Connect with us

ACTUALITATE

Justiţie şi nedreptate (II)

Publicat

pe

Sursa foto: www.puterea.ro

În mod normal, termenul de „justiţie” ar trebui să fie sinonim cu acela de „dreptate”, să aibă acelaşi înţeles pentru oricine şi în toate situaţiile. Din păcate, realitatea nu confirmă întotdeauna acest principiu: nu degeaba românul spune că „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”… Să luăm câteva exemple reale.

Nici Dreptul nu este o ştiinţă exactă, după cum şi matematicile au diferite grade de înţelegere şi interpretare, culminând cu filozofia matematică, cu teoria relativităţii extinse ori cu regulile după care este de fapt organizat haosul, cel aparent aleatoriu.

Se spune că judecătorul fondului are o putere „suverană” de apreciere a materialului probator administrat într-o cauză. De pildă, atunci când se audiază mai mulţi martori, unii i se pot părea mai mult, iar alţii mai puţin credibili. De ce nu?

Însă, deşi aprecierile sale au un caracter personal şi sunt inerent subiective, magistratul nefiind vreun extraterestru, ci o fiinţă umană, cu calităţile şi defectele sale, acesta trebuie să pronunţe o hotărâre care să răspundă în cel mai înalt grad posibil aşteptărilor societăţii, criteriilor cerute, de obiectivitate, neutralitate şi nu in ultimul rând, de profesionalism, pentru care este onorat şi corect plătit, ştiind că ceeace dispune poate modifica ori distruge destine, uneori cu efecte tragice, definitive şi ireparabile.

Greşeala este omenească, nimeni nu poate să conteste vreodată acest adevăr. Aşi fi ultimul care ar face-o. Însă eroarea nu are nicio scuză – în opinia mea personală, nici iertare – atunci când nu este nimic altceva decât consecinţa directă a nesocotirii, a încălcării vădite şi incontestabile a unor reguli obligatorii de procedură, civilă ori penală, a unor principii universal recunoscute şi pretins garantate (…) de către oricare dintre participanţii la Actul de Justiţie, după caz – poliţişti, experţi, procurori, judecători – şi de ce nu, de înşişi avocaţii care nu îşi îndeplinesc îndatorirea sacră de a apăra!

Ce se întâmplă atunci când cineva este acuzat, apoi condamnat pe nedrept şi după ani grei de temniţă – în care a fost obiectul oprobiului public, iar familia sa a fost umilită, pusă la stâlpul infamiei, ba unii au şi murit de jale, de ruşine, de neputinţă – şi se dovedeşte într-un târziu că a fost şi este nevinovat? Nu vorbesc despre o simplă ipoteză, ci ştim bine că exact aşa s-a întâmplat în cazul atâtor şi atâtor erori judiciare…

Invers, când un om, o familie, o comunitate, generaţii întregi au fost chinuite ani şi ani în dorinţa lor legală şi legitimă de a li se face, în sfârşit, dreptate, dar din felurite motive, banale ori absurde, teoretic inadmisibile, dar în realitate, ticălos de prezente, cu consecinţe dramatice – superficialitate, delăsare, incompetenţă, tembelism, idei preconcepute, lene, servilism, interese ori relaţii tentaculare oculte… – au trăit (iar mulţi s-au stins!) cu sufletul rănit, veşnic neîmpăcat, torturaţi de nedreptăţile îndurate?

CINE le mai dă înapoi timpul irosit? NIMENI, nici măcar Bunul Dumnezeu. CAND şi CUM mai poate fi oare reparat răul făcut? De multe ori, NICICAND şi NICIDECUM. Aceasta este trista şi cruda realitate! Morala este clară: NU vă bateţi joc de oameni, de viaţa lor, de destinele lor. NU le încălcaţi drepturile. PREVENITI ireparabilul. Înfăptuiţi JUSTITIA, nu generaţi şi nu permiteţi să se instaureze NEDREPTATEA: ar fi sfârşitul civilizaţiei spre care tindem. NU peste tot în lume, ci în această biată, dragă ţărişoară…

Avocat Vladimir Ţunţi Ştefănescu

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

Modificări importante în ceea ce privește decontarea cheltuielilor de transport pentru elevi

Publicat

pe

Dan Alexandru Tică - inspector școlar general adjunct ISJ Dâmboviţa

Guvernul Ciucă a modificat, prin Ordonanță de Urgență, Legea educației în ceea ce privește decontarea cheltuielilor cu transportul pentru elevii școlarizați în altă localitate decât cea de domiciliu. Potrivit inspectorului școlar adjunct al ISJ Dâmboviţa, liberalul Dan Alexandru Tică, se va acorda o sumă forfetară în cuantum de 60 de lei/lună pentru distanța de până la 3 km, care va fi suplimentată cu 6 lei/km pentru distanțele mai mari.

„Pentru a exemplifica, în cazul unui elev care locuiește, să spunem, la 20 de kilomentri de școală, acesta va primi 60 de lei pentru primii 3 km la care se vor adăuga 6 lei pentru fiecare km dintre cei 17 rămași, rezultând un total de 162 de lei, bani pe care elevul îi primește înaintea achiziționării abonamentului. Pentru a înțelege creșterea realizată, până acum un elev ar fi primit 30 de lei pentru primii 3 km, la care se adăugau 3 lei pentru fiecare km în plus, în total 81 de lei.

Mai avem o situație, în care costul transportului este mai mare decât suma forfetară, iar în acest caz, această sumă poate fi majorată cu până la 100%, dar nu mai mult decât contravaloarea documentelor de transport. În acest caz, sumele se decontează pe baza documentelor emise de operatorii de transport”, explică inspectorul școlar adjunct Dan Alexandru Tică.

Potrivit modificărilor legislative, elevii care sunt cazați la internat sau care stau în gazdă au dreptul la decontarea a patru călătorii dus-întors/lună către localitatea de domiciliu, cât și a unei călătorii dus-întors în perioada sărbătorilor legale, pe baza documentelor de transport.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

ACTUALITATE

„Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”, un film-simbol pe care nu ar trebui să-l ratezi!

Publicat

pe

Aseară. Cinematograful Independența din Târgoviște. O premieră cinematografică. „Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”. Un film impresionant, în care joacă și actorul Teatrului Tony Bulandra Târgoviște, Liviu Cheloiu. Spectatori mulți, dar nu destui! În vremurile Netflixului, este probabil greu să mai aduci omul în sala de cinema.

Totul pleacă de la o poveste pe care bătrânul comisar Popilian i-o relatează marelui sculptor Constantin Brâncuși, în preajma șantierului unde se înălța printre schele „Coloana Infinitului”. La final, comisarul pleacă alene, ca un vis, spre Poarta Sărutului, pregătindu-se să intre parcă într-o fantă a timpului…

Producătorii au numit pelicula a fi una istorică. Este prin esență, prin momentul dramatic surprins, prin relatarea unui eveniment unic, eroic, cu accente de patriotism. Dar, filmul nu este musai istoric, ci unul care prezintă mai multe ecuații existențiale. Tare de caracter, de nație, mult umor, ironie, moravuri, caracteriologie neaoș românească, tradiție, curajul acelea simplu, naiv. Naturalețea unei comunități care trăiește între arhaic și modern.

Eroismul născut din întâmplare și necesitate, tratat firesc, normal, ca o prelungire apărută brusc în existența de zi cu zi și căreia trebuie să îi faci față cu orice mijloace. Chiar improvizând! Vezi scena când toată suflarea orașului pune mâna pe armele uitate într-un depozit al muzeului orășenesc de vreo 40 de ani, de pe vremea războiului din 1877, și, fără nicio umbră de teamă, pornesc spre pod, pentru a opri intrarea în oraș a trupelor austro-ungare înarmate și echipate ca la carte.

Ba ca să fie complexul identității noastre complet, au luat cu ei și lăutarii. Nu să tragă cu arma, ci să cânte la instrumentele lor. Folclor, bineînțeles! Să audă nemții, printre șuierul gloanțelor, că românii au ieșit la bătălie, veseli, fără teamă, neabandonând firescul vieții, obișnuitul.

Nevoia i-a adunat acolo pe localnici, pe cercetașii în sufletul și trupurile cărora abia mijise adolescența. Eroismul lor este unul întâmplător, curat. A fost adus la pod și un tun. La fel de bătrân ca și puștile! Cu zgomotul lui, i-au speriat pe nemți. Ghiulele, lipsă!

Nu am mai văzut de mult timp un film românesc în care să fie concentrate atâtea forțe umane. Un film cu accente istorice nu poate fi realizat într-un apartament sau pe un colț de stradă sau de parc. Este nevoie de mai multe locații, figurație suficientă, decor adecvat, cazarmamentul necesar scenelor de război.

Filmul nu are un interpret principal. Un erou care duce greul de la început până la sfârșit. Aici, parcă întreaga comunitate se află în prim-plan. De la cercetași, la comisarul Popilian, oamenii din oraș, până la Fane Nebunu’ care se afla mereu cu polițiștii pe urmele sale. În final, și acesta, în mâinile nemților, unde a ajuns prin voia sa, pentru a-i abate pe cotropitori de la planurile lor, afișează o doză de patriotism…

Se poate identifica în film și o poveste de dragoste discretă, naivă, dar pe care nu s-a pedalat prea mult, pentru a nu exista o depărtare de tema centrală.

Un joc actoricesc impresionant l-au avut cei doi frați, Emanuel și Robert Cercelaru. Dezinvolți, netrădând nici un firicel de emoție. Erau din acea lume veche și îmbâcsită de metehne. Spirite libere, deschise, dornice de aventură. Așteptau războiul ca pe o curiozitate, ca pe o formă prin care poți consuma energia tinereții.

După film, în aplauzele publicului, pe scena de la „Independența” au urcat actorul Liviu Cheloiu, regizorul Silviu Tripăduș și frații Emanuel și Robert Cercelaru, care au interpretat, cu o naturalețe și o stăpânire de sine impecabilă, rolurile lui Grigore și Aristică. Băieți simpli, caractere modeste, chiar timizi. Nu afișau deloc dezinvoltura din film. Comportament tipic actoricesc. Când nu sunt acolo, în mediul și în aerul lor, unde se pot manifesta, sunt oameni tăcuți, care se strecoară discret prin viață și atât.

Regizorul Silviu Tripăduș și Liviu Cheloiu au povestit publicului despre „facerea” acestui film. Cum a pornit de la o poveste publicată într-o carte pentru copii din România anilor 70. Au dezvăluit câteva întâmplări inedite, comice, petrecute pe platou sau în locațiile de filmare. Tripăduș a mai spus că seria dedicată cercetașilor nu de oprește aici, vor mai urma altele.

Distribuția filmului
Liviu Cheloiu: Comisarul Popilian
Emanuel Cercelaru: Grigore
Robert Cercelaru: Aristică
Catalina Romanet: Polina
Daniel Nuță: Fane Nebunu’
Mihai Tuca: Crusher of Transylvania
Radu Botar: Dragoș Stroie
Regia: Sergiu Prodan și Silviu Tripăduș.

Urmărește programul pentru luna decembrie 2022 la Cinematograful „Independența” din Târgoviște și nu rata filmul „Gata oricând! – Eroii de la Podul Jiului”!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats