Conectați-vă cu noi

OPINII

Dispozitivul…

Publicat

pe

M-a surprins nu tocmai plăcut imaginea preşedintelui Klaus Iohannis de la Alba Iulia, înconjurat în mare parte numai de generali ai Serviciului Român de Informaţii. Gestul pare nefiresc într-o ţară europeană, unde, cel puţin la nivel teoretic, valorile democraţiei ar trebui să conteze enorm. Nu vreau să fac o analiză profundă a fotografiei cu pricina, nici nu ar mai conta acum. Ce a fost de arătat, s-a comunicat fără nicio subtilitate!

Mă aşteptam ca la acest moment unic, de Centenar, şeful statului să aibă în jurul său copii în straie populare, tineri cu chipurile îmbujorate şi neatinse de umbra îndoielii politice. Mai multă culoare şi vibraţie. Când colo, văd într-o fotografie de la Alba Iulia, larg comentată de media românească, parcă un dispozitiv militar specific Americii Latine.

O imagine rece, plină de duritate şi pasivitate, care m-a înfiorat. Ceva trist, care m-a făcut să cred că, de fapt, nu trăiesc în ţara mea, ci în ţara lor, iar eu, tu şi noi suntem doar simple piese de care tipii ca cei din jurul preşedintelui Iohannis se pot dispensa oricând, cu protocoale sau fără.

Nu ştiu care este numele celui care se ocupă de imaginea în lume a şefului statului, nici nu mă interesează, dar a greşit când a acceptat un asemenea dispozitiv de forţă în jurul preşedintelui. Între Iohannis şi popor, s-a văzut un zid. Atât.

Unde sunt porumbeii, florile, gingăşia şi emoţia momentului în marea aceea de caschete aurii? Sunt de acord cu rolul instituţiilor statului în menţinerea echilibrului social şi economic, în menţinerea păcii, stabilităţii, integrităţii naţionale, dar parcă, la Alba Iulia, am arătat prea mult.

Ostentativ a fost scoasă la vedere forţa, garda din jurul lui Iohannis. Parcă voiau să ne comunice subtil aveţi grijă cu cine vă puneţi. Ceauşescu, căruia, la astfel de evenimente, îi plăcea să fie înconjurat de şoimii patriei, de pionieri cu braţele pline de flori, de zâmbete, chiar dacă nu erau sincere, dacă ar mai fi trăit, ar fi invidios pe Klaus Iohannis!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Sfidarea, ca normă a democraţiei!

Publicat

pe

Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Citește în continuare

OPINII

Incursiune prin… obişnuit!

Publicat

pe

Vedem cum ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a început să umble prin lume, precum o făcea odată Vodă Cuza, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-i prinde pe cei care umblau cu ocaua mică.

Metoda doamnei Pintea de a realiza vizite neanunţate, la ore când, tu, cadru medical, nu te mai aştepţi să vină vreun ministru peste tine în spital, este arhaică, rudimentară şi dovedeşte că nu suntem serioşi. Nu ar trebui ca un demnitar să facă acest lucru, adică să descindă noaptea pe nepusă masă într-un spital. Ar trebui să aibă încredere în sistemul pe care îl coordonează, în oamenii care îl alcătuiesc, în principii. Dar se vede treaba că, la noi, mai durează cu alinierea la standardele normalităţii occidentale, suntem mai balcanici, mai delăsători… Carenţe venite din istorie până la urmă!

Totuşi, metoda Pintea a dat roade! A găsit foarte multe lucruri în neregulă. Ce bucurie. Ce recoltă… S-a lăsat cu demisii, cu sancţiuni, cu, cu… Şefa peste sănătatea naţiei a văzut că prin spitalele patriei este încă degringoladă. Şi asta după ce salariile mediciilor şi asistenţilor le-au prins din urmă pe cele ale confraţilor din Occident, fără să mai punem la socoteală tradiţia valahă, respectiv, nelipsita şpagă numită, politicos, atenţie pentru promtitudine şi profesionalism!

A putut să vadă doamna Pintea, cu ochii ei, de parcă nu ştia, că treburile nu merg deloc bine prin unităţile noastre medicale, nici măcar după normative, că nu punem la socoteală picurii de umanitate şi responsabilitate. A putut să constate doamna Pintea că bietul pacient, când se plânge la presă sau pe reţelele de socializare, nu o face de dragul de a ieşi în faţă, de a capta atenţia şi like-urile după care aleargă în general internauţii, ci se confruntă cu închistarea unui sistem bolnav, care ştie să se autoconserve, să se autoprotejeze, indiferent de împrejurările politice şi sociale…

A mers Sorina Pintea, la ceas de noapte, prin câteva spitale şi, spre tristeţea noastră, nu a găsit în niciunul oaza mult dorită a încrederii şi speranţei, nu a găsit treburile desfăşurându-se ceas. Peste tot probleme, dezordine, sfidare, apatie, rutină.

Vestea că ministra Sănătăţii nu are somn şi pleacă prin spitale i-a pus în stare de alarmă pe managerii de unităţi medicale, care au dat, pe aici, pe colea, ordine cu „aveţi grijă, puneţi-vă la punct, să nu aud de necazuri” şi alte d’astea care se practică la noi doar când se porneşte ceva neprevăzut, că, în rest, curgem malcom, ca dintotdeauna, fără să ne pese de conceputul de bine comun. Trece şi asta. Ne revenim. Normalitatea e plicticoasă.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!