Connect with us

OPINII

Kovesi, pe calul alb spre maica Europă!

Publicat

pe

Ce înseamnă Europa, politica care se face acolo! Cât a urlat presa, PSD-ul, ba chiar şi creatorul Băsescu despre binom, despre abuzurile DNA, a fost vax în ochii Europei civilizate. Au întors spatele. S-au făcut că nu văd plângerile oficiale, probele şi argumentele care au arătat, au demonstrat că, la noi, câţiva ani, a înflorit din plin stalinismul, că s-a trăit sub spectrul puşcăriei.

După ce a făcut prăpăd în ţară, s-a urcat Laura Codruţa Kovesi pe un cal alb, chiar dacă era la origine negru şi doar a fost vopsit, ajutată de lacheii din marile capitale occidentale, şi a pornit, cică singură, spre porţile Parchetului European.

L-a luat cu asalt, sprijinită de democraţia vestului, de iluştrii gânditori de scaun de prin varii comisii cu denumiri sofisticate, de cei care ne-au acuzat că jandarmii i-au bătut pe demonstranţii din 10 august 2018, la Bucureşti, dar nu au vrut să vadă ce au făcut omologii francezii cu protestatarii în centrul Parisului! Adică, lor le este permis să dea cu pulanul în cetăţeanul protestatar, fiindcă sunt democraţii avansate, cu ştaif, cu breton. La ei, cucuiele sunt permise! Noi nu avem voie. Trebuie să mâncăm încă mămăligă şi să le ascultăm poveţele până la… sfântul Schengen!Să stăm în cap dacă ni se cere, fiindcă este în spiritul european!

La ei abuzurile sunt sancţionate, demascate. La noi sunt manifestări corecte ale Justiţiei, ale statului de drept. Ce ne mai mirăm atâta? Este ordin pe unitate europeană, poate mai departe, ca Laura Codruţa Kovesi să fie şefă peste procuratura europeană!

Vor unii politiceni vestici să semene teroarea, să bage controlul în draci la cei din Est, care sunt abonaţi la fondurile europene, vor să facă ordine în România din exterior, dacă dinăuntru nu se mai poate, fiindcă a fost prea vizibil abuzul. E o schemă. Un deziderat care se pierde în istorie, acela de a instaura o aşa-zisă normalitate invocând răul. Magie!

Problema este că nu prea mai are cine lupta cu Kovesi. Cu sistemul care reînmugureşte. PSD-ul, pe zi ce trece, îşi pierde din credibilitate. Fâsâie. Apar găuri în balon. Îl lipesc ei, pe ici, pe colea, cu gumă de mestecat, chiar dacă este de marcă, dar nu ţine. Damful este plăcut, te ameşteşte, dar nu opreşte fâsâiala, care îi duce în sus, în loc să-i pună cu picioarele pe pământ.

Social-democraţii sunt din ce în ce mai mult preocupaţi de proprile găşti, de propriile interese. Nu văd mai departe de curtea lor. Dacă văd un chip străin la poartă, pun câinii pe el. Aşa, fără să se uite mai întâi şi să întrebe ce vrea omul acela până la urmă, are sau nu are dreptate în ceea ce spune.

Încă un mandat la comandă îi vor face şi mai reci. Este o tară, o boală a politicianului român. Când şade prea mult la putere, se rupe de popor, se gândeşte doar la el, se bucură şi apreciează din plin chiar şi lucrurile greşite pe care le face. E un soi de orbeală. Dar nu ca la găini, ci ca la îmbuibaţi. Demagogia şi prosperitatea personală le apasă prea greu pe ploape! Poate se trezesc. Rup amorţeala asta de ciorchine stafidit.

Să revenim la Kovesi. E pe calul său. Dă înainte. Europa îi aruncă flori în cale, o elogiază, iar noi ne uităm ca proştii şi nu înţelegem de ce maica cătuşelor şi ridicării cetăţenilor din stradă, a interceptărilor totale, a condamnărilor cu cântec este bine văzută de politicianul sulemenit al vestului. Care este scopul? Vom afla vreodată? Sau ştim, dar nu ne vine să credem…

Chiar dacă nu iese Kovesi la această ruletă politică, gustul amar rămâne. Acela că Europa s-a făcut că nu vede că, în România, câţiva ani buni, abuzul a fost rege!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT