Connect with us

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Anticipatele, resetarea democrației românești!

Publicat

pe

Indivizii ăștia care ne conduc, constatăm cu tristețe, își bat joc de democrație! Se joacă de-a numit premierii. Ne cred proști! Nu își dau seama că ne-am prins de manevrele lor. Și ce dacă! Pare că nu le pasă!

Bolojan vrea să mai rămână prim-ministru. Cât s-o putea! USR-iștii abia s-au așezat prin ministere, companii, deconcentrate și prefecturi. Zici că sunt acolo de când lumea și că ei sunt buricul pământului! Ba aflăm că acest partid, clasat pe locul patru, are tupeul de a ieși în față cu nominalizări de șef al Guvernului. Eu unul mă simt sfidat! Nereprezentat! Păcălit! Mințit!

AUR a săvârșit iar o mare greșeală. Din dorința de a grăbi anticipatele, de care fug ca dracul de tămâie toți parlamentarii care nu și-au epuizat nici jumătate de mandat, a trântit Guvernul Veștea. A făcut un bine Coaliției PNL-USR și ce excrescențe politice o mai fi pe acolo.

Este o bulibășeală de nu îți vine să crezi. Vedem clar că România nu este numai în criză economică și socială, ci și de lideri politici. Nu avem nume cu rezonanță, personalități de substanță, cu aplecare pe nevoile țării, ale românilor. Nu. La tot pasul, numai demagogi, tipi cu discursuri naive încropite de consilierii lor de imagine, cine știe pe ce criterii și ăia adunați, pe bancheta din spate a limuzinei.

Nu știu ce se întâmplă pe la PSD. Pare că își strâng rândurile. Sunt la un fel de recensământ, își testează armamentul politic. Până când? Pare că se pregătesc pentru o ofensivă, dar nu știu când și de unde să pornească.

Tărâmul politicii românești este acum ceva nedefinit. Parcă abia se naște democrația! Suntem în durerile facerii! Păi, fraților, până acum, vreo 30 de ani, ce a fost? Ce am avut? Doar interese, găști, afaceri și ordine venite de cine știe unde? Anticipatele par a fi o soluție de resetare a democrației românești!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei!

Publicat

pe

Politicienii sunt de mucava? Nu toți, dar destui. Sunt prea mulți cei care aleg acest domeniu de activitate pentru a-și satisface orgoliile, ambițiile, pentru a dovedi că sunt tari. Vor totul. Sunt măcinați de putere. Suferă dacă nu sunt în prima linie. Dacă nu gustă primii pâinea, sarea și cârnații. Și, pe lângă toate aceste tare, se mai alătură una care, de fapt, le îmbrățișează pe toate. Interesul material și financiar, dorința de a se îmbogăți rapid, folosindu-se de influență și posesia la primă mână a informației. În rest, nimic. Pârjol!

Chiar credeți că sunt mulți aceia pe care îi mistuie, îi consumă focul de a face bine țării, poporului, comunităților? Nu. Sunt povești. Basme. Narațiuni.Texte de manuale, eseuri politice, definiții doctrinare pe care nu se mai uită nimeni de foarte mult timp. Teoria politică nu mai are nicio conexiune cu realitatea. Indiferent de culoarea partidului. De substanța lui, rămasă, din păcate în colecții, în istorie, în tomuri aforistice. Vezi unde trăiesc politicienii! Ce acoperișuri au deasupra capetelor lor luminate. Cu ce limuzine se plimbă, ce ceasuri au la mână, în ce cercuri gravitează.

Priviți doar ce se întâmplă de câțiva ani în România. Se conduce în coaliții. Stânga împreună cu dreapta, altoiți și cu niscaiva revizioniști, duplicitari, ventuze prinse mereu de nădragii guvernării. Ghiveci cu care nu te îngrași, doar supraviețuiești. O duci de pe o zi pe alta. Și când s-a terminat, se vede. Devălmășie. Nici un partid nu își mai găsește azimutul.

Vi s-a părut că în existența de zi cu zi se mai aplică legi, politici care se scurg din platformele și programele politice? Nu. Dictează doar interesul. Se acoperă, la nevoie, și de nevoie, spărturile din carena corabiei. Cu ce se poate! Cu multă cheltuială! Calculele sunt făcute la rece, european, fără să se țină cont de prejudiciile aduse românului de rând. În toată această ecuație, s-a văzut, omul de jos contează mai puțin. Cetățeanul punctează liber, se manifestă democratic, țintuit în cușca online. Refulează acolo. În rest, mielușel.

Important este să nu fie deranjate prea mult structurile organizate, puternice, cu reprezentativitate. Cei care ar putea să pună în pericol mecanismul politic, să gripeze interesele dacă ei blochează un segment al sistemului. Cine mai iese la greve și proteste în România? Răspunsul e foarte ușor. Polițiștii, gardienii, cadrele didactice și cele medicale, funcționarii din administrație și finanțe și cam atât. Restul. Suportă. La minim pe economie!

Au fost două încercări ale președintelui Nicușor Dan de a numi premier. Nu am aflat până acum pe ce considerente. Ce caută Eugen Tomac în acest film. De unde a fost adus Adrian Veștea? Cine dorește ruperea în două, trei, sau chiar patru a PNL? De ce adoptă PSD-ul, ditamai partidul, politica melcului și a țestoasei, cu capul sub carapace? De cine îi este frică? Ce jocuri face până la urmă AUR și pentru cine ? Poziția oscilantă a liderilor acestui partid în aceste zile de criză te face să crezi că în spate este un păpușar. Nu vreau să cred că au transformat demagogia în artă. Nu văd că există coeziune, dorința clasei politice de a scoate țara din criză. Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei! Nu vi se pare?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite