Connect with us

OPINII

Ura haştagiştilor hrăneşte simpatia pentru PSD!

Publicat

pe

Îi felicit pe PNL-işti, USR-işti şi pe membrii tuturor haştagurilor, pentru faptul că sporesc încrederea şi simpatia publică în PSD. Cred aceşti politicieni de mucava şi agresivii reprezentanţi ai străzii, fiindcă nu putem vorbi de societatea civilă aici, că prin violenţă, prin abuz, forţă, înjurături şi tot soiul de manifestări ce amintesc de lumea primitivă, de ţările bananiere, aduc schimbarea în România? Şi despre ce schimbare poate fi vorba? De Iohannis ne-am convins cu vârf şi îndesat cât poate duce, iar pe Ludovic Orban nu prea intenţionăm să-l punem prim-ministru, chiar dacă visează noapte de noapte la această demnitate. Poate cei care se agită în stradă vor să ne conducă procurorii, ofiţerii de informaţii, să preia puterea DNA-ul, Coldea şi Kovesi, să instaurăm dictatura binomului…

Manifestările exaltaţilor de astăzi din Bucureşti, ura, veninul pe care l-au scuipat, comportamentul violent faţă de comicul şi karismaticul Nicolae Bacalbaşa, deputat PSD, pe care l-au transformat în ochii opiniei publice naţionale într-o victimă nevinovată, au iz de anarhie, de disoluţie a societăţii civilizate pe care ne chinuim de ani şi ani să o construim.

Indivizii din stradă care cer demisia guvernului, a parlamentului, a lui Dragnea, nu mă reprezintă pe mine. Nu vreau să mă identific cu aceşti spărgători de democraţie, cu aceşti discipoli ai haosului!

Sunt şi eu nemulţumit de multe. Nu-mi place ceea ce fac PSD-iştii, cum îşi protejează acoliţii, cum îi plasează în funcţii pe toţi nepricepuţii, cum aruncă cu bani pentru salariile şi pentru pensiile baronilor şi nobilimii super-bugetare, cum pregătesc pensii speciale pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene… Nu-mi place când văd că li s-a urcat multora dintre ei la cap. Că vântură banul public după bunul plac. Dar nu mă manifest ca huliganul. Nu pun mâna pe bâtă şi ies în stradă să le dau în cap. Nu dau buzna în Parlamentul României să îi jignesc grosolan pe cei aleşi, până la urmă, de milioane de români.

Nu haştagurile de toate tipurile reprezintă poporul, democraţia. Ei ne îndeamnă la ură, la nesupunere civică, vor să rupă ţara! Cred ei că acum destabilează PSD-ul? Că fac rău acestui partid? Aiurea. Dimpotrivă. Protestatarii care nu reprezintă pe nimeni şi care au înveninat şi internetul, transformând-ul într-o scenă obscură, aproape mizerabilă, fac bine social-democraţilor, le stimulează credibilitatea, simpatia.

Să nu creadă haştagiştii de Bucureşti sau de aiurea, că omul simplu care stă în casă şi se uită la televizor cum ei se dezlănţuie ca în junglă îi apreciază, pupă ecranul, nu mai poate de dragul lor. Românul muncit, lovit de probleme din toate părţile, chiar şi de cele venite dinspre PSD, îi detestă, îi renegă, fuge de ei. Le dă cu huidu!

Nu acceptă astfel de comportamente, care nu seamănă cu protestele adevărate, demne, cu mitinguri, cu revoluţii. Care nu au decât o consistenţă a confuzului şi anormalului. Omul simplu le consideră doar manifestări huliganice. Şi, uite aşa, ajunge să ofteze şi să se mulţumească nea Gheorghe cu PSD-ul care, de bine sau de rău, ţine în mână frâiele ţării şi care i-a mai pus vreo doi lei la pensia de 500 de lei.

Dacă o ţin haştagiştii tot aşa, la alegerile viitoare, PSD-ul nu prea o să mai aibă cu cine se lupta în campania electorală. Poporul a ales, constituţional, în 2016, pe cei care să-l conducă. Voinţa naţiunii trebuie respectată!

P.S. – Păi dacă preşedintele ţării nu respectă Constituţia, ăştia, care se zburlesc prin Piaţa Victoriei, de ce ar avea habar de vreo lege? Am auzit astăzi în stradă, la Târgovişte, ceva care m-a înfiorat. Un individ, cetăţean, persoană, român, până la urmă, a spus ironic, rânjind în stil iohannisian, că nu va mai da satisfacţie nici măcar poliţistului de circulaţie. Când îl va opri în trafic, îi va spune că îi prezintă actele când va respecta şi Klaus Constituţia!

Cititi mai mult
Reclamă
2 Comments

2 Comments

  1. moshu49

    21 iunie 2018 at 4:39

    🙂 prin nu știu ce clasă mică, cînd ni se preda CONSTITUȚIA și nu pricepeam noi mare lucru, profu ne „ardea constituția”, o palmă după ceafă ca să ne-o bage în cap 😀 )))

  2. Florin

    21 iunie 2018 at 10:55

    Cred ca esti beat ori nu gindesti limpede mai bolsevicule

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite