Conectați-vă cu noi

OPINII

Despotismul modern!

Publicat

pe

Mi s-a cam luat de falsa democraţie şi respectul faţă de libertatea de expresie, pentru dreptul la opinie pe care îl afişează mai toate partidele politice. Iar la acest spectacol grotesc, absurd, manipulator, contribuie din plin şi presa, prin anumiţi reprezentanţi bine înţoliţi, parfumaţi fin, cu maşini de lux la scară şi salarii de mii de euro lunar. Pitiţi sub lumina reflectoarelor, ei şi invitaţii ne servesc, la porţie dublă, în fiecare zi, minciunele în ambalajele concretului.

Şi pe vremea lui Ceauşescu se vorbea de democraţie. Se întrunea partidul unic în Marea Adunare Naţională şi votau supuşii ce voia liderul suprem. Cine ar fi avut curajul să scoată o vorbuliţă, să intervină peste agenda conducătorului era scos din cărţi în aplauze frenetice, trecut pe linie moartă. Executat cu adeziune generală!

Acum, la aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist, cam aceeaşi Mărie cântă pe scena politică, ce-i drept coafată mai european şi poate presta şi la bară dacă interesul o cere.

Se întrunesc comitetele executive naţionale. Vine floarea partidului din toate ungherele ţării pentru a-şi exprima ataşamentul faţă de şeful lor, ori de câtre ori este nevoie! Nu au de gând bieţii demnitari să intervină în povestea aleasă de lider, pentru a fi narată şi promovată, cu nicio virgulă, darămite cu vreun punct sau acoladă! I-ar costa oprobiul general. Excluderea. Debarcarea din funcţii. Şi lista cu bunătăţile în pericol e lungă… Aşa că, mai bine taci, ridici mâna, mai arunci o invectivă, ceva împotriva celui sau celor pe care şeful a ales să-i mazilească pentru diferite vine, chiar dacă nu înţelegi bine şi în mintea ta se schiţează pesimistul motto de viitor „şi mie poate să-mi vină mâine rândul”. Spiritul de solidaritate deşartă, de afecţiune cocoşată, dă bine şi te scapă de probleme.

Puterea, decizia, nu stă în CEX sau în cine ştie ce alte structuri pseudodemocratice, ci în cei care deţin cuţitul, în cei care îşi pun şorţuleţele să nu îşi păteze costumul, atunci când pregătesc meniul pentru gloată. Cam asta e democraţia de partid! Îţi pun pe masă, îţi place preparatul, nu-ţi place, îl haleşti. Că apoi se digeră greu şi provoacă crampe, greaţă, nu mai contează… Suspini în umbră. Te ţii de gură sau de burtă cu ce poţi, mâinile trebuie să fie pe sus. Simplu.

Puţini mai au timp să deducă sau nici nu mai vor să vadă că, sub mantia groasă a disciplinei de partid, a unităţii, a consensului vârât cu tulumba, se ascunde, de fapt, despotismul modern.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Democrația, ca un vaccin…

Publicat

pe

Nesimțenia pământului! Aceasta ar putea fi titulatura actualului Guvern, PNL – USR PLUS și umplutura de conjunctură UDMR, care a rămas pe poziție și după episodul jenant, de neimaginat, aproape apocaliptic, de la Spitalul Foișor, unde bolnavii au fost scoși în stradă, la umbra întunericului, trimiși acasă cu perfuziie agățate de brațe. Nu s-a mișcat nimeni. Nu a căzut nici măcar un fir de păr de pe capetele lui Cîțu, Arafat și Voiculescu. Sunt bine mersi pe poziție. Tari. Te întrebi cine îi tot ține în funcții? Cine are grijă de ei?

Uite, șeful SMURD-ului a comis o mulțime de gafe și este tot în picioare. Pe rezistul Voiculescu pare să îl doară la bască de popor. Criticăm încă, după 30 de ani, regimul comunist. Și s-au comis într-un an atâtea gafe cât Ceaușescu în 20!

Păi, băi, fanți ai democrației închipuite, dictatorul, cum îi ziceți voi, nu am auzit să fi scos oamenii de prin spitale și să îi trimită acasă cu acele înfipte în vene! Apropo, de ce spitalele superbugetarilor, ale celor cu salarii de mii de euro lunar și beneficiari de pensii speciale nu sunt transformate în unități suport COVID? Tăbărâți numai pe alea unde merg de obicei amărăștenii cu banii în batistă pentru a-și plăti serviciile? Am înțeles, le-ați făcut și centre speciale de vaccinare. Strategie națională de tipul cine poate oase roade.

Metodele astea fac parte din democrație. Egalitate în drepturi nu mai au decât puii de la Avicola, când sunt puși pe banda de prelucrare.

Revenind la nemernicia petrecută la Spitalul Foișor, sincer, mă așteptam, după un asemenea moment incalificabil, să văd România în stradă. De unde! Nu s-a întâmplat nimic. Ceva vuiet prin televiziuni, prin presă, un soi de vaccin obținut din aceeași tulpină pentru a tempera spiritele. E și asta o soluție. Refulează cetățeanul în fața televizorului, apoi se liniștește. Nici dinspre opoziție nu am văzut cine știe ce nori negri. Așa, ceva ușor, o boare, încadrată în șabloanele firii politice universale. Tonuri normale, texte de citit în aulă, ce țin mai mult de datorie.

S-a manifestat săptămânile trecute în toată țara că nu mai vrem restricții, că vrem libertate de mișcare și alte chestii din astea, ușor demontabile. Dar, când au fost bolnavii luați din pat din spitale și trimiși acasă noaptea, fără nicio explicație, nu am mai văzut nicio mișcare. Este un mod așa ciudat de a-și alege manifestanții subiectele unor proteste încât te duce gândul imediat la faptul că este o regie mare în spate. Când se adună presiune prea mare pe țeavă și dă să explodeze, cineva deschide supapa de refulare. Cam așa funcționează democrația românească.

Citește în continuare

OPINII

Pandemia, ca scut pentru guvernanții slabi

Publicat

pe

Bună și pandemia! Resposabilitatea celor care ne conduc este dirijată spre zone ale superficialității. Ajungi la putere în baza unor promisiuni electorale. Spui că te ocupi de economie, de societate, de prosperitatea oamenilor, locuri de muncă, educație, sănătate, proiecte de infrastructură etc. E o placă veche care, din păcate, în politica românească este întoarsă de pe-o parte pe cealalta până la gâjâitul suprem, ce mai contează.

După alegeri constatăm cu stupoare că lucrurile stau cu totul invers. S-a uitat tot. Spectacolul s-a încheiat. Promisiunile se transformă în scuze, în teorii ale neputinței și nepriceperii spuse frumos… Apare premierul, apar miniștrii și ne vorbesc cât este ziua de lungă despre pandemie, despre vaccinuri, restricții, cum trebuie să purtăm masca, locuri la ATI, de morți, de vii etc. Mai puțin de problemele firești pentru care i-am ales să ne conducă.

De fapt, am văzut. Economia, viața de zi cu zi a românilor contează mai puțin. Bugetul a trecut în Parlament așa cum a trecut. La foc automat. La ordin. Fără să fie acceptat niciun amendament al Opoziției. Că turismul este pe ducă, nu interesează. Că despre agricultură ministrul de resort vorbește tot mai puțin fiindcă nu se pricepe, iar nu interesează. Drumurile naționale, autostrăzile par la capitolul diverse în preocupările actualilor guvernanți. Nu prea îi mai mișcă nici nemulțumirea celor care ies în stradă. Protestatarii sunt considerați agitatori, fasciști, oameni care vor să sfideze regulile, democrația!

Niciunul din Guvernul PNL-Rezist nu a catadicsit să intre în dialog cu românii din stradă care, fie vorba între noi, sunt solii altor zeci de mii de cetățeni nemulțumiți care stau acasă. Să spui tu, politician aflat la putere, că nu este așa, că se întinde coarda, că sunt la mijloc destabilizatorii, înseamnă că nu trăiești în această realitate, că ești pierdut într-un sistem clientelar, care își vede amenințată existența prin astfel de manifestări democratice.

Au început unii din gașca „rezist” să jignească Sfânta Biserică străbună, să o acuze că stă într-o zonă de obscurantism, că este alături de un anumit partid politic… S-a ajuns prea departe. Extremismul îndobitocește și nimeni nu ia nicio măsură….

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT