Că Ludovic Orban este mare amator de sindrofii, de etalat fizionomia şi zâmbetul boem pe la tot soiul de întâlniri ocazionale, auzisem mai demult, chiar reperasem acest lucru, dar să transformi această obişnuinţă în sfidare naţională este prea de tot.

În timp ce lumea se îngrozeşte şi se îmbolnăveşte pe capete, în timp ce nervozitatea, disperarea și apatia cresc, iar starea de alertă, fără nicio relaxare, se află în prelungiri şi, probabil, va mai urma o repriză, conducerea liberală s-a gândit să creeze un eveniment cu clare arome electorale pe care l-a numit „Planul de Relansare a Economiei”. Puff!

Întâlnirea capilor liberali la acest scurt-metraj politic să nu credeţi că se consumă la căminul cultural de la Dâlga sau de la Răscăieţi, ci la Clubul Diplomaţilor, o locaţie de lux, unde, de obicei, îşi organizează nunţile, botezurile şi alte tipuri de petreceri, barosanii Capitalei. Au mesele aşezate în aer liber, lângă terenul de golf, emblă a capitalismului! Asta da dovadă că îţi pasă de popor, că te doare sufletul de românii care nu ştiu cum să mai reacţioneze la pandemie, care nu mai au bani nici măcar pentru pâine!

Am auzit bine! Printre gloanţele perfide trase de coronavirus, în acest război urban, procese verbale de contravenţie, urmăriri penale pentru „zădărnicia combaterii bolilor” (sună ca o lege din evul mediu!), conducătorii noştri, la umbra măştii de protecţie, noul brand de aur al băieţilor deştepţi, vor să relanseze economia. Asta se întâmplă în timp ce se amână relaxarea. Ori au sfătuitori proşti guvernanţii liberali ori nu le pasă! Eu zic că amândouă.

Pe vremea când la conducerea ţării se aflau social-democraţii şi mai puneau de câte o întâlnire politică prin locuri exclusiviste imediat săreau de spate liberalii, că uite ce fac, că sfidează poporul, că au timp de benchetuială etc. În plină pandemie, s-au găsit oamenii lui Orban să pună ţara la cale, să relanseze economia! Păi până acum ce aţi făcut? Nu am auzit de vreun program liberal, de vreun proiect de ţară. Hodoronc-tronc au scos-o pe asta cu relansarea. La Clubul Diplomaţilor! Cică vine şi Iohannis, tătucul PNL! Aştia chiar nu sunt normali!

P.S. – Acum sincer, la toată mascarada asta de guvernare au şi social-democraţii o ditamai vina. Degeaba urlă Marcel Ciolacu. Le-a ţinut liberalilor de colac de două ori şi le-a suflat în stările de urgenţă şi de alertă din toţi bojogii!

Trăim într-o perioadă ciudată. Sunt vremuri ale căror rosturi nu le mai pricepem. Totul este dat peste cap. Sistemul de valori umane a fost abrutizat. Încercăm să ne păstrăm condiția, privilegiile de oameni, dar parcă nu se mai poate. Am intrat cu toții, de când cu vraja morbidă a acestui coronavirus, ca într-un malaxor care ne toacă sufletele și conduita. Am devenit ca niște roboței care poartă măști și care stau numai cu ochii pe televizor pentru a vedea ce reguli ne mai vin. Existența de zi cu zi ne este bulversată de stările de urgență și de alertă, de faptul că primim, la intervale regulate de timp, necroloage oficiale în care suntem anunțați, la rece, contabilicești, că a mai pierit din cauza COVID-19 încă un lot de oameni. Nu știi ce să mai crezi. Chiar nu se mai moare normal în lumea asta?

Viața și moartea noastră au fost acaparate de acest virus genial, scos din cine știe ce măruntaie de laborator? Nu am mai auzit pe nimeni să vorbească ce X sau de Y, că au plecat pe drumul fără de întoarcere, de bătrânețe sau de vreun infarct, cancer sau cine știe ce altă afecțiune banală. „A avut COVID săracul”? Este întrebarea care abundă și care ne tocește și ne încolonează rațiunea și instinctele umane. Când vom ieși din acest coșmar? Când vom putea să ne pipăim liniștea, cutezanța, candoarea și mirarea care ne caracterizează? Vor mai reveni vremurile în care suspiciunea, grija, teama, răceala și alte fandosiri ale acestui ev mediu supramodern vor dispărea? Unii zic că nu.
Sunt niște reguli pe care cei care stau în umbra acestei lumi, sub varii embleme și cu mâinile pe butoane, le-au testat și vor să rămână așa. Alții, religioși din fire, spun că sunt semnele Apocalipsei. Există și grupul care crede în speranță, în reîntoarcerea în seva firescului, dar sunt mai puțini și ei destul de indeciși și tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Peste tot în lume, simțim că acest coronavirus a declanșat o extincție a culturii, a spiritualității, a credinței. Mișcările de stradă au luat forma unui vârtej care nu mai acceptă nimic din ceea ce ne-a făurit. Istoria este dată jos de pe socluri pentru a pune în loc nimicul.

Niciodată nu a mai fost așa.
Manipularea, sprijinită excelent de tehnologie, de ceea ce se cheamă mass-media, taie ireproșabil, cu o precizie chirurgicală. Conștiința umană a devenit desuetă, monedă de schimb, element de anticariat. Turnul Babel se construiește aproape zilnic, apoi iar se dărămă, iar se ridică. Semn clar că trăim acum într-o mare iluzie. Și, peste toate astea, este clar că, cineva nu vrea să ne revenim. Ar fi cazul să intervină Dumnezeu. Așa cum a făcut-o mereu de-a lungul istoriei.