Connect with us

OPINII

Ura haştagiştilor hrăneşte simpatia pentru PSD!

Publicat

pe

Îi felicit pe PNL-işti, USR-işti şi pe membrii tuturor haştagurilor, pentru faptul că sporesc încrederea şi simpatia publică în PSD. Cred aceşti politicieni de mucava şi agresivii reprezentanţi ai străzii, fiindcă nu putem vorbi de societatea civilă aici, că prin violenţă, prin abuz, forţă, înjurături şi tot soiul de manifestări ce amintesc de lumea primitivă, de ţările bananiere, aduc schimbarea în România? Şi despre ce schimbare poate fi vorba? De Iohannis ne-am convins cu vârf şi îndesat cât poate duce, iar pe Ludovic Orban nu prea intenţionăm să-l punem prim-ministru, chiar dacă visează noapte de noapte la această demnitate. Poate cei care se agită în stradă vor să ne conducă procurorii, ofiţerii de informaţii, să preia puterea DNA-ul, Coldea şi Kovesi, să instaurăm dictatura binomului…

Manifestările exaltaţilor de astăzi din Bucureşti, ura, veninul pe care l-au scuipat, comportamentul violent faţă de comicul şi karismaticul Nicolae Bacalbaşa, deputat PSD, pe care l-au transformat în ochii opiniei publice naţionale într-o victimă nevinovată, au iz de anarhie, de disoluţie a societăţii civilizate pe care ne chinuim de ani şi ani să o construim.

Indivizii din stradă care cer demisia guvernului, a parlamentului, a lui Dragnea, nu mă reprezintă pe mine. Nu vreau să mă identific cu aceşti spărgători de democraţie, cu aceşti discipoli ai haosului!

Sunt şi eu nemulţumit de multe. Nu-mi place ceea ce fac PSD-iştii, cum îşi protejează acoliţii, cum îi plasează în funcţii pe toţi nepricepuţii, cum aruncă cu bani pentru salariile şi pentru pensiile baronilor şi nobilimii super-bugetare, cum pregătesc pensii speciale pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene… Nu-mi place când văd că li s-a urcat multora dintre ei la cap. Că vântură banul public după bunul plac. Dar nu mă manifest ca huliganul. Nu pun mâna pe bâtă şi ies în stradă să le dau în cap. Nu dau buzna în Parlamentul României să îi jignesc grosolan pe cei aleşi, până la urmă, de milioane de români.

Nu haştagurile de toate tipurile reprezintă poporul, democraţia. Ei ne îndeamnă la ură, la nesupunere civică, vor să rupă ţara! Cred ei că acum destabilează PSD-ul? Că fac rău acestui partid? Aiurea. Dimpotrivă. Protestatarii care nu reprezintă pe nimeni şi care au înveninat şi internetul, transformând-ul într-o scenă obscură, aproape mizerabilă, fac bine social-democraţilor, le stimulează credibilitatea, simpatia.

Să nu creadă haştagiştii de Bucureşti sau de aiurea, că omul simplu care stă în casă şi se uită la televizor cum ei se dezlănţuie ca în junglă îi apreciază, pupă ecranul, nu mai poate de dragul lor. Românul muncit, lovit de probleme din toate părţile, chiar şi de cele venite dinspre PSD, îi detestă, îi renegă, fuge de ei. Le dă cu huidu!

Nu acceptă astfel de comportamente, care nu seamănă cu protestele adevărate, demne, cu mitinguri, cu revoluţii. Care nu au decât o consistenţă a confuzului şi anormalului. Omul simplu le consideră doar manifestări huliganice. Şi, uite aşa, ajunge să ofteze şi să se mulţumească nea Gheorghe cu PSD-ul care, de bine sau de rău, ţine în mână frâiele ţării şi care i-a mai pus vreo doi lei la pensia de 500 de lei.

Dacă o ţin haştagiştii tot aşa, la alegerile viitoare, PSD-ul nu prea o să mai aibă cu cine se lupta în campania electorală. Poporul a ales, constituţional, în 2016, pe cei care să-l conducă. Voinţa naţiunii trebuie respectată!

P.S. – Păi dacă preşedintele ţării nu respectă Constituţia, ăştia, care se zburlesc prin Piaţa Victoriei, de ce ar avea habar de vreo lege? Am auzit astăzi în stradă, la Târgovişte, ceva care m-a înfiorat. Un individ, cetăţean, persoană, român, până la urmă, a spus ironic, rânjind în stil iohannisian, că nu va mai da satisfacţie nici măcar poliţistului de circulaţie. Când îl va opri în trafic, îi va spune că îi prezintă actele când va respecta şi Klaus Constituţia!

Citește mai departe
Reclamă
2 Comentarii

2 Comments

  1. moshu49

    iunie 21, 2018 at 4:39 am

    🙂 prin nu știu ce clasă mică, cînd ni se preda CONSTITUȚIA și nu pricepeam noi mare lucru, profu ne „ardea constituția”, o palmă după ceafă ca să ne-o bage în cap 😀 )))

  2. Florin

    iunie 21, 2018 at 10:55 am

    Cred ca esti beat ori nu gindesti limpede mai bolsevicule

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pantoful de polițist și omul de rând…

Publicat

pe

De ieri, îmi umblă prin cap, căutând parcă un locșor de înțelegere, imaginea pantofului de polițist tânăr împins sub corpul fetiței de 13 ani rămasă fără viață pe asfalt. Caut să aflu de ce se întâmplă toate acestea? Ce schimbări se produc în comportamentul unui om care, printr-un concurs de împrejurări ale existenței sale, ajunge într-o funcție, pe o poziție care, crede el, îl situează deasupra tuturor. Se crede un buric al pământului. Își uită jurământul și menirea.

Polițistul care a produs acel accident, aflându-se la volanul mașinii de serviciu, în timpul activității sale desfășurată sub motto-ul „siguranță și încredere”, reprezintă, de fapt, imaginea actuală a sistemului. Atât însemnăm noi, cetățenii de rând pentru unii! Suntem verificați cu piciorul, nepăsător, dacă mai mișcăm, dacă mai suntem capabili să mergem mai departe, dacă avem cum.

Omul acela în uniformă reprezintă statul. Ar trebui să fie, pentru că de aceea îl plătim, pavăza cetățeanului onest în fața dezechilibrelor și abuzurilor, unda de încredere și speranță că trăim într-un stat în care are cine ne apăra drepturile și libertățile. Rolul lor este acela de a fi mai atenți la ceea ce se întâmplă în jur, mai mult decât oricine. Sunt protectori, scut în fața fărdelegii. O interfață a încrederii.

Când colo, ce vedem? Un polițist tânăr, absorbit probabil până în măduva oaselor de poziția sa, crezând-se un semizeu, cum se cred mulți dintre cei îmbrăcați în uniformă și cu pistolul la brâu, a gonit pe stradă fără să îi pese. A lovit doi copii pe trecerea de pietoni. I-a făcut praf. Scuze, speculații și alte intenții de a găsi o apărare nu există. Nu poate fi concepută. Ar fi injustă și inumană! Fetițele se aflau la jumătatea trecerii de pietoni. Nu s-au aruncat în fața mașinii de poliție! Au traversat ordonat. De unde să bănuiască bieții copii că o să apară un bolid al Poliției care o să le spulbere? Și dacă vedeau autoturismul inscripționat cu mesajul „siguranță și încredere” te gândești imediat că cei din interior ar trebui să fie primii prin care să se reflecte forța exemplului, respectul față de oameni, de lege. Ar fi oprit. Le-ar fi făcut zâmbitor semn să treacă liniștite.

Dimpotrivă, a procedat așa cum face de obicei marele stat. Trece peste noi cu șenilata. Nu are nicio reacție la păsurile și necazurile noastre. Lucrează rece, ca un soft de calculator. Indiferent cum, totul trebuie să bată la zero. Fără resentimente.

Pantoful polițistului tânăr, insist pe această caracteristică, tânăr, împins sub firavul trup al copilei zdrobite de forța impactului o să mă urmărească multă vreme ca un coșmar. Și pe mine, și pe alții! Este cel mai elocvent exemplu al nepăsării față de omul de rând al unora care reprezintă Măria Sa Statul.

Acum, se încearcă, prin orice mijloace, se coc strategii de comunicare, se caută argumente contra, pentru a se ieși din impas. Nu, oameni buni! Nu trebuie să căutăm să acoperim mizeria. Să o ștergem rapid din memoria colectivă. Normal, corect este să ne asumăm greșeala și să căutăm să îndreptăm lucrurile. Să reparăm acest sistem bolnav. Să vedem pe stradă alte tipuri de polițiști. Mai zâmbitori, comunicativi, flexibili, deschiși, atenți, nu roboței cu chipuri reci ascunse sub caschete și care trec pe lângă noi ca și cum nu am exista.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Real story…

Publicat

pe

Suntem în plină pandemie. Valul cinci. Omicron, deltacron și așa mai departe. La Revelion, aveam 100 de cazuri. Astăzi, avem peste 8.000. Tare, nu?

Pe lângă această nenorocire menită să ne aplatizeze sufletele, ritmul existențial, parcă, de mână cu coronavirusul, a venit și explozia de prețuri la energie electrică și la gaze naturale.

Suntem deja amorțiți. Nu știm încotro să ne mai îndreptăm atenția. Totul lucrează împotriva noastră. Nu ne sperie infectarea cu omicron cât ne înspăimântă facturile la utilități. Așteptăm cu inima cât un purece să intre în cutia poștală factura la gaze sau să primim notificarea pe email.

Afară este ger, iar a naibii centrală termică, supărată că în curând va fi și ea în afara legii, ne face parcă în ciudă și înghite gaze în draci.

Ei, lăsă, ne ajută compensarea dată de Guvern. Glumesc! Știți cât mi-a venit pe factură reducerea mult mediatizată și cântată? 3 lei. Doi covrigi. Fără mac. Nici măcar cât o folie de aspirină. O rușine de ajutor!

Și, în tot acest timp al confuzie, pe un tărâm al supraviețuirii, guvernanții, săracii, mai au puterea să ne promită un trai mai bun. Sau au rămas așa, precum placa de vinilin, cu acul blocat într-o incrustație de refren. La, la, la…

Nici ei nu mai știu cum să reacționeze. Par depășiți de situație. Așa se întâmplă când ora exactă nu se mai dă din țară. Nu le-a mai rămas decât să se țină de scaune. Bine și cu orice preț! Și pentru asta apelează din greu la fabrica de promisiuni. Imprimă la ambalaje. Poate, odată și odată, vor avea și conținut. Până atunci, disperarea bântuie prin țară ca un vifor năprasnic…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT