Ţinând cont de importanţa acestui caz, de gravitatea sa, de emoţia puternică, absolut legitimă stârnită în rândul populaţiei – formată în cvasi-unanimitate din oameni întregi la minte – precum şi de implicaţiile sale directe şi cele potenţiale extrem de îngrijorătoare, trebuie să analizăm în mod simetric, cu o luciditate chirurgicală, punctele de vedere ale celor mulţi care consideră, dimpotrivă, că măsura controlului judiciar formal, edulcorat, zis „preventiv” dispus faţă de numitul Ovidiu GROSU este absolut insuficient şi nu conferă nicidecum garanţia de eficacitate ambivalentă suficientă sub aspectul protejării drepturilor fundamentale – la sănătate, la viaţă – ale poporului.

CITEŞTE ŞI: Anarhiştii sunt terorişti (I)

Mulţi s-au declarat de-a dreptul scandalizaţi de faptul că autoproclamatului „organizator” al mitingului din 10 august 2018, instigatorului la violenţă, celui care a invocat chiar şi un „drept la crimă”, i s-a dat „dreptul la cuvânt” în mass-media şi a fost lăsat să se dedea unui prozelitism făţiş, întrebându-se totodată dacă atotputernicul rating aducător de bani poate fi mai presus decât îndatoririle morale izvorâte din respectul deontologiei profesiei, decât simţul cetăţenesc elementar, din datoria de om.

În această a doua opinie, se consideră că respectivul este un individ deosebit de periculos, un terorist, un anarhist de sumbră sorginte, izvorâtă din tenebrele sângeroaselor evenimente ce au precedat primul război mondial şi revoluţia bolşevică – perioadă pe care o speram definitiv eradicată odată cu evenimentele sângeroase din Decembrie ’89 care ar fi trebuit să constituie sfârşitul teoretic al statului totalitar de pe aceste plaiuri mioritice, cândva bucolic de semănătoriste – şi că trebuie împiedicat, prin utilizarea ansamblului mijloacelor apropriate, să facă şi/sau să instige la rău.

Suntem în drept să ne punem întrebarea legitimă de a şti DACĂ acest individ a fost supus ori nu, înainte de toate, unui control medical complet, cu examene de laborator, dar şi psihiatric, pentru a se determina, de către specialişti, starea sa reală – dacă se află ori nu, punctual, conjunctural ori structural, în deplinătatea facultăţilor sale mintale ori dacă s-a aflat cumva sub influenţa unor substanţe care i-ar fi putut afecta, respectiv altera luciditatea şi comportamentul, şi în ce măsură.

Dacă este cazul, el trebuie tratat şi redat deplin sănătos societăţii pe care acum vrea să o distrugă în mod sângeros. Organelor de urmărire penală si Justiţiei le revine îndatorirea formală de a-l împiedica să mai constituie un pericol. Trebuie să se investigheze şi să se determine, în ce condiţii, de către cine şi în slujba cui a fost efectuată radicalizarea acestui individ – faptul că el este un „teren fertil” nu explică totul.

Numai astfel ne vom putea apăra de hidoşenia hienelor din umbră, de adevăraţii duşmani ai independentei şi democraţiei în formare din această Ţară minunată, dar atotbătută de soartă, râvnită încontinuu de toate imperiile apuse ori recente pentru bogăţiile, poziţia sa geografico-strategică, prezentul şi mai ales potenţialul său de care cred că nici nu ne dăm încă seama. Poporul român a spus cu înţelepciune: Apăra-mă, Doamne, de prieteni, căci de duşmani mă apăr singur! În democraţie, dreptul fiecăruia la libera exprimare este sacru. Pentru el a fost vărsat sângele eroilor, în Decembrie ’89. Anarhia este opusul Libertăţii, este Haosul dinaintea Dictaturii. Să ne exprimăm prin vot, să manifestăm când dorim, dar paşnic! Fără violenţă! Anarhiştii sunt Terorişti!

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU