Conectați-vă cu noi

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Amânarea relaxării şi… lansarea poveştilor electorale

Publicat

pe

Că Ludovic Orban este mare amator de sindrofii, de etalat fizionomia şi zâmbetul boem pe la tot soiul de întâlniri ocazionale, auzisem mai demult, chiar reperasem acest lucru, dar să transformi această obişnuinţă în sfidare naţională este prea de tot.

În timp ce lumea se îngrozeşte şi se îmbolnăveşte pe capete, în timp ce nervozitatea, disperarea și apatia cresc, iar starea de alertă, fără nicio relaxare, se află în prelungiri şi, probabil, va mai urma o repriză, conducerea liberală s-a gândit să creeze un eveniment cu clare arome electorale pe care l-a numit „Planul de Relansare a Economiei”. Puff!

Întâlnirea capilor liberali la acest scurt-metraj politic să nu credeţi că se consumă la căminul cultural de la Dâlga sau de la Răscăieţi, ci la Clubul Diplomaţilor, o locaţie de lux, unde, de obicei, îşi organizează nunţile, botezurile şi alte tipuri de petreceri, barosanii Capitalei. Au mesele aşezate în aer liber, lângă terenul de golf, emblă a capitalismului! Asta da dovadă că îţi pasă de popor, că te doare sufletul de românii care nu ştiu cum să mai reacţioneze la pandemie, care nu mai au bani nici măcar pentru pâine!

Am auzit bine! Printre gloanţele perfide trase de coronavirus, în acest război urban, procese verbale de contravenţie, urmăriri penale pentru „zădărnicia combaterii bolilor” (sună ca o lege din evul mediu!), conducătorii noştri, la umbra măştii de protecţie, noul brand de aur al băieţilor deştepţi, vor să relanseze economia. Asta se întâmplă în timp ce se amână relaxarea. Ori au sfătuitori proşti guvernanţii liberali ori nu le pasă! Eu zic că amândouă.

Pe vremea când la conducerea ţării se aflau social-democraţii şi mai puneau de câte o întâlnire politică prin locuri exclusiviste imediat săreau de spate liberalii, că uite ce fac, că sfidează poporul, că au timp de benchetuială etc. În plină pandemie, s-au găsit oamenii lui Orban să pună ţara la cale, să relanseze economia! Păi până acum ce aţi făcut? Nu am auzit de vreun program liberal, de vreun proiect de ţară. Hodoronc-tronc au scos-o pe asta cu relansarea. La Clubul Diplomaţilor! Cică vine şi Iohannis, tătucul PNL! Aştia chiar nu sunt normali!

P.S. – Acum sincer, la toată mascarada asta de guvernare au şi social-democraţii o ditamai vina. Degeaba urlă Marcel Ciolacu. Le-a ţinut liberalilor de colac de două ori şi le-a suflat în stările de urgenţă şi de alertă din toţi bojogii!

Citește în continuare

OPINII

Semnele nefirescului!

Publicat

pe

Trăim într-o perioadă ciudată. Sunt vremuri ale căror rosturi nu le mai pricepem. Totul este dat peste cap. Sistemul de valori umane a fost abrutizat. Încercăm să ne păstrăm condiția, privilegiile de oameni, dar parcă nu se mai poate. Am intrat cu toții, de când cu vraja morbidă a acestui coronavirus, ca într-un malaxor care ne toacă sufletele și conduita. Am devenit ca niște roboței care poartă măști și care stau numai cu ochii pe televizor pentru a vedea ce reguli ne mai vin. Existența de zi cu zi ne este bulversată de stările de urgență și de alertă, de faptul că primim, la intervale regulate de timp, necroloage oficiale în care suntem anunțați, la rece, contabilicești, că a mai pierit din cauza COVID-19 încă un lot de oameni. Nu știi ce să mai crezi. Chiar nu se mai moare normal în lumea asta?

Viața și moartea noastră au fost acaparate de acest virus genial, scos din cine știe ce măruntaie de laborator? Nu am mai auzit pe nimeni să vorbească ce X sau de Y, că au plecat pe drumul fără de întoarcere, de bătrânețe sau de vreun infarct, cancer sau cine știe ce altă afecțiune banală. „A avut COVID săracul”? Este întrebarea care abundă și care ne tocește și ne încolonează rațiunea și instinctele umane. Când vom ieși din acest coșmar? Când vom putea să ne pipăim liniștea, cutezanța, candoarea și mirarea care ne caracterizează? Vor mai reveni vremurile în care suspiciunea, grija, teama, răceala și alte fandosiri ale acestui ev mediu supramodern vor dispărea? Unii zic că nu.
Sunt niște reguli pe care cei care stau în umbra acestei lumi, sub varii embleme și cu mâinile pe butoane, le-au testat și vor să rămână așa. Alții, religioși din fire, spun că sunt semnele Apocalipsei. Există și grupul care crede în speranță, în reîntoarcerea în seva firescului, dar sunt mai puțini și ei destul de indeciși și tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Peste tot în lume, simțim că acest coronavirus a declanșat o extincție a culturii, a spiritualității, a credinței. Mișcările de stradă au luat forma unui vârtej care nu mai acceptă nimic din ceea ce ne-a făurit. Istoria este dată jos de pe socluri pentru a pune în loc nimicul.

Niciodată nu a mai fost așa.
Manipularea, sprijinită excelent de tehnologie, de ceea ce se cheamă mass-media, taie ireproșabil, cu o precizie chirurgicală. Conștiința umană a devenit desuetă, monedă de schimb, element de anticariat. Turnul Babel se construiește aproape zilnic, apoi iar se dărămă, iar se ridică. Semn clar că trăim acum într-o mare iluzie. Și, peste toate astea, este clar că, cineva nu vrea să ne revenim. Ar fi cazul să intervină Dumnezeu. Așa cum a făcut-o mereu de-a lungul istoriei.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!