Conectați-vă cu noi

OPINII

Dispozitivul…

Publicat

pe

M-a surprins nu tocmai plăcut imaginea preşedintelui Klaus Iohannis de la Alba Iulia, înconjurat în mare parte numai de generali ai Serviciului Român de Informaţii. Gestul pare nefiresc într-o ţară europeană, unde, cel puţin la nivel teoretic, valorile democraţiei ar trebui să conteze enorm. Nu vreau să fac o analiză profundă a fotografiei cu pricina, nici nu ar mai conta acum. Ce a fost de arătat, s-a comunicat fără nicio subtilitate!

Mă aşteptam ca la acest moment unic, de Centenar, şeful statului să aibă în jurul său copii în straie populare, tineri cu chipurile îmbujorate şi neatinse de umbra îndoielii politice. Mai multă culoare şi vibraţie. Când colo, văd într-o fotografie de la Alba Iulia, larg comentată de media românească, parcă un dispozitiv militar specific Americii Latine.

O imagine rece, plină de duritate şi pasivitate, care m-a înfiorat. Ceva trist, care m-a făcut să cred că, de fapt, nu trăiesc în ţara mea, ci în ţara lor, iar eu, tu şi noi suntem doar simple piese de care tipii ca cei din jurul preşedintelui Iohannis se pot dispensa oricând, cu protocoale sau fără.

Nu ştiu care este numele celui care se ocupă de imaginea în lume a şefului statului, nici nu mă interesează, dar a greşit când a acceptat un asemenea dispozitiv de forţă în jurul preşedintelui. Între Iohannis şi popor, s-a văzut un zid. Atât.

Unde sunt porumbeii, florile, gingăşia şi emoţia momentului în marea aceea de caschete aurii? Sunt de acord cu rolul instituţiilor statului în menţinerea echilibrului social şi economic, în menţinerea păcii, stabilităţii, integrităţii naţionale, dar parcă, la Alba Iulia, am arătat prea mult.

Ostentativ a fost scoasă la vedere forţa, garda din jurul lui Iohannis. Parcă voiau să ne comunice subtil aveţi grijă cu cine vă puneţi. Ceauşescu, căruia, la astfel de evenimente, îi plăcea să fie înconjurat de şoimii patriei, de pionieri cu braţele pline de flori, de zâmbete, chiar dacă nu erau sincere, dacă ar mai fi trăit, ar fi invidios pe Klaus Iohannis!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Indiferenţa, bacteria care ucide speranţa!

Publicat

pe

Aflăm cu groază că într-o maternitate din Capitală ni se infestează copiii cu bacterii ucigaşe. Nu unul şi nu întâmplător! Zeci de micuţi trăiesc în aceste zile o dramă cumplită şi parcă fără să-i pese cuiva de vieţile lor, de disperarea bieţilor părinţi. Ştirea a intrat la diverse.

Răspunsul unor medici vlăguiţi de meserie şi rutină, de genul „se întâmplă peste tot, e ceva normal, se mai şi greşeşte prin spitale”, a devenit la noi un laitmotiv al indiferenţei faţă de semenul tău, al incapacităţii unui sistem de a-ţi asigura şi proteja sănătatea.

Ministra Sănătăţii, pe care, sincer, o consider slăbuţă în actul de a manageria sistemul medical din România, de luni de zile, ne vrăjeşte, ne adoarme cu poveşti despre rău, dar şi un pic despre binele din sănătate.

Ar fi mai bine dacă Sorina Pintea ar părăsi comanda Ministerului Sănătăţii. Simplul fapt că iese pe sticlă şi ne anunţă că închide Maternitatea Giuleşti nu ne mulţumeşte. Este o măsură de forţă, după tipicul regimului comunist, care însă nu exclude problema, doar o ascunde, o amorţeşte, pune peste ea o plapumă cârpită…

De ce s-au făcut controale şi se iau decizii după producerea unei tragedii? De ce nu s-a acţionat înainte? De ce suntem mereu prinşi pe picior greşit? De ce băgăm mereu gunoiul sub preş? De ce? De ce?…

Nu am auzit nici un politician să iasă în faţă şi să deplângă soarta bieţilor copii infestaţi cu stafilococul auriu într-un loc în care, cică, statul ar trebui să îi protejeze, să le garanteze viaţa.

Poate nu s-a înţeles, deşi solicităm lucrul acesta de 30 de ani, că noi mergem cu speranţă în spitale, cu încredere, chiar dacă, uneori, păstrăm aceste elemente în bancnotele pe care le înghesuim, grăbit, în buzunarele halatelor albe. Nu ajungem la spital ca să murim sau să plecăm de acolo burduşiţi cu alte boli…

Citește în continuare

OPINII

Făcătorii de iluzii

Publicat

pe

Că la PSD se practică acum rotirea cadrelor ca la PCR-ul dinainte de anul 1989, am înţeles. Când nu ai pe cine sau nu vrei să-i otrăvească aerul dintr-un anumit loc, să le ia capul, îi roteşti, îi fluturi, îi ameţeşti.

Competenţa, profesionalismul par să nu mai conteze în actualul guvern. Poţi fi astăzi ministru la Agricultură, iar mâine la Apărare sau Interne. Poţi conduce ministerul Cercetării, iar poimâine să ajungi la Transporturi.

Rotirea cadrelor în politică se face pe criterii ce ţin slugărnicie, de devotament faţă de conducătorul iubit. Dai examen de competenţă dacă vrei să devii măturător, femeie de serviciu, baby sitter, nu pentru ministru! Omul simplu depune dosarul, aşteaptă să fie verificat şi, dacă nu are certificat de competenţe, dacă nu este pregătit în domeniu după cum cere fişa postului, pierde funcţia plătită cu minim pe economie!

Ei, uite că nu aşa se întâmplă dacă vrei să devii demnitar, ministru, secretar de stat, subsecretar, şef mare prin cine ştie ce agenţie! Adică, deşteptăciunea este valabilă doar pentru românii de jos, pentru ăia care trudesc, care aduc plus valoare. Ei, dacă nu sunt inteligenţi, mor de foame.

La ministru, nu este chiar aşa nevoie de inteligenţă. A dat presa un exemplu proaspăt. Din ultima remaniere a guvernului! La Tineret şi Sport, a fost numit un nou ministru. Îl cheamă Constantin Bogdan Matei, senator de Vâlcea, profesor de sport şi fost fotbalist de liga a treia. Ministrul nostru ar fi luat nota 2,75 la examenul de titularizare. Ce mare lucru! A stat pe tuşă un an şi a dat din nou examenul. A trecut. Cu 5,25. Şi, uite aşa, a ajuns titular. Norocul i-a surâs. În 2011, a intrat în rândurile PSD. A ajuns director de şcoală, apoi inspector şi senator. Acum, cochetează cu Ministerul Tineretului şi Sportului. O asemenea ascensiune este demnă de invidiat chiar şi de alţi PSD-işti cu ştate vechi.

Uite, Ţuţuianu, de pildă. După 20 de ani de muncă în partid, şi ce muncă, a stat trei luni ministru la Apărare, fiindcă i s-a părut lui Dragnea că urcă prea iute pe culmile afirmării, iar apoi, după încă un an, a fost aruncat şi din partid, ca o măsea stricată.

Munca, perseverenţa, competenţa, performanţa contează mai puţin în politică. Etalonul de bază este reprezentat de loialitatea faţă de padişah, capul plecat, linguşeala şi doza de nesimţire faţă de cetăţeanul care te-a ales şi pe care îl tot minţi din patru în patru ani!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!