Conectați-vă cu noi

OPINII

Despotismul modern!

Publicat

pe

Mi s-a cam luat de falsa democraţie şi respectul faţă de libertatea de expresie, pentru dreptul la opinie pe care îl afişează mai toate partidele politice. Iar la acest spectacol grotesc, absurd, manipulator, contribuie din plin şi presa, prin anumiţi reprezentanţi bine înţoliţi, parfumaţi fin, cu maşini de lux la scară şi salarii de mii de euro lunar. Pitiţi sub lumina reflectoarelor, ei şi invitaţii ne servesc, la porţie dublă, în fiecare zi, minciunele în ambalajele concretului.

Şi pe vremea lui Ceauşescu se vorbea de democraţie. Se întrunea partidul unic în Marea Adunare Naţională şi votau supuşii ce voia liderul suprem. Cine ar fi avut curajul să scoată o vorbuliţă, să intervină peste agenda conducătorului era scos din cărţi în aplauze frenetice, trecut pe linie moartă. Executat cu adeziune generală!

Acum, la aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist, cam aceeaşi Mărie cântă pe scena politică, ce-i drept coafată mai european şi poate presta şi la bară dacă interesul o cere.

Se întrunesc comitetele executive naţionale. Vine floarea partidului din toate ungherele ţării pentru a-şi exprima ataşamentul faţă de şeful lor, ori de câtre ori este nevoie! Nu au de gând bieţii demnitari să intervină în povestea aleasă de lider, pentru a fi narată şi promovată, cu nicio virgulă, darămite cu vreun punct sau acoladă! I-ar costa oprobiul general. Excluderea. Debarcarea din funcţii. Şi lista cu bunătăţile în pericol e lungă… Aşa că, mai bine taci, ridici mâna, mai arunci o invectivă, ceva împotriva celui sau celor pe care şeful a ales să-i mazilească pentru diferite vine, chiar dacă nu înţelegi bine şi în mintea ta se schiţează pesimistul motto de viitor „şi mie poate să-mi vină mâine rândul”. Spiritul de solidaritate deşartă, de afecţiune cocoşată, dă bine şi te scapă de probleme.

Puterea, decizia, nu stă în CEX sau în cine ştie ce alte structuri pseudodemocratice, ci în cei care deţin cuţitul, în cei care îşi pun şorţuleţele să nu îşi păteze costumul, atunci când pregătesc meniul pentru gloată. Cam asta e democraţia de partid! Îţi pun pe masă, îţi place preparatul, nu-ţi place, îl haleşti. Că apoi se digeră greu şi provoacă crampe, greaţă, nu mai contează… Suspini în umbră. Te ţii de gură sau de burtă cu ce poţi, mâinile trebuie să fie pe sus. Simplu.

Puţini mai au timp să deducă sau nici nu mai vor să vadă că, sub mantia groasă a disciplinei de partid, a unităţii, a consensului vârât cu tulumba, se ascunde, de fapt, despotismul modern.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Sfidarea, ca normă a democraţiei!

Publicat

pe

Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Citește în continuare

OPINII

Incursiune prin… obişnuit!

Publicat

pe

Vedem cum ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a început să umble prin lume, precum o făcea odată Vodă Cuza, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-i prinde pe cei care umblau cu ocaua mică.

Metoda doamnei Pintea de a realiza vizite neanunţate, la ore când, tu, cadru medical, nu te mai aştepţi să vină vreun ministru peste tine în spital, este arhaică, rudimentară şi dovedeşte că nu suntem serioşi. Nu ar trebui ca un demnitar să facă acest lucru, adică să descindă noaptea pe nepusă masă într-un spital. Ar trebui să aibă încredere în sistemul pe care îl coordonează, în oamenii care îl alcătuiesc, în principii. Dar se vede treaba că, la noi, mai durează cu alinierea la standardele normalităţii occidentale, suntem mai balcanici, mai delăsători… Carenţe venite din istorie până la urmă!

Totuşi, metoda Pintea a dat roade! A găsit foarte multe lucruri în neregulă. Ce bucurie. Ce recoltă… S-a lăsat cu demisii, cu sancţiuni, cu, cu… Şefa peste sănătatea naţiei a văzut că prin spitalele patriei este încă degringoladă. Şi asta după ce salariile mediciilor şi asistenţilor le-au prins din urmă pe cele ale confraţilor din Occident, fără să mai punem la socoteală tradiţia valahă, respectiv, nelipsita şpagă numită, politicos, atenţie pentru promtitudine şi profesionalism!

A putut să vadă doamna Pintea, cu ochii ei, de parcă nu ştia, că treburile nu merg deloc bine prin unităţile noastre medicale, nici măcar după normative, că nu punem la socoteală picurii de umanitate şi responsabilitate. A putut să constate doamna Pintea că bietul pacient, când se plânge la presă sau pe reţelele de socializare, nu o face de dragul de a ieşi în faţă, de a capta atenţia şi like-urile după care aleargă în general internauţii, ci se confruntă cu închistarea unui sistem bolnav, care ştie să se autoconserve, să se autoprotejeze, indiferent de împrejurările politice şi sociale…

A mers Sorina Pintea, la ceas de noapte, prin câteva spitale şi, spre tristeţea noastră, nu a găsit în niciunul oaza mult dorită a încrederii şi speranţei, nu a găsit treburile desfăşurându-se ceas. Peste tot probleme, dezordine, sfidare, apatie, rutină.

Vestea că ministra Sănătăţii nu are somn şi pleacă prin spitale i-a pus în stare de alarmă pe managerii de unităţi medicale, care au dat, pe aici, pe colea, ordine cu „aveţi grijă, puneţi-vă la punct, să nu aud de necazuri” şi alte d’astea care se practică la noi doar când se porneşte ceva neprevăzut, că, în rest, curgem malcom, ca dintotdeauna, fără să ne pese de conceputul de bine comun. Trece şi asta. Ne revenim. Normalitatea e plicticoasă.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!