Connect with us

OPINII

Absurdul, ca normă de viaţă…

Publicat

pe

Zilele acestea au fost negre pentru mine. Tulburi. Cumplite. Sfâşietoare. Am plâns, am plâns şi iar am plâns. Câteva nopţi la rând, am stat pe un scaun, înfundat în întuneric, şi am privit gol spre nimic. Ultimii picuri ai echilibrului sufletesc, ai speranţei că va mai fi bine vreodată în ţara asta mi s-au scurs printre degetele răbdării…

Oamenii buni, trăim clipe de coşmar! O mamă, o bunică, colege, prietene de-o viaţă ale noastre şi ale voastre, şi-au pierdut forţa acestei existenţe, busola, farul lor dătător de bucurii, de mândrie, de echilibru. Puteam fi în această situaţie eu, tu, ei, voi, noi toţi. Cancerul care ne înconjoară şi ne tratează cu dispreţ este acelaşi!

Un copilaş cu chip de înger a părăsit această lume sub ochii înecaţi de durerea sfâşietoare a celei care i-a dat viaţă. Un copilaş nevinovat, sănătos, în care abia înmugurise dorinţa de viaţă, a pierit din cauza unui sistem care nu pune prea mult preţ pe existenţa noastră. Pentru ei am devenit numere, serii, coduri numerice, roboţei plătitori de taxe şi impozite. Ne numim contribuabili şi atât.

Umanitatea, dragostea de semenul tău, respectul, încrederea, iubirea au rămas doar teorii, poveşti într-o societate copleşită de interes, unde totul se mişcă după reguli reci, perfide, automatisme ale unei lumi bolnave.

Un băieţel de un an şi zece luni a murit într-un spital, în braţele mamei sale, în timp ce aceasta îşi ţipa disperarea, simţea matern că micuţul ei se stinge şi nimeni nu i-a ascultat vocea instinctului. Nu a contat în ochii unora în halate albe sau în alte culori, fiindcă albul nu se mai poartă, strigătul de durere al mamei. Pentru ei, noi, semenii lor, suntem precum puii de găină din combinatele avicole, care curg pe bandă ca nişte vietăţi nesemnificative, neimportante…

Mă aşteptam ca politicienii acestei ţări, aşa-zişii factori de decizie, să iasă în faţă, să comenteze, să condamne ceea ce s-a petrecut. Să ceară rapid explicaţii. Să urmărească cazul, să nu slăbească laţul acestei tragedii imense. A apărut, şters, doar ministra Sănătăţii, Sorina Pintea, cu al cărui chip inert şi vorbe comune ne-am cam obişnuit. Nu spune nimic. Nu iese din şabloanele funcţiei, nu se întrezăreşte compasiunea, normalul, durerea.

Credeam că presa mare abandonează, pentru câteva zile măcar, subiectele despre politica oarbă şi ineficientă cu care ne tot intoxică de ani şi ani fără să simţim reversul în viaţa obişnuită. Voiam şi eu, ca românul credul, emisiuni-fluviu, atacuri concertate asupra sistemului care ne omoară unul câte unul, fie pe faţă, fie între oglinzi paralele. De unde! Cazul lui Alexandru Ştefan Duţă, care a murit într-un spital fălos din Bucureşti, în urma unei hemoragii interne pe care medicii nu au fost în stare să o depisteze în acele ore fatidice, a trecut doar ca valoare de ştire dramatică şi atât.

Fraţilor, nu putem îndrepta această ţară, nu putem să-i aducem la ordinul nostru, al poporului, pe cei pe care i-am ales să ne conducă fără luptă, fără campanii acide, de forţă, fără implicare continuă până când se intră în firesc, în normalul simplu al respectului faţă de om!

Moartea subită a acestui copil, durerea care nu mai are capăt din sufletele părinţilor şi ale bunicilor săi, incompetenţa medicilor, modul în care ne privesc şi ne tratează, de multe ori, ca pe nişte obiecte stricate, ar fi trebuit să intereseze forţele media mai mult decât negocierile de la Cotroceni şi manevrele politice din Parlament. Aş fi vrut să aud de la şeful statului, preşedinţii Camerelor Parlamentului, madam Dăncilă, că este femeie şi mamă, un mesaj de susţinere pentru familia greu încercată. Să anunţe ferm că nu vor mai tolera astfel de neglijenţe, că vor urmări cazul până la pedepsirea celor vinovaţi. Că merităm respect! De unde aşa ceva în România? Visez şi eu, ca prostul. Din păcate, absurdul a devenit normă de viaţă.

PS – Preşedintele Colegiului Medicilor Bucureşti a anunţat, sec, că rezultatul anchetei în cazul morţii micuţului Alexandru Ştefan va fi gata abia peste 1 an!

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. Mitica Soare

    25 octombrie 2018 at 12:49

    Nu s-a schimbat si nu se va schimba nimic in Sanatate, draga Nelule, indiferent de alocarea bugetara si salariile babane pe care le iau acesti macelari de trupuri si vise.
    Andreea s-a dus la o clinica renumita pentru lux si preturi piperate ca si-a permis asta, insa durere si mai mare intalnesti la Urgente Targoviste, unde, daca ai ghinionul sa ajungi ca bolnav, mai bine te rogi la Domnul sate…ajute.
    Lipsa de omenie din sistemul medical, in general,este microbul care ucide, mai devastator decat orice bacterie intraspitaliceasca.
    Acum au de toate,salarii,aparate,substante,aer conditionat,dar au pierdut OMENIA fata de Omul in suferinta.Mariana si Andreea sa nu-i ierte pe acesti criminali in halate.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

De la Tomac la Veștea sau politică de doi lei!

Publicat

pe

Politica din România este una de tot râsul. Apoi, fie vorba între noi, vi se pare că în domeniul de care depindem noi și țara mai există oameni profesioniști, dăruiți bunăstării poporului? Sigur că nu. Contează acum doar calculele de grup. Interesele. Orgoliile de partid. Ambițiile așa zișilor lideri. Stăm prost și la capitolul șef al statului! Mai rău ca niciodată. Să ne uităm la ce se întâmplă în România în ultimele zile. Ne-am culcat sub Tomac și ne-am trezit sub Veștea. Domnul acela care a fost președinte la Consiliul Județean Brașov. Cum zic deja răuvoitorii, cu casă de peste 500 mp, cu interese mari în zona Brașovului. Un fel de baron. Se fotografiau pe rupte primarii cu el când era ministru la Dezvoltare. Cât a stat. Un an și jumătate. Om bun. Lăudat! Dar acum și-a trădat partidul! Parcă și pe noi! Săracul.

Peste Bolojan, liberalul Veștea s-a dus mutește la Palatul Cotroceni și, în miez de noapte, primi mandatul de premier. Mare minune! Chiar nu se știa de treaba asta? Nu cred. Despre Tomac, ce să mai spunem? Nimic. Merită? Ce impresii să mai ai despre omul acesta care apare în fluvii de interviuri cu ce vrea el să facă pentru țară, lăcrimează în fața camerelor de filmat, invocă patriotismul, spune că merge până la capăt și, câteva ore mai târziu, în zori, la Cotroceni, apare demagogul Tomac și își predă mandatul. Iepurașul se retrage!

Se joacă de-a guvernarea aleșii noștri! Președintele Nicușor Dan, ca la piață, dar scenariul a fost bine ticluit, acceptă mandatul de la Tomac și îl cedează lui Veștea. Invocă niște motivații de doi lei, grăbite, pueril argumentate, că a atras fonduri europene, că a făcut aeroport la Brașov. Te doare capul!

„Domnul Adrian Veştea a parcurs toate etapele administrative, a fost un primar de succes, a fost un președinte de consiliu județean de succes, a fost un ministru de succes. E o persoană care a atras fonduri europene, e o persoană preocupată de dezvoltare, de exemplu, a dezvoltat aeroportul din Brașov, care este un succes. Este o persoană categoric pro-occidentală, o persoană cu valori, o persoană de dialog și, nu în ultimul rând, o persoană care a lucrat mult timp cu bugete și are responsabilitatea bugetelor. Deci sunt convins că domnia sa se va achita cu succes de această sarcină”. Nu zău, domnule președinte?! Parcă așa spuneați și de Bolojan și de Tomac…

Ține un discurs și Veștea. Mult spus. Îl citește. Are o foaie în față. Rece. Neconvingător. Ceva de nevoie. Să umple timpul. Mi s-a făcut mie jenă când l-am văzut cum aruncă ochii pe hârtia din față. Nici în acele momente nu avea ceva care să vină direct, de la el. Parcă citește un ordin. Mașinal. Ne spune de fapt cât este el de priceput și cunoscător al conceptului de stat. Știe și cu ce se confruntă cetățenii. Săracul. Ne vorbește și despre ascensiunea sa politica. A pornit de jos. Dă înainte cu primarii. De ce? Probabil se bazează pe sprijinul lor. Parcă transmite un semnal. Poporul, de fapt, înseamnă primarii!

„Cunosc bine statul român și știu de la firul ierbii care sunt așteptările oamenilor, care sunt problemele cu care se confruntă și ce este de făcut. Vin după un parcurs de 30 de ani în Partidul Național Liberal. Am fost de la simplu consilier local, la trei mandate, ulterior, de primar, al treilea mandat de președinte de Consiliul Județean, și am avut și timp de o an și jumătate șansa de a fi membru al Guvernului României și am fost ministru la Dezvoltare”. Excelent! De acum încolo poarta este deschisă.

Să mai spunem și ce a narat Tomac în fața țării? Mi se face jenă. Să nu zic silă. Oamenii ăștia care devin politicieni aleși prin voia noastră au devenit abjecți, își bat joc de țară, de noi toți. Domnule Tomac, politic ești dus. Jocul în care te-ai aventurat, cu voie sau fără, te-a scos pe bara politicii românești. Ești consumat.

Gata! Cred că avem musai nevoie de alegeri anticipate. Poate se mai alege ceva. Poate ne găsim azimutul. Ieșim din derivă. Acum trăim din simulacru în simulacru.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Efectul de dronă asupra șefului Marelui Stat Major al Armatei Române!

Publicat

pe

Ce vremuri! Ce țară! Ce oameni! Ați văzut câte lucruri curioase se întâmplă la noi? Te miri că mai suntem, că ne mai ținem pe picioare, că mai putem zâmbi în colțul ăsta de lume incert. Într-o noapte blajină, de mai, la o oră când până și greierii sforăiau, peste un bloc cu oameni pașnici din Galați, căzu ca din senin o dronă rusească cu burta plină de explozibili. A făcut ravagii. Un copil și o femeie răniți. Panică generală. Clădirea afectată, cu ditamai găuroiul în plafon. Cum a reușit mașinăria infernală să ajungă nestingherită până în inima municipiului reședință de județ, nu se știe sau nu trebuie să cunoaștem noi prea multe amănunte. Este, cu siguranță, vorba de o poveste cu circuit închis. Se narează cine știe prin ce cancelarii. Și cineva va plăti!

Comandamentele de criză au ieșit imediat la raport pentru a coafa părul răvășit al situației. Declarații, luări de poziții, puncte de vedere, tensiune, speculații cât cuprinde, NATO, ONU, UE și ce-o mai fi prin grădina mondială a politicii și democrației. Cine se face vinovat de tot acest coșmar apărut când nu avem guvern stabil, când ne macină recesiunea, inflația, creșteri de prețuri, războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și lista este lungă și pare fără capăt?

Suntem într-un circuit confuz care nu știm unde duce până la urmă. Cert este că nu suntem de capul nostru! Și, ca să fie tabloul complet, la câteva zile după ce loviră drona, altă poveste, care, zic eu, se leagă de prima. Șeful Statului Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, a fost convocat la DNA! Băi, este de noaptea minții! Comandantul Armatei Române, autoritatea militară supremă, cel care dirijează totul, a fost chemat la audieri ca orice infractor. Tare democrația asta! Dar ținând cont de împrejurări, cu războiul la ușa noastră, cu o sumedenie de responsabilități pe capul Armatei, cu imaginea politochiei noastre și așa ușor șifonată, nu s-ar fi putut mai la secret? Mai onorabil? Să nu se facă atâta tam-tam, atâta spectacol. Cu camere, microfoane, cu întrebări naive sau camuflate în interes. Cu multe coțofene prin prejur, cum zice maestrul Cristoiu. Uite că nu!

Și, repet, se întâmplară chiar după incidentul de la Galați. Să nu spun că este vorba de efectul de dronă asupra șefului Marelui Stat Major al Armatei Române! Și pentru ce credeți că a fost agățat generalul, profesionistul care organizează pregătirea pentru apărare a țării? Nu că a vândut niscaiva blindate, tancuri, avioane, rachete sau afaceri de milioane de euro cu firme de armament. Nu, frate! Generalul Gheorghiță Vlad, acum, imediat după explozia dronei de la Galați, a fost pus sub acuzare pentru că a solicitat suplimentarea unor locuri de la buget la o facultate din București, locuri de care ar fi beneficiat niște apropiați. Taman acum apărură minunea asta! Fapt divers. Acum, a dat în fiert acest dosar, imediat după necazul de la Galați. Asta este! Sfânta coincidență!

Este bine că se întâmplă. Justiția ne arată că nu scapă nimeni dacă se greșește. Indiferent de funcție, de poziția ocupată în societate. Ai încălcat legea, nu ești corect, la DNA! Dar cazul ăsta are un miros ciudat. Un damf iscat spontan. La fel ca drona. Ne lovim singuri cu tesla… exact când vremurile nu ne sunt deloc prielnice și ar trebui să fim mai circumspecți. Dar chiar credeți că o facem de capul nostru? Niciodată!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite