Connect with us

OPINII

Intrăm în normalitate sau nu?

Publicat

pe

Ce vremuri trăim! Normalitatea a început să deranjeze. Sunt oameni bine înfipţi în scaune înalte, susţinuţi de aţe nevăzute şi mânuiţi după cum bate vântul de peste ocean, care nu sunt de acord cu funcţionarea în parametri corecţi a statului de drept. Vor ei musai să fie în jilţ păpuşa lor! Aşa se întâmplă acum. După ce ministrul Justiţiei, un om foarte bine pregătit profesional, deosebit de riguros în calcul şi afirmaţie, a decis să propună revocarea Codruţei Kovesi din fruntea DNA, au ieşit la bătaie solii neştiutelor cercuri de putere, nedemocratice, perfide şi abrupte.

Cer demisia lui Tudorel Toader! Îndeamnă la mitinguri, la proteste, la dezordine socială! De ce? Fiindcă un ministru şi-a făcut datoria, fiindcă specialiştii în drept au realizat un raport devastator, un document de unde reiese că, în România, stalinismul este altoit pe o creangă ocultă, crescută bine şi scăpată de sub control.

Raportul prezentat aseară de Tudorel Toader ar trebui să ne facă pe fiecare dintre noi, trăitorii din această ţară, să strângem din pumni a mânie, să ne închinăm pe străzi, să privim mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim mai atenţi la ceea ce pun la cale reprezentanţii statului în spatele uşilor capitonate. Să luăm poziţie fermă când organele de forţă sar calul şi se cred dumnezei.

Când colo, ce să vezi! Chiar preşedintele României, măritul şi imaculatul Iohannis, a ieşit iute cu un comunicat din care reiese clar că nu prea pune preţ pe raportul lui Tudorel. Să sperăm că este vorba de o reacţie necontrolată, o greşeală, un gest reflex anti PSD şi că, până la urmă, va fi de acord cu demiterea Codruţei Kovesi. Dacă nu procedează corect, nu este exclus să vedem că se porneşte o acţiune de demitere a şefului statului pentru singura vină că batjocoreşte democraţia şi libertatea!

După Iohannis, a mai sărit ca ars mai marele procurorilor din România. Ce nu îi convine domnului Augustin Lazăr? Faptul că statul român începe să funcţioneze normal, că intrăm în parametrii democraţiei? Că au fost demascate abuzurile unora din subordinea sa?

Am văzut că, imediat ce corabia a luat un pic de apă, şobolanii care stăteau ascunşi şi care huzureau prin unghere, au ieşit la suprafaţă şi au început să muşte furios. Unii chiar când ministrul Justiţiei prezenta raportul.

Sunt de acord să funcţioneze DNA şi toate Parchetele câte or fi, Poliţia şi Serviciile! Sunt bune, au rolul şi rostul lor în societate. Acolo lucrează oameni pregătiţi, dedicaţi, buni români, dar, atenţie, fără făcături, fără să fim consideraţi cetăţeni de mână a treia pe care ei, slujbaşii de lux sau mânuitori de pulan, îi pot pune la zid după cum le este voia!

Ion Obăgilă

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. moshu49

    24 februarie 2018 at 7:13

    ca pensionar de drept comun și bine înfipt în fotoliul din dotare luat în rate de pe vremea cînd construiam socialismul multilateral dezvoltat, declar că nu poate fi normalitate sub P.S.Dragnea.
    și e bine că nu e normalitate, pentru că ar dăuna grav generațiilor viitoare.
    un ministru care minte în CV (absolvent de liceu auto declară că a terminat mate-fizică!) pentru mine nu mai prezintă credibilitate.
    închei în total dezacord cu autorul articolului și cum am învățat în vremuri apuse: aceasta îmi este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite