Conectați-vă cu noi

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Debusolare

Publicat

pe

Mă uit lung şi în ograda PSD, unde un Marcel Ciolacu oarecum reformist, un Paul Stănescu reeşapat după ce a fost buşit de Liviu Dragnea şi o Gabriela Firea alunecoasă, dar curajoasă și principială, se luptă cu gașca veche a lui Dragnea. Dacă mă apuc să fac nominalizări cu cei care au fost lângă liderul dictator și care mai au reminiscențe de acel tip, lista e lungă.

PSD-ul este încă într-o căutare a identității, a azimutului, cum ar zice un prieten primar. Gloata, cei mulţi, așteaptă. Nu s-a decis care este calea pe vale a partidului. Ar merge pe alianțe, nu ar merge… L-ar înghiți și pe Ponta, de nevoie, nu de plăcere… Oricum, sunt debusolați social-democrații. Sincer, nu ar trebui. Sunt majoritari, dar se comportă încă precum nişte oi bete.

În 2016, ei au câștigat alegerile, nu PNL. Dar, din păcate, nu au știut ce să facă cu puterea. Au folosit-o mai mult pentru răfuielile interne. Nimeni nu a suflat împotriva lui Dragnea când schimba premierii și miniștrii ca pe șosete, când excludea membri cu state vechi în partid și care performaseră politic. Ei şi-au debusolat propriul electoral!

Nici acum luptele interne nu s-au sfârșit. Sunt doar un pic mai estompate. Nu se mai ţin la vedere. Dar orgoliile nu s-au domolit! Îmi este ciudă, oarecum jenă, să văd un partid de talia PSD cum este frecat la icre de reprezentanții PNL, ajunși la putere conjunctural, din cauza gafelor făcute de social-democrați. Nu mama a pus în fruntea partidului pe Dragnea, premier pe Viorica Dancilă, ba chiar candidat la prezidenţiale, pe Rovana Plumb – prima pe lista de euroarlamentare! Acum, mofturile, linguşelile şi servilismul dus la exces trebuie suportate!

Căt despre revenirea PSD, mai este nevoie de timp. Pare că ei s-au conformat gândului că trebuie să meargă 4 ani pe băncile opoziției. Parcă tocmai de aceea mesajul lor către electorat, către popor este stins, nu mai are în structură nicio urmă de capacitare, de forță, de magnetism. Îi văd, îi aud pe social-democrații de frunte folosind doar texte defensive, panseluţe în jurul unui monument. Parcă le este frică de ceva, de cineva…

Citește în continuare

OPINII

Ambiţii politicianiste!

Publicat

pe

Români, în aceste zile, puteţi urmări pe viu cum se manifestă şi cum se dezvoltă lichelismul politic, spiritul de gaşcă, interesul de grup, toate ascunse sub o firavă rochiţă sfâşiată, pe care ei o numesc patriotism, iubire de neam, de democraţie!

Asistăm la o luptă pe viaţă şi pe moarte pe care o duc liberalii pentru declanşarea alegerilor anticipate, pentru reîntoarcerea lor la putere pe aceiaşi mârţogă, dar mai frumos împopoţonată, pentru a minţi electoratul. Credeţi că acest demers are la bază responsabilitatea faţă de ţară, dorinţa de a face ceva bun pentu bietul român? Nu, oameni buni. Este vorba de orgolii, de ambiţii, de satisfacerea unor interese meschine. Că este aşa îţi dai seama dintr-o privire. Te uiţi la televizor, pe internet, în ziare şi poţi schiţa rapid imaginea crudului adevăr.

O grămadă de personaje politice care nu au făcut nimic prin judeţ sunt acum înfipte prin Guvern, în ministere, în marile companii ale statului. Sunt ei prea buni pentru a accede acolo? Nu. Loialitatea este suficientă. Limba lustruită. Restul vine de la sine. Cam aşa se întâmplă în politica românească. Poţi fi o valoare, să ai idei, soluţii, proiecte, har, talent, dacă nu eşti loial, câine credincios cui trebuie, rămâi pe dinafară, nu te bagă nimeni în seamă.

Revenind la forţările liberale de a târî ţara în anticipate, eu zic că, până la urmă, o să le iasă. Vrea şi Iohannis, vrea întregul sistem! Este ca o resetare a nimicului. O ornare a cifrei zero!

Cine pierde din cauza acestei bătălii în care, în locul morilor de vânt, au pus România? Noi, toţi. Priviţi doar ce se întâmplă pe la casele de schimb valutar, cum se umflă în pene, de la o zi la alta, euro, dolarul, cum creşte preţul la aur. Şi ne mai pândesc destule surprize. Şi toate astea pentru satisfacerea unor ambiţii politicianiste!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT