Connect with us

OPINII

Ura haştagiştilor hrăneşte simpatia pentru PSD!

Publicat

pe

Îi felicit pe PNL-işti, USR-işti şi pe membrii tuturor haştagurilor, pentru faptul că sporesc încrederea şi simpatia publică în PSD. Cred aceşti politicieni de mucava şi agresivii reprezentanţi ai străzii, fiindcă nu putem vorbi de societatea civilă aici, că prin violenţă, prin abuz, forţă, înjurături şi tot soiul de manifestări ce amintesc de lumea primitivă, de ţările bananiere, aduc schimbarea în România? Şi despre ce schimbare poate fi vorba? De Iohannis ne-am convins cu vârf şi îndesat cât poate duce, iar pe Ludovic Orban nu prea intenţionăm să-l punem prim-ministru, chiar dacă visează noapte de noapte la această demnitate. Poate cei care se agită în stradă vor să ne conducă procurorii, ofiţerii de informaţii, să preia puterea DNA-ul, Coldea şi Kovesi, să instaurăm dictatura binomului…

Manifestările exaltaţilor de astăzi din Bucureşti, ura, veninul pe care l-au scuipat, comportamentul violent faţă de comicul şi karismaticul Nicolae Bacalbaşa, deputat PSD, pe care l-au transformat în ochii opiniei publice naţionale într-o victimă nevinovată, au iz de anarhie, de disoluţie a societăţii civilizate pe care ne chinuim de ani şi ani să o construim.

Indivizii din stradă care cer demisia guvernului, a parlamentului, a lui Dragnea, nu mă reprezintă pe mine. Nu vreau să mă identific cu aceşti spărgători de democraţie, cu aceşti discipoli ai haosului!

Sunt şi eu nemulţumit de multe. Nu-mi place ceea ce fac PSD-iştii, cum îşi protejează acoliţii, cum îi plasează în funcţii pe toţi nepricepuţii, cum aruncă cu bani pentru salariile şi pentru pensiile baronilor şi nobilimii super-bugetare, cum pregătesc pensii speciale pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene… Nu-mi place când văd că li s-a urcat multora dintre ei la cap. Că vântură banul public după bunul plac. Dar nu mă manifest ca huliganul. Nu pun mâna pe bâtă şi ies în stradă să le dau în cap. Nu dau buzna în Parlamentul României să îi jignesc grosolan pe cei aleşi, până la urmă, de milioane de români.

Nu haştagurile de toate tipurile reprezintă poporul, democraţia. Ei ne îndeamnă la ură, la nesupunere civică, vor să rupă ţara! Cred ei că acum destabilează PSD-ul? Că fac rău acestui partid? Aiurea. Dimpotrivă. Protestatarii care nu reprezintă pe nimeni şi care au înveninat şi internetul, transformând-ul într-o scenă obscură, aproape mizerabilă, fac bine social-democraţilor, le stimulează credibilitatea, simpatia.

Să nu creadă haştagiştii de Bucureşti sau de aiurea, că omul simplu care stă în casă şi se uită la televizor cum ei se dezlănţuie ca în junglă îi apreciază, pupă ecranul, nu mai poate de dragul lor. Românul muncit, lovit de probleme din toate părţile, chiar şi de cele venite dinspre PSD, îi detestă, îi renegă, fuge de ei. Le dă cu huidu!

Nu acceptă astfel de comportamente, care nu seamănă cu protestele adevărate, demne, cu mitinguri, cu revoluţii. Care nu au decât o consistenţă a confuzului şi anormalului. Omul simplu le consideră doar manifestări huliganice. Şi, uite aşa, ajunge să ofteze şi să se mulţumească nea Gheorghe cu PSD-ul care, de bine sau de rău, ţine în mână frâiele ţării şi care i-a mai pus vreo doi lei la pensia de 500 de lei.

Dacă o ţin haştagiştii tot aşa, la alegerile viitoare, PSD-ul nu prea o să mai aibă cu cine se lupta în campania electorală. Poporul a ales, constituţional, în 2016, pe cei care să-l conducă. Voinţa naţiunii trebuie respectată!

P.S. – Păi dacă preşedintele ţării nu respectă Constituţia, ăştia, care se zburlesc prin Piaţa Victoriei, de ce ar avea habar de vreo lege? Am auzit astăzi în stradă, la Târgovişte, ceva care m-a înfiorat. Un individ, cetăţean, persoană, român, până la urmă, a spus ironic, rânjind în stil iohannisian, că nu va mai da satisfacţie nici măcar poliţistului de circulaţie. Când îl va opri în trafic, îi va spune că îi prezintă actele când va respecta şi Klaus Constituţia!

Citește mai departe
Reclamă
2 Comentarii

2 Comments

  1. moshu49

    iunie 21, 2018 at 4:39 am

    🙂 prin nu știu ce clasă mică, cînd ni se preda CONSTITUȚIA și nu pricepeam noi mare lucru, profu ne „ardea constituția”, o palmă după ceafă ca să ne-o bage în cap 😀 )))

  2. Florin

    iunie 21, 2018 at 10:55 am

    Cred ca esti beat ori nu gindesti limpede mai bolsevicule

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Omul… golit de om!

Publicat

pe

Am urmărit și eu, dintr-o curiozitate de cinefil, filmul Teambuilding. O capodoperă, cu ghilimele de rigoare, a prezentului absurd în care trăim. Ghidușeala vulgară pe care o numim în viața reală socializare, stare de bine, plăcere, transpusă cinematografic. Un pic din noi se regăsește acolo. Nu râdem pentru că nu pare a fi vorba de o comedie, ci de realitate. Mai de grabă ar trebui să plângem că trăim în acest secol atât de crud, de goi, de instinctual. Ne înroșim și ne amuzăm discret. Feriți copiii! Cât puteți. Oricum, sunt deștepți și o să caute ei singuri să vadă despre ce este vorba.

Ne deranjează probabil că s-a vrut musai (nu mai este deloc greu în ziua de azi!) să se expună la vedere tarele de caracter ale unor oameni, modul în care pricep viața, structura dezbrăcată a unei organizații care se vrea a fi antemergător social, modelator de opinii și viziune, chiar și doar de natură comercială. Jocuri de societate fără prejudecăți!

Substanța acestui film nu există. Este diluată în vulgar, în replici de care ți se face rușine dacă le auzi chiar fiind singur în fața ecranului. Un fel de pornografie verbală. Totul curge din inerție. Este drept, realitatea bate filmul! Comportamentul de acolo există în toată splendoarea lui. Se manifestă. Nu are grade, trepte. Dar, parcă nu trebuie musai să îl ambalăm în lux și să îl lansăm pe piață la nivel de element cultural. Vulgarul nu ar trebui multiplicat.

Am înțeles. Ce se întâmplă în film, cu tot cu replici, cu acțiune, situații, întâlnim la nivel de obișnuit pe rețelele de socializare. Este plin TikTok-ul de filmulețe grotești, penibile aduse parcă din preistoria instinctului sexual. Asta se cere. Asta se dă. Mintea nu mai trebuie bruscată, ci relaxată până la nivelul de nimic.

Filmul a fost turnat, culmea, într-o zonă montană din Dâmbovița, la un hotel select din Bucegi. Nu prea se potrivește peisajul cu scenariul, dar trebuia realizat undeva. Trebuia să apară și un indiciu publicitar de acest tip pe cârca județului. Parcă a mai fost odată un pitic porno…

Filmul a prins. Nici nu avea cum. Era în care trăim este plină de superficialitate, de iluzii și instinct, iar profundul spiritual a devenit o anexă existențială de care ne aducem aminte doar la greu, când avem un vis urât. Atunci, încercăm din răsputeri să restabilim sistemul care ne deosebește de celelalte viețuitoare de pe pământ, dar, din păcate, nu prea mai merge, rămânem prinși într-un perpetuu… teambuilding instinctual.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Sătui. De orice! Cu speranțe, mai ba! Suntem deciși să luptăm mai mult pentru supraviețuire. De la începutul pandemiei și până astăzi, cam ăsta ne-a fost principalul deziderat. Criza economică continuă, ascunsă deocamdată sub dulcegăriile politicii de moment. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nu se știe când se va termina. Findcă nu se vrea. Omenirea trebuie să fie ținută într-un soi de laț. Să nu zburdăm prea mult.

Privind semnele, nu pe cele cerești, de care ținem tot mai puțin cont în această orbecăială numită existență, 2023 va fi un an dificil și plin de încercări. Pe undeva, se va încerca o resetare a politicii mondiale. Manipularea grosolană și liniile de uniformizare vor continua. Discursul lui Putin va fi tot mai acid. Zelensky va rămâne în continuare un erou, dar trecut în planul secund al scenei. S-a instalat deja pe glob rutina, obișnuitul. Războiul din Ucraina a intrat parcă într-un peisaj al normalității. Nu ne mai sperie bombele, rachetele, parcă nici amenințarea nucleară. Privim la ceasul istoriei și ne vedem fiecare de viețile noastre. Nici oribila și subita remodelare prin explozie a prețurilor la energie electrică și la gaze naturale nu ne mai macină prea mult. După atâta bombardeală cu informații și ordonanțe, au intrat și ele în obișnuit. Suntem atenți doar la ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere. Supuși unei așteptări oarbe.

Trăim într-un spațiu tot mai redus, deși unii încercă să spună că este larg. Ne îmbătăm parcă mai mult ca niciodată cu apă rece, fiindcă așa lucrează imprevizibilul. Parcă am ajuns în faza în care nu ne mai interesează viitorul, ci doar clipa. Mergem înainte instinctual. Simțim doar atunci când ne doare. Bucuria este pavată cu calcule exacte. Fericirea se măsoară în bani. Tristețea a devenit apanajul celor corecți. Sărăcia, la fel. În rest, politică. De nevoie. Țintuită și ea de interese și împopoțonată cu țoalele vechi numite democrație și libertate numai în zilele mari. În rest, la naftalină.

Revenim. Suntem intrați în noul an. Și soarele de afară spune multe. Ne așteaptă o droaie de încercări. Probabil le vom ambala frumos în indiferență și vom merge mai departe. Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats