Connect with us

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Necesitatea, ca o durere…

Publicat

pe

De câteva săptămâni, cu excepția liderilor înscriși în această incertă cursă a Guvernării de coaliție la care participă PSD, PNL și, mereu în trendul puterii, fată mare, UDMR, nimeni nu mai comentează probleme ce țin de politica recentă. Motivul este ușor de dedus. Nu poți veni în față cu nimic în momente de incertitudine și tensiune generate de negocieri. Simplu. Nu știi ce ai putea spune, nu știi ce întrebare ar răzbate dinspre jurnaliști și ai putea, fără să vrei, să emiți o ipoteză, un răspuns, care să zgâlție șandramaua și așa croită fără un proiect clar și cu necunoscute și orgolii din toate părțile. Poți, să ieși din linia partidului dacă ți se grăbește conștiința să refuleze taman în aceste zile de foc. Așa că este mai bine să taci până ce se călește tochitura și poate fi servită. Eventual, cu un medicament înainte.

Este clar, țara are nevoie rapid de un Guvern, chiar și unul instabil cum se preconizează să iasă aceasta, clădit printr-o aliniere anormală dintre PSD și PNL. Mârâiturile se aud prin toate cancelariile celor două formațiuni politice, dar sunt stinse repede cu calmante.

Asta este situația. Calculul politic, îmbrăcat în grabă în haina interesului național, a primat. PSD-ul a lăsat de la el. A preferat să se înhame la jugul guvernării alături de liberalii optuzi și UDMR-iștii interesați să fie pe cai mari în orice conjunctură, decât să meargă la alegeri anticipate. Au dat o șansă președintelui Iohannis, cel care fredonează de 7 ani refrenul „Pesede este de vină”, să stea liniștit la Cotroceni încă trei ani. Asta dacă nu apar neprevăzute!

Social-democrații împart acum responsabilitatea guvernării, intrând să are ogorul de care și-au bătut joc liberalii și USR-iștii. Scot în față tot ce au mai bun pentru a demonstra românilor că sunt pregătiți să se sacrifice pentru țară. Vin lângă unii care nu prea mai au ce arăta. Așa că liniștea politicienilor din PSD, cu excepția celor de la vârf, angrenați în negocieri, este firească.

Joi – vineri, vom avea un guvern. Nu proaspăt. Unul din bucăți care, în mod normal, nu s-ar potrivi deloc în puzzle-ul politic, nu ar ieși nicio imagine încântătoare, dar totul ține de necesitate, de urgență. Și, în asemenea condiții, anormalul poate fi reconsiderat.

Citește în continuare

OPINII

Tupeul în politică!

Publicat

pe

Liberalii vor alianță cu PSD, dar să dicteze ei, să rămână vioara întâi. Și, ca să fie pachetul complet, îl vor premier tot pe Florin Cîțu, omul dat jos din fruntea Guvernului în urma unui moțiuni introduse de PSD. Primul șef al executivului din 1990 încoace demis cu un număr record de voturi! Dar, ce mai contează! Acum, musiu Cîțu se vrea reînscăunat ca premier. Ar fi culmea, ca social-democrații care l-au trântit invocând motive pertinente să accepte, ca urmare a ciudatei alianțe, nominalizarea lui Florinel Cîțu ca prim-ministru și să se mai alinieze și într-un Guvern condus de acesta.

Necunoscute sunt căile politicii! Ieri l-ai văzut incapabil, nepregătit pentru a conduce o țară, iar acum să îl iei de bun. Nu știu dacă placa asta cu compromisul de dragul țării, cu sacrificiul suprem ține în condițiile date. Te aliezi, faci concesii, dar ții cont și de potențialul uman, de valori, îi analizezi pe cei cu care vin aliații de conjunctură în față. Nu accepți să stai în aceeași bancă, să îți împărți imaginea cu ciurucuri, cu indivizi care nu au performat de nici un fel. Nu îi ei la kilogram…

Rosturile politicii sunt un pic întinse ca o jartea. Trage fiecare de ea pentru a-și pune în valoare ținuta, pentru a-și asigura imaginea. Misiune dificilă într-un teritoriu plin de imprevizibil unde doctrina, dar mai ales interesele, nu corespund deloc.

Rămân consecvent ideii că PNL trebuie trimis în lada istoriei. În plan politic, economic, social, cultural liberalii nu au produs nimic bun. Au fost doar obsedați de lupta cu PSD, de eliminarea cu orice preț a social-democraților de pe scena politică. Și acum, culmea, tocmai aceștia îi salvează de la pieire. Și te uiți la liberali că totuși au tupeu! Sunt rupți în sondaje, în credibilitate, poporul îi urăște, și-au dat afară din partid fostul președinte și vor în continuare să dirijeze…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT