Ce înseamnă Europa, politica care se face acolo! Cât a urlat presa, PSD-ul, ba chiar şi creatorul Băsescu despre binom, despre abuzurile DNA, a fost vax în ochii Europei civilizate. Au întors spatele. S-au făcut că nu văd plângerile oficiale, probele şi argumentele care au arătat, au demonstrat că, la noi, câţiva ani, a înflorit din plin stalinismul, că s-a trăit sub spectrul puşcăriei.
După ce a făcut prăpăd în ţară, s-a urcat Laura Codruţa Kovesi pe un cal alb, chiar dacă era la origine negru şi doar a fost vopsit, ajutată de lacheii din marile capitale occidentale, şi a pornit, cică singură, spre porţile Parchetului European.
L-a luat cu asalt, sprijinită de democraţia vestului, de iluştrii gânditori de scaun de prin varii comisii cu denumiri sofisticate, de cei care ne-au acuzat că jandarmii i-au bătut pe demonstranţii din 10 august 2018, la Bucureşti, dar nu au vrut să vadă ce au făcut omologii francezii cu protestatarii în centrul Parisului! Adică, lor le este permis să dea cu pulanul în cetăţeanul protestatar, fiindcă sunt democraţii avansate, cu ştaif, cu breton. La ei, cucuiele sunt permise! Noi nu avem voie. Trebuie să mâncăm încă mămăligă şi să le ascultăm poveţele până la… sfântul Schengen!Să stăm în cap dacă ni se cere, fiindcă este în spiritul european!
La ei abuzurile sunt sancţionate, demascate. La noi sunt manifestări corecte ale Justiţiei, ale statului de drept. Ce ne mai mirăm atâta? Este ordin pe unitate europeană, poate mai departe, ca Laura Codruţa Kovesi să fie şefă peste procuratura europeană!
Vor unii politiceni vestici să semene teroarea, să bage controlul în draci la cei din Est, care sunt abonaţi la fondurile europene, vor să facă ordine în România din exterior, dacă dinăuntru nu se mai poate, fiindcă a fost prea vizibil abuzul. E o schemă. Un deziderat care se pierde în istorie, acela de a instaura o aşa-zisă normalitate invocând răul. Magie!
Problema este că nu prea mai are cine lupta cu Kovesi. Cu sistemul care reînmugureşte. PSD-ul, pe zi ce trece, îşi pierde din credibilitate. Fâsâie. Apar găuri în balon. Îl lipesc ei, pe ici, pe colea, cu gumă de mestecat, chiar dacă este de marcă, dar nu ţine. Damful este plăcut, te ameşteşte, dar nu opreşte fâsâiala, care îi duce în sus, în loc să-i pună cu picioarele pe pământ.
Social-democraţii sunt din ce în ce mai mult preocupaţi de proprile găşti, de propriile interese. Nu văd mai departe de curtea lor. Dacă văd un chip străin la poartă, pun câinii pe el. Aşa, fără să se uite mai întâi şi să întrebe ce vrea omul acela până la urmă, are sau nu are dreptate în ceea ce spune.
Încă un mandat la comandă îi vor face şi mai reci. Este o tară, o boală a politicianului român. Când şade prea mult la putere, se rupe de popor, se gândeşte doar la el, se bucură şi apreciează din plin chiar şi lucrurile greşite pe care le face. E un soi de orbeală. Dar nu ca la găini, ci ca la îmbuibaţi. Demagogia şi prosperitatea personală le apasă prea greu pe ploape! Poate se trezesc. Rup amorţeala asta de ciorchine stafidit.
Să revenim la Kovesi. E pe calul său. Dă înainte. Europa îi aruncă flori în cale, o elogiază, iar noi ne uităm ca proştii şi nu înţelegem de ce maica cătuşelor şi ridicării cetăţenilor din stradă, a interceptărilor totale, a condamnărilor cu cântec este bine văzută de politicianul sulemenit al vestului. Care este scopul? Vom afla vreodată? Sau ştim, dar nu ne vine să credem…
Chiar dacă nu iese Kovesi la această ruletă politică, gustul amar rămâne. Acela că Europa s-a făcut că nu vede că, în România, câţiva ani buni, abuzul a fost rege!