Connect with us

OPINII

Despotismul modern!

Publicat

pe

Mi s-a cam luat de falsa democraţie şi respectul faţă de libertatea de expresie, pentru dreptul la opinie pe care îl afişează mai toate partidele politice. Iar la acest spectacol grotesc, absurd, manipulator, contribuie din plin şi presa, prin anumiţi reprezentanţi bine înţoliţi, parfumaţi fin, cu maşini de lux la scară şi salarii de mii de euro lunar. Pitiţi sub lumina reflectoarelor, ei şi invitaţii ne servesc, la porţie dublă, în fiecare zi, minciunele în ambalajele concretului.

Şi pe vremea lui Ceauşescu se vorbea de democraţie. Se întrunea partidul unic în Marea Adunare Naţională şi votau supuşii ce voia liderul suprem. Cine ar fi avut curajul să scoată o vorbuliţă, să intervină peste agenda conducătorului era scos din cărţi în aplauze frenetice, trecut pe linie moartă. Executat cu adeziune generală!

Acum, la aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist, cam aceeaşi Mărie cântă pe scena politică, ce-i drept coafată mai european şi poate presta şi la bară dacă interesul o cere.

Se întrunesc comitetele executive naţionale. Vine floarea partidului din toate ungherele ţării pentru a-şi exprima ataşamentul faţă de şeful lor, ori de câtre ori este nevoie! Nu au de gând bieţii demnitari să intervină în povestea aleasă de lider, pentru a fi narată şi promovată, cu nicio virgulă, darămite cu vreun punct sau acoladă! I-ar costa oprobiul general. Excluderea. Debarcarea din funcţii. Şi lista cu bunătăţile în pericol e lungă… Aşa că, mai bine taci, ridici mâna, mai arunci o invectivă, ceva împotriva celui sau celor pe care şeful a ales să-i mazilească pentru diferite vine, chiar dacă nu înţelegi bine şi în mintea ta se schiţează pesimistul motto de viitor „şi mie poate să-mi vină mâine rândul”. Spiritul de solidaritate deşartă, de afecţiune cocoşată, dă bine şi te scapă de probleme.

Puterea, decizia, nu stă în CEX sau în cine ştie ce alte structuri pseudodemocratice, ci în cei care deţin cuţitul, în cei care îşi pun şorţuleţele să nu îşi păteze costumul, atunci când pregătesc meniul pentru gloată. Cam asta e democraţia de partid! Îţi pun pe masă, îţi place preparatul, nu-ţi place, îl haleşti. Că apoi se digeră greu şi provoacă crampe, greaţă, nu mai contează… Suspini în umbră. Te ţii de gură sau de burtă cu ce poţi, mâinile trebuie să fie pe sus. Simplu.

Puţini mai au timp să deducă sau nici nu mai vor să vadă că, sub mantia groasă a disciplinei de partid, a unităţii, a consensului vârât cu tulumba, se ascunde, de fapt, despotismul modern.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

George Simion a luat startul la prezidențiale, așa, în orb!

Publicat

pe

Liberalii și social democrații nu s-au dezmeticit bine din alegerile locale și cele… la impuse, adică europarlamentarele. Încă sunt sub vraja emoției generate de victorie. Fiecare în casa lui! Comun nu s-au manifestat. Mai trag de timp. PNL se află la câteva procente de PSD. Coaliția le-a adus câștig. Locomotiva PSD a adus formațiunea liberală pe o linie circulată. A reintrodus PNL pe ruta importantă a politicii, de unde cam deraiase. Trăind cu insistență câștigarea alegerilor locale, „comasații” au uitat de alegerile prezidențiale. Bine, încă nu s-a hotărât candidatul. Nu a fost dat OK-ul de la Înaltele Porți Occidentale…

Așa că, profitând de această degringoladă, George Simion, liderul AUR, a furat startul, așa, în orb, fiindcă nu se știe clar când se vor ține alegerile, anunțându-și candidatura pentru funcția supremă în stat. Sunt pline rețelele de socializare de fotografii cu liderul AUR, bannere peste bannere pe Google: „George Simion, președintele României”; „Facem istorie prin curaj” . Și lista cu citate este lungă și largă în exprimări care mai de care mai patriotarde, vânate din istorie și împănate cu emoții și exaltare.

Și toate astea se întâmplă în timp ce greii politicii tac. Încă nu le-au ieșit calculele. Candidează Ciolacu pentru președinte sau Ciucă? O să avem parte de o altă surpriză? Nici măcar Mircea Geoană nu și-a anunțat clar candidatura. Deocamdată, testează terenul. Aruncă petarde, fumigene. Este și asta o metodă de a vedea unde te situezi în acest joc. Până la urmă, în toate sondajele a reieșit că Geoană ar fi favorit.

Mulți au aruncat deja pe piață un posibil scenariu electoral în care George Simion și Mircea Geoană ar intra în turul doi al alegerilor prezidențiale. Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă nu ar avea șanse. Asta ar fi varianta populară, dar nu știm ce dictează cancelariile lumii. Dacă este să ținem cont de directivele trasate de eminențele Europei și ale celor de dincolo de Ocean, funcția de președinte al României va fi câștigată de Nicolae Ciucă. Pare să corespundă total modelului invocat de marile cercuri politice. Marcel Ciolacu pare să se simtă bine în postura de premier. Rămâne să vedem cum vor decurge lucrurile.

Politicienii trebuie să priceapă, dacă nu au înțeles până acum, că alegerile parlamentare și cele prezidențiale diferă de cele locale. Se lucrează la alt nivel al percepției, simpatiei și emoției colective. Aici totul se poate da peste cap cu un simplu mesaj sau informație. Un impuls bine plasat poate dărâma coșmelia! Dacă sistemul se ține tare, nu se întâmplă nimic.

Probabil liderii PSD și PNL vor să lucreze după aceeași schemă ca la locale. Facem totul în scurt. Pe 9 iunie le-a ieșit. Vedem ce-o fi la parlamentare și prezidențiale. Ce-o vrea cel de Sus. Nu chiar de Sus…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite