Connect with us

OPINII

Absurdul, ca normă de viaţă…

Publicat

pe

Zilele acestea au fost negre pentru mine. Tulburi. Cumplite. Sfâşietoare. Am plâns, am plâns şi iar am plâns. Câteva nopţi la rând, am stat pe un scaun, înfundat în întuneric, şi am privit gol spre nimic. Ultimii picuri ai echilibrului sufletesc, ai speranţei că va mai fi bine vreodată în ţara asta mi s-au scurs printre degetele răbdării…

Oamenii buni, trăim clipe de coşmar! O mamă, o bunică, colege, prietene de-o viaţă ale noastre şi ale voastre, şi-au pierdut forţa acestei existenţe, busola, farul lor dătător de bucurii, de mândrie, de echilibru. Puteam fi în această situaţie eu, tu, ei, voi, noi toţi. Cancerul care ne înconjoară şi ne tratează cu dispreţ este acelaşi!

Un copilaş cu chip de înger a părăsit această lume sub ochii înecaţi de durerea sfâşietoare a celei care i-a dat viaţă. Un copilaş nevinovat, sănătos, în care abia înmugurise dorinţa de viaţă, a pierit din cauza unui sistem care nu pune prea mult preţ pe existenţa noastră. Pentru ei am devenit numere, serii, coduri numerice, roboţei plătitori de taxe şi impozite. Ne numim contribuabili şi atât.

Umanitatea, dragostea de semenul tău, respectul, încrederea, iubirea au rămas doar teorii, poveşti într-o societate copleşită de interes, unde totul se mişcă după reguli reci, perfide, automatisme ale unei lumi bolnave.

Un băieţel de un an şi zece luni a murit într-un spital, în braţele mamei sale, în timp ce aceasta îşi ţipa disperarea, simţea matern că micuţul ei se stinge şi nimeni nu i-a ascultat vocea instinctului. Nu a contat în ochii unora în halate albe sau în alte culori, fiindcă albul nu se mai poartă, strigătul de durere al mamei. Pentru ei, noi, semenii lor, suntem precum puii de găină din combinatele avicole, care curg pe bandă ca nişte vietăţi nesemnificative, neimportante…

Mă aşteptam ca politicienii acestei ţări, aşa-zişii factori de decizie, să iasă în faţă, să comenteze, să condamne ceea ce s-a petrecut. Să ceară rapid explicaţii. Să urmărească cazul, să nu slăbească laţul acestei tragedii imense. A apărut, şters, doar ministra Sănătăţii, Sorina Pintea, cu al cărui chip inert şi vorbe comune ne-am cam obişnuit. Nu spune nimic. Nu iese din şabloanele funcţiei, nu se întrezăreşte compasiunea, normalul, durerea.

Credeam că presa mare abandonează, pentru câteva zile măcar, subiectele despre politica oarbă şi ineficientă cu care ne tot intoxică de ani şi ani fără să simţim reversul în viaţa obişnuită. Voiam şi eu, ca românul credul, emisiuni-fluviu, atacuri concertate asupra sistemului care ne omoară unul câte unul, fie pe faţă, fie între oglinzi paralele. De unde! Cazul lui Alexandru Ştefan Duţă, care a murit într-un spital fălos din Bucureşti, în urma unei hemoragii interne pe care medicii nu au fost în stare să o depisteze în acele ore fatidice, a trecut doar ca valoare de ştire dramatică şi atât.

Fraţilor, nu putem îndrepta această ţară, nu putem să-i aducem la ordinul nostru, al poporului, pe cei pe care i-am ales să ne conducă fără luptă, fără campanii acide, de forţă, fără implicare continuă până când se intră în firesc, în normalul simplu al respectului faţă de om!

Moartea subită a acestui copil, durerea care nu mai are capăt din sufletele părinţilor şi ale bunicilor săi, incompetenţa medicilor, modul în care ne privesc şi ne tratează, de multe ori, ca pe nişte obiecte stricate, ar fi trebuit să intereseze forţele media mai mult decât negocierile de la Cotroceni şi manevrele politice din Parlament. Aş fi vrut să aud de la şeful statului, preşedinţii Camerelor Parlamentului, madam Dăncilă, că este femeie şi mamă, un mesaj de susţinere pentru familia greu încercată. Să anunţe ferm că nu vor mai tolera astfel de neglijenţe, că vor urmări cazul până la pedepsirea celor vinovaţi. Că merităm respect! De unde aşa ceva în România? Visez şi eu, ca prostul. Din păcate, absurdul a devenit normă de viaţă.

PS – Preşedintele Colegiului Medicilor Bucureşti a anunţat, sec, că rezultatul anchetei în cazul morţii micuţului Alexandru Ştefan va fi gata abia peste 1 an!

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. Mitica Soare

    25 octombrie 2018 at 12:49

    Nu s-a schimbat si nu se va schimba nimic in Sanatate, draga Nelule, indiferent de alocarea bugetara si salariile babane pe care le iau acesti macelari de trupuri si vise.
    Andreea s-a dus la o clinica renumita pentru lux si preturi piperate ca si-a permis asta, insa durere si mai mare intalnesti la Urgente Targoviste, unde, daca ai ghinionul sa ajungi ca bolnav, mai bine te rogi la Domnul sate…ajute.
    Lipsa de omenie din sistemul medical, in general,este microbul care ucide, mai devastator decat orice bacterie intraspitaliceasca.
    Acum au de toate,salarii,aparate,substante,aer conditionat,dar au pierdut OMENIA fata de Omul in suferinta.Mariana si Andreea sa nu-i ierte pe acesti criminali in halate.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ascultăm și nu judecăm!

Publicat

pe

Un eveniment creștin, firesc până la urmă în lanțul existențial românesc, a dat apă la moară tuturor opozanților PSD, văzuți și nevăzuți, celor ascunși sub conturi false pe rețelele de socializare, adversarilor de pe băncile Parlamentului, dar și semi-simpatizanților aflați în starea aceea de observare perpetuă. Doar poporul este încă năuc! Nu a procesat total știrile pro și contra despre evenimentul monden timișorean.

Tăcut, abătut, românul de rând este bulversat de traiul de zi cu zi, din ce în ce mai dificil de susținut, mai mult decât de toaletele de petrecere ale nevestei lui Grindeanu și a partenerei lui Ciolacu. Omul muncii încă nu s-a dezmeticit, deși este bombardat din toate părțile, pe toate canalele, cu picuri acizi de critică la adresa social democraților și alura lor sătulă, aristocratică, de la Timișoara. Sintagma la modă în aceste zile pare a fi mai degrabă un virus comunicațional, manipulator, care a pătruns în sistemul de credibilitate al social democraților și dă peste cap toate programele: „Grindeanu, dimineața plânge de mila săracilor, iar seara merge la petreceri opulente”.

Ce să mai zici? Este greu să prezinți peisajul, decorul cu 500 de invitați de marcă de la botezul de lux al lui Simonis ca fiind doar o bucățică de normalitate. Pe acest subiect se poate specula mult Analize, mai puțin. Nu ai ce! Și unii o fac în cadență militară. Tragere de voie, cum ar ordona caporalul! Mai ales acum, când suntem măcinați de criza economică, de deficit și alte tipuri de neajunsuri care nu par să se diminueze, ci, dimpotrivă, se amplifică.

În asemenea momente, când te afli la guvernare doar de câteva zile și țara are așteptări de la tine, cred că mai multă discreție și simplitate ar fi fost de apreciat. Constat, din păcate, că politicienii noștri, nu toți, dar destul de mulți, culoarea nu contează, rodați prin culoarele puterii, nu de ieri de azi, cu legiuni de consilieri pe lângă ei, nu au învățat nimic despre conduită, comportament social la vremuri de criză și nu numai. Sau, mai grav, nu îi interesează! Iar cei cărora le pasă și au rezultate, construiesc din greu, sunt victime colaterale. Sunt luați de curent, vor nu vor. Și nu este bine!

PS. Așa că celor doi protagoniști înfierați la Timișoara, Alfred Simonis și Marcel Ciolacu, nu le rămâne decât să se conformeze sintagmei lansate chiar de ei, parcă după alegeri: „Ascultăm și nu judecăm”! În momentul de față, altceva nu este de făcut.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Europa, în resetare…

Publicat

pe

Politica dusă de actualii lideri europeni pare să fii eșuat? Toate măsurile dure puse în practică, cu atingere adusă vieții de zi cu zi a oamenilor, au dus la aprinderea flăcărilor mâniei. Protestele au cuprins Europa. Franța, Spania, Italia, Spania, ba chiar și Germania au dat semnalul că, gata, ajunge! Sute de mii de oameni au ieșit în stradă. Cuțitul a ajuns la os!

La Paris situația s-a încins. De la revolte considerate a fi naive de autorități și tratate ca atare, vezi protestul elevilor, uite unde s-a ajuns! De la conceptul de libertate, democrație, s-a trecut, într-un interval rapid, la haos. De ce? Fiindcă Occidentul, politicienii de mucava care conduc destinele Europei au cam uitat că societatea este alcătuită și din oameni simpli, ale căror nevoi de viață, modeste, echilibrate până acum, au fost răvășite, date peste cap. Au primat interesele economice și politice ale celor din umbră. Cetățeanul simplu a fost transformat în cobai.

Acum, gata! Se cere o resetare totală a sistemului politic. Se cer alți lideri, alte poziții, alte argumente ale guvernării. Roata istoriei a pornit! Și, ați văzut ce lipsiți de capacitatea de a cântări și judeca la rece lucrurile sunt politicienii români? Mânați doar de ambiții, de interesele lor de grup, de alți vectori influențatori externi, au dus țara în cap. De peste 5 luni, stăm într-un provizorat bolnăvicios, fără guvern stabil, cu prețuri la tot ce ne susține traiul luate spre aiurea. Ne jucăm de-a numirea premierilor, scoțând de la cutie nume de prim-miniștri care nu au nicio rezonanță cu votul dat de români. Principiile democrației au fost eliminate, duse în derizoriu. Au arătat, pe față, că votul nostru, nu prea mai contează. Exercițiu democratic și atât!

Cum să vii tu, Nicușor Dan, cu nominalizări de persoane care nu s-au aflat măcar pe vreun afiș electoral, pe vreo listă de candidați, cu indivizi de care poporul nu știe nimic? Până unde ajunge sfidarea, lipsa de empatie față de popor? Și vrem să fie bine? Nu are cum, nu are cine. Ne confruntăm cu simple formalisme devastatoare în mijlocul unui sistem care funcționează inertic. Norocul nostru este că albinuțele își știu rolul și își văd, încă, de treabă, suportând șocurile venite dinspre cancelariile haosului care au transformat normalitatea, echilibrul, în existență incertă.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

Cele mai citite