Conectați-vă cu noi

OPINII

La vremuri noi, tot noi!

Publicat

pe

Asistăm, în ultimul timp, la un fenomen înfiorător, care arată că ţara nu este a noastră, ci a lor, a celor care fac şi desfac pe deasupra sau pe dedesupt. O migraţie accentuată a pensionarilor de lux şi semilux către instituţiile statului, către poziţiile calde şi bine remunerate.

Adică, nu revin de unde au plecat, prin Armată, SRI, Poliţie, Jandarmerie, ISU şi altele, nu îşi fac firme private, dar se întorc la pâinea sigură a statului. Cine îi ajută să procedeze astfel? Ei, cine! Politicul! Aşa a fost dintodeauna!

Şi, uite aşa, vedem cum indivizi care au ieşit la pensie la 40-50 de ani cu zeci de mii de lei indemizaţii speciale şi care au trudit prin varii instituţii, la cravată şi cămaşă albă, şi ne supravegheau discret sau nu, indivizi care mutau dosare dintr-un birou în altul populează acum prefecturile, consiliile judeţene, primăriile sau alte deconcentrate.

Unii sunt la vedere, nu prea le pasă de ce zice muritorul de rând, trăitor din minimul pe economie, însă cei mai mulţi sunt pitiţi prin birouri, nu ies decât la chermeze sau întâlniri oficiale.

Îi vedem chiar însoţind anumiţi politicieni şi se fac că notează în carneţele, preocupaţi de liniştea şi bunul mers al ţării. Păi, când ai 100 de milioane pensie şi mai iei şi salariu de alte câteva zeci lunar, cum să nu te preocupe soarta neamului?

Ne mai mirăm de ce ne pleacă copiii în străinătate? De ce îşi încearcă tinerii noştri norocul pe alte meleaguri îndepărtate? De asta, fiindcă aici nu le dă voie sistemul să se afirme, să arate ceea ce ştiu. Totul este o însăilare de aranjamente. Totul rămâne la nabab. Românul de rând se alege doar cu nimicurile, cu resturile rămase de la aceşti nesătui! Motto-ul lor este „La vremuri noi, tot noi”.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    mai 12, 2018 at 4:19 am

    la consfătuirea, sau ce’o fi fost comedia aia burlescă, cu pensionarii cînd Dăncilă a spus că puterea de cumpărare a crescut, „pensionarii roșii” au aplaudat minciuna ordinară a Vasilicăi
    nimic, spre exemplu, despre faptul că legea impunea ca de la 01 ianuarie să ne fie indexate pensiile, dar n-au făcut’o. de ce?
    probabil că la ce pensii au acestia, ce mai contează „mărunțișul” indexării
    ca pensionar de drept comun pot spune despre pupincuriștii ăștia bătrîni că ori sînt tîmpiți, ori sînt bestii, ori și una, şi alta (by CTP)? 🙁

Lasă un comentariu

Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Democraţia, la masa interesului!

Publicat

pe

Adrian Ţuţuianu a scos în faţă o temă pe care cetăţenii, oamenii normali care urmăresc sincer ceea ce se întâmplă în România şi care îşi doresc schimbări cu adevărat democratice, au cam uitat-o, nu i-au mai dat importanţă: apariţia şi întărirea grupărilor transpartinice.

Nu ştim încă din cine sunt alcătuite cu adevărat. Există doar indicii. Avem doar bănuieli şi cercetăm. Punem piesă lângă piesă, element lângă element. Este vorba de un puzzle uriaş, dar care se încheagă logic.

Aceste asocieri ale interesului financiar sunt alcătuite din oameni de afaceri, din foşti şi actuali politicieni cam din toate partidele de pe scena politică, reprezentanţi ai unor instituţii publice cu vizbilitate, anumiţi vectori de imagine, pentru a fi folosiţi atunci când nevoia o cere.

De obicei, gruparea este condusă de cel mai tare, de cel care deţine forţa financiară. Un tătuc care şade în umbră şi coordonează întreaga activitate. Trimite la vedere doar oameni de încredere. Sunt folosite, pentru a contura şi individualiza grupul, anumite sintagme, coduri, enunţuri naive, pe care le fololosesc în spaţiul public. Se lucrează în culise, pe diferite paliere ale puterii şi ale mediului de afaceri. Pentru a arăta că ei există şi că sunt uniţi, puternici, nu se sfiesc să se afişeze în diferite împrejurări considerate a fi întruniri nevinovate, întâmplătoare.

Tipul acesta de grupări, care nu au mamă, nu au tată când este în joc interesul, sunt alcătuite, cum am spus, din politicieni activi, din cei ieşiţi din primele rânduri, dar care deţin încă plasa de relaţii. Sunt implicaţi în afaceri şi cunosc structurile politice, administrative, pe care le-au penetrat prin diferiţi indivizi. Ştiu cum să ajungă acolo unde le dictează ţelul. Membrii acestor organizaţii transpartinice, de obicei, vor să supună politicul, să îl subordoneze, să îl caleze pe propriile nevoi. Politica se face în spaţiul public, în faţa alegătorului. Acolo ne certăm, batem cu pumnul în masă, ne contrazicem, lansăm programe etc. În spate, suntem prieteni şi ne vedem de ale noastre.

În general, pentru membrii organizaţiilor transpartinice nu contează culoarea unui partid, doctrina, programul. Vor doar să fie supuse, virusate, să nu le strice planurile, să-i scoată din orice impas, să le susţină afacerile. Pentru a ajunge la acest deziderat, grupul transpartinic trebuie să le stăpânească prin proprii oameni, pe care îi infiltrează în repectivele formaţiuni politice, le sprijină ascensiunea sau caută să capaciteze membri cu responsabilitate din interior.

Oamenii de afaceri care sunt incluşi în astfel de grupuri sunt abonaţi la contractele cu statul, cu diferite entităţi administrative, câştigă tot, se implică în tot ceea ce există, nu scapă nicio oportunitate care înseamnă bani mulţi.

La începutul anilor 2000, s-a încercat constituirea unor astfel de grupări, dar, cel puţin în judeţul Dâmboviţa, nu au rezistat. Probabil, instituţiile care încă mai veghează la ţărişoara noastră şi unde mai există patrioţi adevăraţi, i-au destructurat, le-au stricat planurile.

Acum, aud că se pun din nou bazele unor asemenea entităţi elitiste, care vor să-şi aservească totul, pornind de la partide, mediu de afaceri, administraţie etc.

Crizele, incertitudinile şi nesiguranţa din sânul unor formaţiuni politice, tensiunile interne, luptele intestine sunt, nu de puţine ori, susţinute de grupările transpartinice. Un partid mai slab, mai dezbinat, este o pradă sigură pentru ei!

Citește în continuare

OPINII

Anomalii și… disecţii politice

Publicat

pe

Ne uităm, în ultimele zile, pe așa-zisa scenă politică a României și observăm cum se produce, cu tam-tam, invocandu-se interesul național, fenomenul de canibalizare. Cum un partid mare, care are deocamdată totul la picioare, a pus în farfuria negocierilor de interes trupul plăpând al ALDE (fie vorba între noi, știam că are doar cap, acela al lui Tăriceanu) și îl disecă. Îl porționează, îl feliază până la anihilare totală.

Bucățelele care par să se simtă bine în stomacul PSD, obișnuit în ultimii ani să digere de nevoie orice, vor deveni probabil, prin transformare, celule ale organismului social-democrat. Tăriceanu nu a intuit că în partiduleţul său, format din cei plecați din PNL și care propovăduiau că vor să practice un liberalism adevărat, că, de fapt, există indivizi pentru care contează doar funcția și rangul. O dau ei la întors acum, gen doamna Grațiela, cu interesul poporului, cu necesitatea guvernării, dar nu suntem nici noi proşti. Sau nu vrem să mai fim! Contează pentru acești sclavi ai funcției, pentru acești dependenți de putere și ban public, doar să stea cât mai mult în jilturi.

Doamna Dăncilă, care s-a aflat mult în preajma lui Liviu Dragnea, care a mai furat câte ceva de prin bagajul său strategico-penibil, nu a stat prea mult pe gânduri. I-a capacitat pe plângăcioșii de la ALDE care nu voiau să părăsească puterea, i-a mângâiat, i-a bătut pe umăr, și le-a spus „stați cu noi, că vă dă mămică vouă pâine albă… Gestul liderei social-democrate l-a cam șocat pe teoreticianul Tăriceanu. El credea, în naivitatea lui, că, după ce iese de la guvernare aşa, tam-nisam, o să fie iertat, lăsat în pace. Uite că nu!

Viorica și ai ei, cât ar fi de mititei și de necunoscuți, au cam pus pe făraș ALDE. Și lucrurile nu se opresc aici. Indirect, au mai tras un tun. În ograda lui Ponta, la PRO România. L-a prins și pe fostul șef al PSD pe picior greșit. Acesta, ocupat cu tot soiul de declarații și cuvântări aiuritoare, nici nu a remarcat că disoluția ALDE, taman acum, când au făcut alianță electorală (nu știu de ce îi trebuia!), îi trage partidul la fund şi, chiar dacă nu îl îneacă, măcar îl rostogolește de câteva ori de îi merg fulgii…

Alianța cu ALDE, un partid perdant la alegerile europarlamentare (zic eu, ca neştiutorul), nu prea îi priește formațiunii conduse de Victor Ponta. A adus alături unele relații dușmănoase. Încearcă să îi împace, de conjunctură, pe cei care s-au cam ţigănit între ei când făceau parte din același partid. Și, după ce că există această problemă dură de relaţionare şi comunicare, a mai apărut și disecarea ALDE, înfăptuită cu precizie de anatomiştii politici de la PSD. Cum s-ar spune, doi dintr-o lovitură!

Acum Tăriceanu caută soluții de ieșire din acest impas. Exclude. Mătură. Cam degeaba! E praf mult, și înăuntru și afară! Și Ponta caută ieșiri din impas. Ba chiar și candidatul pe care îl susțin, Mircea Diaconu. Se vede omul susținut de un partid cumpărat jumate de PSD. Cum să te simți confortabil? Chiar dacă nu îi voiai lângă tine în ARO!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!