OPINII
Politică şi pariuri!
Am putut constata cu toţii că, din păcate, politica se bazează, în momentul de faţă, pe interes, spirit de clan, bani cât mai mulţi, funcţii şi orgolii nemăsurate. Aflăm că, în aceste zile, în Dâmboviţa, se fac pariuri. Nu sportive, ci politice! Miza e mare. Se are în vedere dacă Adrian Ţuţuianu va fi mazilit de Liviu Dragnea sau nu.
Sunt destule voci, evident din tabăra anti-Ţuţuianu, care spun că s-a hotărât ca, la şedinţa CEX, şeful social-democraţilor dâmboviţeni să fie schimbat din funcţia de preşedinte, iar în locul lui să fie numit, provizoriu, un lider de la centru sau să se creeze un colectiv de conducere.
Rovana Plumb a fost scoasă din acest joc. Se pare că s-a exprimat clar că nu o interesează funcţia de preşedinte la Dâmboviţa. Rovana fuge de conflicte, eventual, le priveşte din umbră şi mută piesele ca la jocul de şah modern, online sau prin corespondenţă. Ministra interimară a Educaţiei este interesată se pare de un loc de europarlamentar.
Sunt şi destui care, am aflat, dau telefoane primarilor PSD, membrilor cu funcţii, încearcă să-i rupă de Ţuţuianu, le povestesc despre spiritul malefic al şefului, despre ce a făcut cu partidul şi ce face, le cer edililor PSD nici mai mult nici mai puţin decât să trădeze. Ce mai, o adevărată nebunie, cum nu a mai existat din 90 şi până acum în politica dâmboviţeană!
Cei care îl vor jos pe Ţuţuianu sigur nu au treabă cu binele partidului, cu cetăţenii, cu democraţia, astea sunt lozinci de adormit fraieri. În joc, sunt orgolii, interese meschine, bani, funcţii, proiecte, locul pe care îl ocupi la masa bogaţilor, că nici aici nu mai există mulţumire. Unii vor să fie mai în faţă, să fie serviţi primii din oala cu supă, să prindă bucata mai fragedă de friptură… Mofturi de nababi ai banului public!
La ceea ce se întâmplă acum, s-ar potrivi şi adapta un proverb: „Schimbarea lui Ţuţuianu, bucuria nebunilor şi a firavei opoziţii care orbecăie în propria-i incompetenţă”.
Nu sunt neapărat un fan Ţuţuianu, relaţiile dintre mine, ca jurnalist, şi domnia sa au fost mai degrabă reci, distante, suspicioase. Când ne întâlnim, de obicei, mârâim unul la altul. Pentru Ţuţuianu, am fost unul dintre „oamenii de la Nucet” şi, într-o altă vreme, „slujbaşul lui Miculescu”. Nu m-au supărat aceste aprecieri, am considerat că fac parte din bagajul de socializare al unui politician. Lăsând la o parte aceste tare de comportament care se dezvoltă sau nu la un lider, că până la urmă este tot om şi el, şi care poate îi fac bine sau nu, Ţuţuianu trebuie să rămână în funcţie. O zic ca om simplu, ca ziarist neangrenat politic, cum este obiceiul.
PSD Dâmboviţa nu poate performa fără Adrian Ţuţuianu. Îşi pierde identitatea, forţa, devine o umbră plăcută şi atât. Căruţa s-ar putea răsturna dacă altcineva ar prelua acum hăţurile organizaţiei. Este greu de crezut că cineva numit de Bucureşti ar putea ţine în frâu apucăturilor unor primari şi membri aşezaţi prin varii funcţii, care, şi aşa, cred că lor li se cuvine totul, sunt moşieri în UAT-ul lor şi nu percutează în problemele de administraţie sau de partid decât după ce sunt bine muştruluiţi.
Lăsăm la o parte faptul că Ţuţuianu este un politician de forţă şi mănâncă administraţie pe pâine, este bun negociator, perseverent, muncitor şi lista de bine ar putea continua. Dar, cum se obişnuieşte în lumea asta, când vrei să distrugi pe cineva, să-i rupi imaginea, scoţi în faţă numai defectele, inabilităţile, tarele de caracter pe care, fie vorba între noi, le avem toţi.
Liviu Dragnea, dacă a decis să-l înlăture pe Ţuţuianu, dă dovadă de inabilitate politică, de om răzbunător, de despot, de individ care este preocupat mai mult de propria poziţie decât de soarta partidului şi a ţării. Să laşi, în pragul declanşării unor competiţii electorale, una dintre cele mai mari organizaţii PSD din ţară, cu rezultate la superlativ, fără cel care o coordonează este o gafă enormă.
Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, indiferent ce spun unii sau alţii. Cel mult, Adrian Ţuţuianu va primi o mustrare, o sancţiune, dar nu va fi îndepărtat din funcţie. Dacă totuşi se întâmplă, înseamnă că politica a intrat într-un cumplit program de disoluţie, iar democraţia şi libertatea de expresie devin delicatese scoase din meniu.
Ajuns în Qatar, premierul Marcel Ciolacu, cu o țâră de populism ieftin, s-a adresat, apelând la puterea sa de convingere care, fie vorba între noi, după o analiză sumară, nu este una de top, românilor plecați în pribegie după un trai mai bun în acest stat arab. A încercat să le spună Ciolacu românașilor că este mai bine acasă. Că ne dezvoltăm și noi. Cu PNRR, cu una, cu alta. E bine. A mai scăzut un pic inflația. E ceva secetă, da’ trece.
Sunt sigur că nu a dat rezultate sistemul său persuasiv. Și poate că nici nu voia. Era vorba doar de un exercițiu politic, un joc de imagine vechi de când lumea și care mai ține. Păi, de ce să vină acasă românii din Qatar? Să vadă cum crește prețul la benzină? Că laptele este mai scump decât în Orientul Mijlociu, pâinea la fel? Că în spitalele noastre se moare pe capete și nimeni nu răspunde, se caută doar scuze? Că se trăiește bine tot la stat, că în privat faci foamea și te înăbușă taxele și impozitele? Că pensiile speciale sunt în floare?
Și au mai remarcat cu siguranță ceva românii stabiliți prin Qatar, dar și noi, uitându-ne la televizor. Premierul Ciolacu a fost însoțit de aproape tot Cabinetul, bașca câțiva șefi de agenții, plus nesuferitul de Zgonea și șeful de la Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. De ce s-o fi dus și dumnealui? O fi ceva stricat pe acolo?
Nici un om de afaceri, vreun manager al vreunei firme serioase. Nimic. La ce bun să ducem antreprenorii în bogata țară arabă? Ajung politicienii. Barbu de la Agricultură care, uneori, nu știe pe ce lume trăiește, și alții tari în teorii. Mă mir că nu au fost și ministrele de la Justiție și Cultură, să știm o treabă!
A spus Marcel Ciolacu că vrea să atragă în România investiții de peste 15 miliarde de euro. Când? Cum? Se vor înghesui în România șeicii din Qatar să deschidă la afaceri? Până acum arabii nu au fost interesați decât de ovinele de pe la noi și de cumpărarea de terenuri mănoase. Mii de hectare! Atât.
Poate premierul Marcel Ciolacu are mână mai bună. Cine știe! Se întâmplă atâtea minuni în vremurile astea… De la zi la zi.
Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.
În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.
Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.
Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.
Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.
La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…
Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…
-
ACTUALITATEacum 2 zileRușinos! Olimpicii din Dâmbovița își caută transport pe cont propriu când sunt atâtea microbuze școlare în județ!
-
Dâmboviţaacum 5 zileElevă de la Liceul Voinești, violată de mai mulți colegi de școală
-
ACTUALITATEacum o săptămânăAdio, Arctic SA! Numele corporativ va fi Beko România
-
ALEGERIacum o ziMarian Țachianu, deputatul care se întoarce la Primărie!
-
ADMINISTRAŢIEacum 6 zileTârgoviște: 450 de cireși japonezi, plantați de-a lungul Bulevardului Ferdinand
-
ALEGERIacum 2 zilePSD Dâmbovița are liste complete de candidați pentru alegerile locale din 9 iunie 2024
-
ACTUALITATEacum 2 zileLucrare de trei parale în centrul orașului Găești. Așa-zisa afluire a traficului duce fix în gârlă!
-
ACTUALITATEacum 5 zileTânărul Dragoș Lucian Predescu, 28 de ani, este noul prefect al județului Argeș
moshu49
20 octombrie 2018 at 5:04
ba din contra, eu cred că Țuțuianu îi va urma Gabrielei Firea în moara cu bile (seci!, că ce altceva îi acoperă gîtul lui Codrin Ștefănescu, inchizitorul politic al lui Dragnea?) – Stănescu de la Olt se încălzește la Căcîna 😉
Daddy, care zilnic se trezește cu gratii în fața ochilor, nu se dă în lături de la nimic, nu pleacă el din lumea asta ca prostu’ (el a zis-o!), mai ales că cel mai expus îi este băiatul.
ce importanță mai are o organizație care nu face sluj?
de aceea, zic: cine mișcă, mișcă-n brișcă! 🙁