Mi s-a cam luat de falsa democraţie şi respectul faţă de libertatea de expresie, pentru dreptul la opinie pe care îl afişează mai toate partidele politice. Iar la acest spectacol grotesc, absurd, manipulator, contribuie din plin şi presa, prin anumiţi reprezentanţi bine înţoliţi, parfumaţi fin, cu maşini de lux la scară şi salarii de mii de euro lunar. Pitiţi sub lumina reflectoarelor, ei şi invitaţii ne servesc, la porţie dublă, în fiecare zi, minciunele în ambalajele concretului.
Şi pe vremea lui Ceauşescu se vorbea de democraţie. Se întrunea partidul unic în Marea Adunare Naţională şi votau supuşii ce voia liderul suprem. Cine ar fi avut curajul să scoată o vorbuliţă, să intervină peste agenda conducătorului era scos din cărţi în aplauze frenetice, trecut pe linie moartă. Executat cu adeziune generală!
Acum, la aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist, cam aceeaşi Mărie cântă pe scena politică, ce-i drept coafată mai european şi poate presta şi la bară dacă interesul o cere.
Se întrunesc comitetele executive naţionale. Vine floarea partidului din toate ungherele ţării pentru a-şi exprima ataşamentul faţă de şeful lor, ori de câtre ori este nevoie! Nu au de gând bieţii demnitari să intervină în povestea aleasă de lider, pentru a fi narată şi promovată, cu nicio virgulă, darămite cu vreun punct sau acoladă! I-ar costa oprobiul general. Excluderea. Debarcarea din funcţii. Şi lista cu bunătăţile în pericol e lungă… Aşa că, mai bine taci, ridici mâna, mai arunci o invectivă, ceva împotriva celui sau celor pe care şeful a ales să-i mazilească pentru diferite vine, chiar dacă nu înţelegi bine şi în mintea ta se schiţează pesimistul motto de viitor „şi mie poate să-mi vină mâine rândul”. Spiritul de solidaritate deşartă, de afecţiune cocoşată, dă bine şi te scapă de probleme.
Puterea, decizia, nu stă în CEX sau în cine ştie ce alte structuri pseudodemocratice, ci în cei care deţin cuţitul, în cei care îşi pun şorţuleţele să nu îşi păteze costumul, atunci când pregătesc meniul pentru gloată. Cam asta e democraţia de partid! Îţi pun pe masă, îţi place preparatul, nu-ţi place, îl haleşti. Că apoi se digeră greu şi provoacă crampe, greaţă, nu mai contează… Suspini în umbră. Te ţii de gură sau de burtă cu ce poţi, mâinile trebuie să fie pe sus. Simplu.
Puţini mai au timp să deducă sau nici nu mai vor să vadă că, sub mantia groasă a disciplinei de partid, a unităţii, a consensului vârât cu tulumba, se ascunde, de fapt, despotismul modern.
Dâmboviţaacum o săptămână
ACTUALITATEacum 5 zile
ACTUALITATEacum 5 zile
Dâmboviţaacum 5 zile
ACTUALITATEacum 5 zile
ACTUALITATEacum 6 zile
ACTUALITATEacum o săptămână
Dâmboviţaacum 4 zile