Connect with us

OPINII

DNA, corupţia şi privilegiile (II)

Publicat

pe

Tot vorbind despre corupţie, m-am întrebat care este definiţia exactă a acestei noţiuni complexe. Am găsit-o in dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Printre multe alte sensuri, punctuale, corupţia este unanim considerată a fi „starea de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”. Ba chiar „venalitate”, in cazul magistraţilor.

Să luăm câteva situaţii cu caracter de exemplu grăitor din domeniul justiţiei.

Vă întreb: ce aţi face dacă un magistrat judecător „i-ar da” altcuiva pământul pe care-l moşteniţi de la părinţii ori bunicii dumneavoastră? Nu este o simplă ipoteză, ci aşa s-a întâmplat în atâtea şi atâtea situaţii concrete – după cum este cazul într-un dosar greu, remarcabil instrumentat de DNA, care a zădărnicit sărăcirea României cu zeci de mii de hectare de pădure in profitul unei caracatiţe de corupători şi corupţi.

În opinia dumneavoastră, un judecător este vinovat de corupţie doar atunci când a primit bani ori alte foloase în schimbul necinstei sale? Ori consideraţi că este corupt şi în cazul in care a favorizat pe cineva la rugămintea cuiva? Ori a ajutat pe altcineva să se răzbune pe un poliţist tenace, pe un procuror competent ori pe un avocat onest care au contribuit decisiv la demascarea altui magistrat, corupt – care a fost ulterior condamnat, permiţând astfel Statului Român să-şi recupereze banii cu care fusese înşelat – dar care-i era prieten ori faţă de care respectivul „răzbunător” avea „obligaţii”.

Trebuie găsit de urgenţă, dar fără precipitare, un antidot. Corupţia îmbracă forme extrem de variate şi consecinţele sale ne pot, într-o zi (nu bună, ci rea) prejudicia grav, direct, personal, pe oricare dintre noi. Oricum, cu toţii suntem victimele ei de zi cu zi.

Reclama

Există o „justiţie paralelă”, rezervată unor autoproclamaţi ”privilegiaţi”, în care acei „unii” sunt „judecaţi” doar de către semenii lor în profesie, în care aceiaşi „unii” răspund (eventual) doar dacă au încălcat regulile, cumulativ, „cu rea credinţă” (cum se demonstrează?), „in mod grav” (după care grilă de evaluare?), iar mai nou, şi in mod „repetitiv” (începând de la câte terenuri retrocedate abuziv sau infractori notorii scăpaţi de pedeapsă pe motiv ori pretext, spre exemplu, de… „prescripţie”?). Condamnările la CEDO sunt plătite de popor, de noi toţi, nu de autorii abuzurilor! De ce? Până când?

Întrebare: dacă suntem conducători auto ori pietoni şi trecem „pe roşu”, suntem „judecaţi” de către confraţii noştri automobilişti ori pietoni? Ori ne avertizează sau amendează, aplicând aceeaşi lege pentru toţi, poliţistul care constată contravenţia? Iar adeseori o simplă contravenţie este infinit mai puţin gravă decât ceeace comit aceiaşi „unii” intr-o, practic, deplină impunitate de fapt… Este absurd, incorect, imoral şi ilegal.

Sunteţi de acord cu privilegiile şi super-privilegiile unora ori altora? Corupţii în deplinul sens al cuvântului, cei neprinşi încă, ne sfidează, ne dispreţuiesc pe faţă, cu neobrăzare, cu trufie, cu nesimţire, deşi se îmbogăţesc pe spatele nostru. Dar eroii, in decembrie ’89, de ce şi-au dat viata? Ca să desfiinţăm DNA-ul şi toţi corupţii să fure, să spolieze România, fără să mai fie prinşi? Ca să-i (si să ne) judece tot… corupţii?

Românul a fost, dintotdeauna, resemnat. Spune „Ferească Dumnezeu de mai rău” ori „Capul plecat, sabia nu-l taie”, căci doar „Cine-mparte, parte-şi face”, mai ales dacă are „pâinea şi cuţitul”. Până când? CORUPTII să fie DEMASCATI şi PEDEPSITI.

Avocat Vladimir Ţunţi Ştefănescu

Reclama
Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite