A trecut ziua de duminică. Fără alegeri. Așa, în liniște. Tâmpă chiar! Nu știu dacă a fost cea dinaintea furtunii sau pur și simplu ne-a toropit starea aceea de indiferență, amestecată cu lehamitea care ne definește. Turul doi de scrutin pentru prezidențiale a fost anulat de cei nouă magnifici, adică judecătorii Curții Constituționale, cei care, de fapt, conduc România. Evident, retribuiți pe măsură! Hotărăsc acești îngeri ai statului de… drepți care lege este bună și care rea. Filtrul lor reglabil este acoperământ sigur pentru sistemul aflat la putere.

Ne pregăteam să o votăm pe Elena Lasconi sau pe Călin Georgescu. Niciunul dintre ei preferat de mine și nici de sistem, de cei care fac și desfac după bunul plac în țărișoara tip colonie numită România. Așa că, ce era de făcut, cu riscul de a băga în cur democrația, libertatea și alte chestii din astea ce țin după cum se vede de literatura revoluționară? Să oprim procesul electoral. Să-l sugrumăm. Să-l belim! Cu toată forța!

Bunica, săraca, în simplitatea ei își pregătea hainele de mers la vot când a auzit la Digi FM marea veste. Curtea Constituțională a anulat alegerile. A fost ca o undă de șoc. A trecut amețitor peste țară și, mai mult de a ne lăsa cu gura căscată și cu o aromă de c… plutind în aer, nu s-a întâmplat nimic. Poporul s-a conformat de genul, „la loc comanda”. Nu a ieșit cine trebuie, nu are rost să continuăm joaca de-a democrația. Ne oprim. Căutăm ceva motive, punem instituțiile de forță în mișcare, dăm alarma în cazărmi, încropim rapid câteva rețineri, percheziții, arestări, băgăm frica în români, așa, de control, ținem politicienii în adăpost.

Fără apariții televizate, declarații, opinii, să nu provocăm rumoare și tensiune, pornim mașinăria de știri, informații, reportaje și înfierăm tot ce se poate, aducem prin studiouri și câțiva guriști de soi, să aclame decizia, să înfiereze la dușmanii poporului și ai integralismului european, pregătim și câteva ruguri, de decor, dar, la o adică, să poată fi aprinse și așteptăm să se facă liniște. Și se face, chiar fără să se producă ceva gălăgie înainte! Liniștirea liniștii. Bună treabă.

Apoi, până la primăvară, când s-o pune de alte alegeri, cu cine trebuie pe listă, ne vedem de ale noastre. Cu Iohannis în frunte. Nu scăpăm de el cu una cu două. Mai trebuia să se remarce cu ceva. Mă întreb, acum, după cele întâmplate la noi, o fi mai bine în Congo?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Alegerile prezidențiale și parlamentare din acest an ne-au buimăcit un pic. Adică, românul de rând nu mai înțelege prea multe din sistemul politic. Parcă s-a apăsat pe un buton și s-a pornit resetarea. Așa, aiurea! Tot ce era prevăzut în sondaje, în optica puterii, în ritmul normalității, să nu zic al rutinei politice de peste 30 de ani, a fost eliminat. Candidații etalon, cu suport puternic în teritoriu, cu poziții, funcții, privilegii, au devenit marginali. La fel și partidele care i-au susținut. Și-au pierdut subit din consistență. Energia și forța aceea pe care se bazau, matematic, nu ideal, s-au scurs către zone necunoscute. Acum, perdanții caută răspunsuri, nu înțeleg fenomenul.

Dacă a fost un joc, un scenariu, cu siguranță, vorbim despre o acțiune monumentală, minuțioasă, pusă la punct în cel mai mic detaliu, dacă vorbim doar despre hazard, de schimbarea subită a opticii electorale, cu boți sau fără, atunci politicienii, vedete eterne, ar trebui să își pună intens întrebările unde au greșit și ce este de făcut mai departe. Bâlbâială, fanfaronada cu coaliția PSD-PNL, promisiunile că o să o ducem mai bine, dar prețurile la toate produsele de bază, la combustibil, au crescut imens, iar procesul nu pare să se oprească, spiritul acela de gașcă, mai pregnant ca niciodată, vizibil, chiar enervabil, campania electorală puerilă, anostă, axată pe teme superficiale, au dus la rezultatul de astăzi. Adică, ne-am trezit cu Elena Lasconi și Călin Georgescu în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar la alegerile parlamentare partidele suport dur al statului român au fost îngenuncheate.

Și ce vedem acum?Au apărut în față salvatorii țării! Cei care se tem de efectul Georgescu asupra democrației românești! Se pune iar de o coaliție. Una mega! Super! De data asta, se adună toți cei care până mai ieri se înjurau ca la ușa cortului. Te freci la ochi și nu îți vine să crezi. Liderii PSD lângă cei ai USR! Alături de PNL și UDMR, altoiți cu ceva minorități. Mă uitam la ei, la fețele lor și privirile ce ținteau spre aiurea. Indicau un soi de disperare. Nu le convenea postura, dar nu aveau încotro. Lider de opinie, Ilie Bolojan! Posibil premier al României din partea supercoaliției. Numele i-a fost vehiculat și de Ciolacu, și de Lasconi. Discursul lui Bolojan, liderul PNL, suna a revoluție, era ștrangulat, cu tentă mobilizatoare, ușor neconvingător, adus parcă din zorii democrației românești. Parcă exact acum pășim și noi îl lume! Ce situație!

Uite, așa, șontâc-șontâc, a reușit Elena Lasconi, primărița de la Câmpulung Muscel, să îi alinieze pe toți. Mai puțin, AUR, ieșit cel mai bine din aceste alegeri generale. George Simion nu părea prea marcat că a pierdut prezidențialele. Până la urmă, a ajuns al doilea partid din România și, dacă elucubrațiile pierzătorilor uniți în supercoaliția salvării continuă, AUR va câștiga și mai mult! Vedem ce face Călin Georgescu duminică. Deocamdată, continuă procesul de victimizare a acestui candidat. O fi bine, o fi rău?

Urmărește Incomod Media și pe Google News