Connect with us

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Reclama

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Reclama
Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Hai, la anticipate!

Publicat

pe

De ce vrea musai Nicușor Dan premier tehnocrat? Ce este ăla? Parcă am mai avut mofturi din astea și nu s-a întâmplat nimic bun, ne-a fost mai rău. În toate sondajele urmărite se vede clar că cetățeanul nu mai are încredere în tehnocrați. Oamenii vor să fie conduși de politicieni, de cei pe care i-au ales. Democratic, încă! Încearcă Nicușor Dan din nou cu Eugen Tomac? De ce? Fiindcă vrea să controleze guvernul, să-i atașeze un haștag la butonieră! Ne ține de atâta timp sub controlul USR-ului! Un partid de 10%. Păi, este corect? Doar UDMR-ul zâmbește satisfăcut! Chiar nu vede nimeni cum se comportă acest partid tip dop? Spune Nicușor Dan că nu îi vrea pe reprezentanțiii AUR la putere! Abordare total greșită! Nu așa ar trebui să gândească un șef de stat, mai ales acum, într-o situație de criză când unitatea și concordia sunt esențiale.

Păi, domnule președinte, îi jignești pe români, pe cele câteva milioane de cetățeni care au votat pentru acest partid, sperând evident în ceva mai bun și săturați până în gât de clasa politică care a prestat până acum, care ne-a adus în sapă de lemn! Opțiunea de vot este un exercițiu esențial, o speranță, un crez. Așa funcționează democrația, libertatea. Nu anulând alegerile sau dezavuându-i pe cei aleși de popor salvăm țara! Ce faci, îi scoți în afara legii? Le suspenzi drepturile? Îi consideri cetățeni de mâna a doua? Pentru mofturile unora de prin cancelariile Europei care parcă nu mai disting negrul de alb întorci spatele poporul român? Am pornit pe o cale greșită. Constat că, din decembrie 2024 încoace, suntem tot pe drumul pierzător. Până când?

PS. Nu am cuvinte frumoase nici față de cei care sunt acum la cârma PSD. S-au complăcut în tot soiul de jocuri pierzătoare, urmărind doar interesul și păstrarea unor privilegii. Au dat dovadă de o lașitate politică fără de precedent. Compromisul în politică trebuie să aducă bine, stabilitate, prosperitate. Cel făcut de social democrați cât au fost în barca puterii ne-a făcut doar rău. Abia acum pare să strige și ei hoții, dar e cam târziu… Hai, la anticipate! Singura cale dreaptă!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Chiar, în ce țară trăim?

Publicat

pe

Parcă suntem părți, consumabile nevinovate, ale unui plan universal al supraviețuirii în orice condiții. Altfel nu îmi explic de ce se face pe acest biet popor român atâta experimente economice, sociale și politice. Am ajuns în coada Europei. Suntem tari în superlativele disperării. Se uită la noi cu milă până și albanezii. Mâine, poimâine poate, cine știe, și niscaiva triburi pierdute de prin Africa o să ne trimită mesaje de îmbărbătare!

Nu vi se pare că celor care ne conduc li s-a urcat rău la cap? Ori nu mai știu să coordoneze țara, ori așa li se comandă de la Înalta Poartă, mutată acum la Bruxelles, ori nu mai judecă limpede! Văd atâta incoerență și inconsecvență în tot ceea ce fac acești iluștrii aleși purtători de doctorate, profesorate și alte titluri pe care și le țin înrămate deasupra capului, prin birouri, încât îmi vine să îmi iau lumea în cap, dar nu îmi mai permite vârsta. Voi pieri aici, pe glie, sub focul dezamăgirii că la noi încă se sapă adânc sub temelia neamului!

Au trecut luni de zile de la trecerea moțiunii de cenzură și nu avem guvern stabil, constituțional. Ne bălăcim cu cei pe care nu i-am ales. Cu ultimii de pe listă! Cum vine asta? Așa se consumă democrația? Nicușor Dan, președintele pe care eu nu l-am votat, ne vrăjește, gesticulează și privește în gol, spre un colț nedefinit. Sunt dezamăgit și de reprezentanții clasei politice. De cei care ar fi trebuit să conteze! Aceștia nu vorbesc de sacrificiu, de compromisuri, de scos pieptul înainte pentru binele țării. La bază sunt numai calcule subiective, de interes. Cum stăm în sondaje? Ce facem dacă intrăm acum la guvernare, pierdem electoratul? Lasă-i mai bine să se frigă ei! Așteptăm momentul!

Fraților, țara contează mai puțin pentru acești aleși de complezență ai neamului! Ăștia sunt îndrăgostiți de putere, de funcții, de onoruri. Vor doar bani mai mulți! Sunt doar ei și sistemul care îi ține în față de-a pururea!

Mă uitam zilele trecute la un podcast realizat de Marius Tucă. L-a avut ca invitat pe jurnalistul Dan Tomozei, stabilit de vreo 16 ani în China. Spunea acesta, oripilat, că nu pricepe cum noi, românii din țară, mai facem față existenței dure pe care o ducem din cauza unei conduceri nesăbuite. Mărturisea Tomozei, cu tristețe, că, în două săptămâni, a scos din buzunar, în România, pentru cele de trebuință vieții de zi cu zi, cât ar fi cheltuit în China trei luni! Rău am ajuns! Uitați-vă la românii care muncesc prin străinătățuri și au venit acasă în vacanță. August este luna lor. Pot fi recunoscuți ușor. Umblă dezinvolt, în pantaloni scurți, tricouri ușoare și papuci. Unii mai cară la gât câte un lanț greu de aur, să se vadă că trudesc pe acolo.

Reclama

Revenind la ce ne doare. Și românașii noștri veniți acasă pentru câteva zile sunt triști, năuci. Nu mai înțeleg sistemul nostru. Și ei spun că în țară cheltuie pe mâncare în câteva zile cât ar da în Germania, Belgia sau Spania pentru cel puțin o lună de zile! Îi obosește România. De abia așteaptă să fugă de ceea ce reprezintă acasă! Nu se simt în siguranță aici. Nu îi protejează nimeni. Nu văd nicio schimbare în bine. Așa am ajuns. Suntem la nivelul de jos, ne târâm spre înainte. Suntem supraviețuitori. Urmașii lui „dă din coate până nu mai poate”! Chiar, în ce țară trăim?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite