Connect with us

OPINII

DNA, corupţia şi privilegiile (II)

Publicat

pe

Tot vorbind despre corupţie, m-am întrebat care este definiţia exactă a acestei noţiuni complexe. Am găsit-o in dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Printre multe alte sensuri, punctuale, corupţia este unanim considerată a fi „starea de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”. Ba chiar „venalitate”, in cazul magistraţilor.

Să luăm câteva situaţii cu caracter de exemplu grăitor din domeniul justiţiei.

Vă întreb: ce aţi face dacă un magistrat judecător „i-ar da” altcuiva pământul pe care-l moşteniţi de la părinţii ori bunicii dumneavoastră? Nu este o simplă ipoteză, ci aşa s-a întâmplat în atâtea şi atâtea situaţii concrete – după cum este cazul într-un dosar greu, remarcabil instrumentat de DNA, care a zădărnicit sărăcirea României cu zeci de mii de hectare de pădure in profitul unei caracatiţe de corupători şi corupţi.

În opinia dumneavoastră, un judecător este vinovat de corupţie doar atunci când a primit bani ori alte foloase în schimbul necinstei sale? Ori consideraţi că este corupt şi în cazul in care a favorizat pe cineva la rugămintea cuiva? Ori a ajutat pe altcineva să se răzbune pe un poliţist tenace, pe un procuror competent ori pe un avocat onest care au contribuit decisiv la demascarea altui magistrat, corupt – care a fost ulterior condamnat, permiţând astfel Statului Român să-şi recupereze banii cu care fusese înşelat – dar care-i era prieten ori faţă de care respectivul „răzbunător” avea „obligaţii”.

Trebuie găsit de urgenţă, dar fără precipitare, un antidot. Corupţia îmbracă forme extrem de variate şi consecinţele sale ne pot, într-o zi (nu bună, ci rea) prejudicia grav, direct, personal, pe oricare dintre noi. Oricum, cu toţii suntem victimele ei de zi cu zi.

Există o „justiţie paralelă”, rezervată unor autoproclamaţi ”privilegiaţi”, în care acei „unii” sunt „judecaţi” doar de către semenii lor în profesie, în care aceiaşi „unii” răspund (eventual) doar dacă au încălcat regulile, cumulativ, „cu rea credinţă” (cum se demonstrează?), „in mod grav” (după care grilă de evaluare?), iar mai nou, şi in mod „repetitiv” (începând de la câte terenuri retrocedate abuziv sau infractori notorii scăpaţi de pedeapsă pe motiv ori pretext, spre exemplu, de… „prescripţie”?). Condamnările la CEDO sunt plătite de popor, de noi toţi, nu de autorii abuzurilor! De ce? Până când?

Întrebare: dacă suntem conducători auto ori pietoni şi trecem „pe roşu”, suntem „judecaţi” de către confraţii noştri automobilişti ori pietoni? Ori ne avertizează sau amendează, aplicând aceeaşi lege pentru toţi, poliţistul care constată contravenţia? Iar adeseori o simplă contravenţie este infinit mai puţin gravă decât ceeace comit aceiaşi „unii” intr-o, practic, deplină impunitate de fapt… Este absurd, incorect, imoral şi ilegal.

Sunteţi de acord cu privilegiile şi super-privilegiile unora ori altora? Corupţii în deplinul sens al cuvântului, cei neprinşi încă, ne sfidează, ne dispreţuiesc pe faţă, cu neobrăzare, cu trufie, cu nesimţire, deşi se îmbogăţesc pe spatele nostru. Dar eroii, in decembrie ’89, de ce şi-au dat viata? Ca să desfiinţăm DNA-ul şi toţi corupţii să fure, să spolieze România, fără să mai fie prinşi? Ca să-i (si să ne) judece tot… corupţii?

Românul a fost, dintotdeauna, resemnat. Spune „Ferească Dumnezeu de mai rău” ori „Capul plecat, sabia nu-l taie”, căci doar „Cine-mparte, parte-şi face”, mai ales dacă are „pâinea şi cuţitul”. Până când? CORUPTII să fie DEMASCATI şi PEDEPSITI.

Avocat Vladimir Ţunţi Ştefănescu

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats