Connect with us

OPINII

Kovesi, pe calul alb spre maica Europă!

Publicat

pe

Ce înseamnă Europa, politica care se face acolo! Cât a urlat presa, PSD-ul, ba chiar şi creatorul Băsescu despre binom, despre abuzurile DNA, a fost vax în ochii Europei civilizate. Au întors spatele. S-au făcut că nu văd plângerile oficiale, probele şi argumentele care au arătat, au demonstrat că, la noi, câţiva ani, a înflorit din plin stalinismul, că s-a trăit sub spectrul puşcăriei.

După ce a făcut prăpăd în ţară, s-a urcat Laura Codruţa Kovesi pe un cal alb, chiar dacă era la origine negru şi doar a fost vopsit, ajutată de lacheii din marile capitale occidentale, şi a pornit, cică singură, spre porţile Parchetului European.

L-a luat cu asalt, sprijinită de democraţia vestului, de iluştrii gânditori de scaun de prin varii comisii cu denumiri sofisticate, de cei care ne-au acuzat că jandarmii i-au bătut pe demonstranţii din 10 august 2018, la Bucureşti, dar nu au vrut să vadă ce au făcut omologii francezii cu protestatarii în centrul Parisului! Adică, lor le este permis să dea cu pulanul în cetăţeanul protestatar, fiindcă sunt democraţii avansate, cu ştaif, cu breton. La ei, cucuiele sunt permise! Noi nu avem voie. Trebuie să mâncăm încă mămăligă şi să le ascultăm poveţele până la… sfântul Schengen!Să stăm în cap dacă ni se cere, fiindcă este în spiritul european!

La ei abuzurile sunt sancţionate, demascate. La noi sunt manifestări corecte ale Justiţiei, ale statului de drept. Ce ne mai mirăm atâta? Este ordin pe unitate europeană, poate mai departe, ca Laura Codruţa Kovesi să fie şefă peste procuratura europeană!

Vor unii politiceni vestici să semene teroarea, să bage controlul în draci la cei din Est, care sunt abonaţi la fondurile europene, vor să facă ordine în România din exterior, dacă dinăuntru nu se mai poate, fiindcă a fost prea vizibil abuzul. E o schemă. Un deziderat care se pierde în istorie, acela de a instaura o aşa-zisă normalitate invocând răul. Magie!

Problema este că nu prea mai are cine lupta cu Kovesi. Cu sistemul care reînmugureşte. PSD-ul, pe zi ce trece, îşi pierde din credibilitate. Fâsâie. Apar găuri în balon. Îl lipesc ei, pe ici, pe colea, cu gumă de mestecat, chiar dacă este de marcă, dar nu ţine. Damful este plăcut, te ameşteşte, dar nu opreşte fâsâiala, care îi duce în sus, în loc să-i pună cu picioarele pe pământ.

Social-democraţii sunt din ce în ce mai mult preocupaţi de proprile găşti, de propriile interese. Nu văd mai departe de curtea lor. Dacă văd un chip străin la poartă, pun câinii pe el. Aşa, fără să se uite mai întâi şi să întrebe ce vrea omul acela până la urmă, are sau nu are dreptate în ceea ce spune.

Încă un mandat la comandă îi vor face şi mai reci. Este o tară, o boală a politicianului român. Când şade prea mult la putere, se rupe de popor, se gândeşte doar la el, se bucură şi apreciează din plin chiar şi lucrurile greşite pe care le face. E un soi de orbeală. Dar nu ca la găini, ci ca la îmbuibaţi. Demagogia şi prosperitatea personală le apasă prea greu pe ploape! Poate se trezesc. Rup amorţeala asta de ciorchine stafidit.

Să revenim la Kovesi. E pe calul său. Dă înainte. Europa îi aruncă flori în cale, o elogiază, iar noi ne uităm ca proştii şi nu înţelegem de ce maica cătuşelor şi ridicării cetăţenilor din stradă, a interceptărilor totale, a condamnărilor cu cântec este bine văzută de politicianul sulemenit al vestului. Care este scopul? Vom afla vreodată? Sau ştim, dar nu ne vine să credem…

Chiar dacă nu iese Kovesi la această ruletă politică, gustul amar rămâne. Acela că Europa s-a făcut că nu vede că, în România, câţiva ani buni, abuzul a fost rege!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Omul… golit de om!

Publicat

pe

Am urmărit și eu, dintr-o curiozitate de cinefil, filmul Teambuilding. O capodoperă, cu ghilimele de rigoare, a prezentului absurd în care trăim. Ghidușeala vulgară pe care o numim în viața reală socializare, stare de bine, plăcere, transpusă cinematografic. Un pic din noi se regăsește acolo. Nu râdem pentru că nu pare a fi vorba de o comedie, ci de realitate. Mai de grabă ar trebui să plângem că trăim în acest secol atât de crud, de goi, de instinctual. Ne înroșim și ne amuzăm discret. Feriți copiii! Cât puteți. Oricum, sunt deștepți și o să caute ei singuri să vadă despre ce este vorba.

Ne deranjează probabil că s-a vrut musai (nu mai este deloc greu în ziua de azi!) să se expună la vedere tarele de caracter ale unor oameni, modul în care pricep viața, structura dezbrăcată a unei organizații care se vrea a fi antemergător social, modelator de opinii și viziune, chiar și doar de natură comercială. Jocuri de societate fără prejudecăți!

Substanța acestui film nu există. Este diluată în vulgar, în replici de care ți se face rușine dacă le auzi chiar fiind singur în fața ecranului. Un fel de pornografie verbală. Totul curge din inerție. Este drept, realitatea bate filmul! Comportamentul de acolo există în toată splendoarea lui. Se manifestă. Nu are grade, trepte. Dar, parcă nu trebuie musai să îl ambalăm în lux și să îl lansăm pe piață la nivel de element cultural. Vulgarul nu ar trebui multiplicat.

Am înțeles. Ce se întâmplă în film, cu tot cu replici, cu acțiune, situații, întâlnim la nivel de obișnuit pe rețelele de socializare. Este plin TikTok-ul de filmulețe grotești, penibile aduse parcă din preistoria instinctului sexual. Asta se cere. Asta se dă. Mintea nu mai trebuie bruscată, ci relaxată până la nivelul de nimic.

Filmul a fost turnat, culmea, într-o zonă montană din Dâmbovița, la un hotel select din Bucegi. Nu prea se potrivește peisajul cu scenariul, dar trebuia realizat undeva. Trebuia să apară și un indiciu publicitar de acest tip pe cârca județului. Parcă a mai fost odată un pitic porno…

Filmul a prins. Nici nu avea cum. Era în care trăim este plină de superficialitate, de iluzii și instinct, iar profundul spiritual a devenit o anexă existențială de care ne aducem aminte doar la greu, când avem un vis urât. Atunci, încercăm din răsputeri să restabilim sistemul care ne deosebește de celelalte viețuitoare de pe pământ, dar, din păcate, nu prea mai merge, rămânem prinși într-un perpetuu… teambuilding instinctual.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Sătui. De orice! Cu speranțe, mai ba! Suntem deciși să luptăm mai mult pentru supraviețuire. De la începutul pandemiei și până astăzi, cam ăsta ne-a fost principalul deziderat. Criza economică continuă, ascunsă deocamdată sub dulcegăriile politicii de moment. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nu se știe când se va termina. Findcă nu se vrea. Omenirea trebuie să fie ținută într-un soi de laț. Să nu zburdăm prea mult.

Privind semnele, nu pe cele cerești, de care ținem tot mai puțin cont în această orbecăială numită existență, 2023 va fi un an dificil și plin de încercări. Pe undeva, se va încerca o resetare a politicii mondiale. Manipularea grosolană și liniile de uniformizare vor continua. Discursul lui Putin va fi tot mai acid. Zelensky va rămâne în continuare un erou, dar trecut în planul secund al scenei. S-a instalat deja pe glob rutina, obișnuitul. Războiul din Ucraina a intrat parcă într-un peisaj al normalității. Nu ne mai sperie bombele, rachetele, parcă nici amenințarea nucleară. Privim la ceasul istoriei și ne vedem fiecare de viețile noastre. Nici oribila și subita remodelare prin explozie a prețurilor la energie electrică și la gaze naturale nu ne mai macină prea mult. După atâta bombardeală cu informații și ordonanțe, au intrat și ele în obișnuit. Suntem atenți doar la ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere. Supuși unei așteptări oarbe.

Trăim într-un spațiu tot mai redus, deși unii încercă să spună că este larg. Ne îmbătăm parcă mai mult ca niciodată cu apă rece, fiindcă așa lucrează imprevizibilul. Parcă am ajuns în faza în care nu ne mai interesează viitorul, ci doar clipa. Mergem înainte instinctual. Simțim doar atunci când ne doare. Bucuria este pavată cu calcule exacte. Fericirea se măsoară în bani. Tristețea a devenit apanajul celor corecți. Sărăcia, la fel. În rest, politică. De nevoie. Țintuită și ea de interese și împopoțonată cu țoalele vechi numite democrație și libertate numai în zilele mari. În rest, la naftalină.

Revenim. Suntem intrați în noul an. Și soarele de afară spune multe. Ne așteaptă o droaie de încercări. Probabil le vom ambala frumos în indiferență și vom merge mai departe. Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats