Clișee. Mult online, TikTok, zâmbete false, la unii grimase… Pași măsurați. Candidații, fiecare pe poteca lui. Parcă fug unii de alții. Ce fac consilierii de imagine? Treabă. Este greu să descoperi ritmul după surprizele de anul trecut. Electoratul, ciudat, se resetează instant. Când nu te aștepți! Sondajele nu mai ajută deloc. Te pun pe piste false.

Mai zvâcnește Victor Ponta. E bățos. Așa îi este firea. Cheamă la dezbateri. Pe George Simion în mod special. Inspirată și culegătoarea de simpatie și ceva atenție ideea sa cu desecretizarea dosarelor Colectiv și cel al anulării alegerilor prezidențiale de anul trecut. Mai vrea să oprească exporturile de cereale din Ucraina prin România. Pune pe tapet, într-o devălmășie, problemele sociale și economice ale României. Pagina sa de Facebook abundă de mesaje, de video-uri mai mult sau mai puțin inspirate. Dar sunt acolo. Pentru toată lumea.

George Simion. Replici mai puține. Campanie sa electorală patriotardă. Cu steaguri, fruntea sus și parcă într-o cadență militară. Nu se pierde în promisiuni. Temele predilecte. „Jos Cenzura” și „Respect pentru democrație”. S-au imprimat mii de tricouri galbene cu acest ultim mesaj. Crează emoție. Dar asta nu rămâne. Trece. Trebuie ceva care să prindă…

Nicușor Dan bate apa în piuă. O ține înainte cu Europa. A umplut marile capitale cu chipul său. Trage pe Diaspora. Textele sale au din exces termenii demnitate, forța instituțiilor statului, potențial, energie, valori, respect. Parcă vine dintr-o cazarmă. Merge pe spumă! Din când în când, mai mângâie un câine…

Crin Antonescu o țintește tot înainte. Nu aruncă o privire în jurul său. Este mașinal. Vrea să pară un președinte liber. Fără SRI, SIE, GRU, alte tipuri de ofițeri acoperiți. Tema lui favorită. Nu mănâncă merdenele în timp ce este filmat, cum serveau alții covrigi. Poate merge. Înainte. Are și una tare. A cerut Guvernului, cel puțin așa susține într-o declarație video, să se termine cu pensiile speciale. O petardă care face fum mult. Apoi se risipește. Asta este și intenția. Dacă ajunge la Cotroceni, uită. Au mai făcut și alții la fel…

Elena Lasconi, singurul candidat cu zâmbetul larg, aproape până la urechi. Sigură pe ea. Cel puțin așa pozează. Mesajul ei electoral, inspirat. În ton cu vremurile nesigure pe care le trăim: „Am curaj să fac dreptate”. Ne-a informat că a fost la medic. E sănătoasă! Se plimbă prin parc. „Ce fac fetele”? Întrebă veselă trei bătrâne care stau pe o bancă. Intră în vorbă cu ele. Regie. Se simte. Dar merge. Lasconi o ține pe coarda ultrasensibilă. De obicei, de aici apar surprize. Este de urmărit…

Probabil se mai ascut săbii. Campania electorală abia a început. Interesul este mare. Acum sau niciodată. Nu cred că mai pot fi anulate și alegerile acestea. Așa că de undeva trebuie să vină surpriza. Aia care trebuie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Valul de vreme rea…

Publicat

pe

Unii analiști, economiști și politicieni optimiști spun că furtuna economică pornită de președintele Donald Trump, care tinde să răvășească întreaga planetă, se va domoli. Conducatorul Americii va renunța, în cele din urmă, la acest plan de a arăta că SUA, dacă vor, pot îngenunchia țară după țară sau pe toate la unison. Poate că Trump va fi oprit. Cum, de cine și când nu se știe… Cert este că, în momentul de față, s-a dat un reset economico-social întregului mapamond. Totul se întâmplă pe fondul negativ, deosebit de primejdios al războiului din Ucraina și al conflictului sângeros din Orientul Apropiat.

Europa pare debusolată, surprinsă de acest val provocat de noua administrație nord-americană. China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Franța și Marea Britanie (un pic mai puțin) își rebranduiesc diplomația și bagă cărbune în cuptoarele propriilor economii. Unda de șoc creată de americani obligă la adoptarea altor poziții și la o și mai mare perspicacitate politică. Doar Rusia nu pare afectată de acest cutremur care zguduie din temelii economiile. Are deja mersul său, iar războiul lui Trump cu restul lumii o avantajează.

La noi nu se întâmplă nimic. Se consumă așteptare. Compania electorală pentru alegerile prezidențiale care tocmai se va declanșa va fi ca o frunzuliță, în mijlocul unei furtuni, nebăgată în seamă. Mă întreb ce ar putea să promită candidații noștri într-o astfel de conjunctură mondială? Că vor negocia ei cu Trump pentru reducerea taxelor? Că vor pava străzile cu bunăstare? Niciunul, sunt convins, nu se va arunca în această pseudo-bătălie electorală, puternic constipată, cu vreo idee nătângă de a promite marea cu sarea. Candidații noștri, cu mici mici excepții, nu nominalizez acum, sunt departe de a face față noilor provocări. Slabi rău! Nu ne rămâne decât să rămânem cu ochii pe Bruxelles și să ne mișcăm și noi după ce se cântă acolo. De-o fi bine, de-o fi rău, om vedea și, cum este deja obiceiul la noi, om simți!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite