Connect with us

OPINII

Florenţa valahă, în verva intrigilor politice!

Publicat

pe

În PSD Dâmboviţa acţionează un ciclon destabilizator cum nu a mai fost vreodată de la facerea acestei organizaţii. Liderii politici ai acestei formaţiuni politice de sorginte social-democrată sunt preocupaţi mai mult cu luptele interne. Se cos răzbunări, se pun la zid oameni de valoare, sunt traşi pe roată, în văzul public, membri credincioşi, stâlpi ai organizaţiei. Nu contează că îl cheamă X, Y sau Z, că a excelat în activitatea politico-administrativă, că a performat, că a adus voturi cu ghiotura pentru PSD. Trebuie răpus. Murdărit, jignit, distrus, aruncat pe uşa din dos şi cu zăngănele agăţate de picioare.

Au fost scoşi în faţă indivizi de care nu am auzit niciodată că ar fi făcut ceva bun pentru partidul ăsta, oameni care, până mai ieri, nu au avut nici măcar calitatea de membru, inşi care, ani la rândul, şi-au făcut un ideal din a săpa la temelie organizaţia. Acum, au căpătat funcţii, sunt sfătuitori de taină, logofeţi, consilieri, purtători de tobă, chintesenţa social-democraţiei. Şi văd că lucrurile nu se opresc aici. Acţiunea de destabilizare a uneia dintre cele mai puternice filiale PSD din România continuă.

Mai ieri, un individ oarecare cerea unui primar care, ani de-a rândul, a adus plus valoare organizaţiei, care a obţinut cele mai tari rezultate la toate tipurile de alegeri, să plece din partid, să se ducă după Ţuţuianu. O nemernicie mai mare nu am auzit. O lipsă crasă de maturitate politică. Şi asemenea cazuri par să se înmulţească! Cine nu este cu noi, indiferent de nume, de rezultate, de probitatea profesională, morală, politică, poate să plece. Şi aşa se dărâmă construcţia. Ce contează! Noi să fim bine!

Tind să cred, din ce în ce mai mult, că reprezentanţii acelui stat paralel despre care se tot face vorbire de câţiva ani, încă nedefinit ca structură şi concept, luptă din răsputeri să distrugă PSD Dâmboviţa. Norocul social-democraţilor dâmboviţeni aflaţi acum într-o tăvăleală continuă, că liberalii sunt încă anemici, plăpânzi, nehrăniţi, fără verbă şi verb. Sunt şi ei acolo, de decor. Privesc printre uluci în curtea jupânului PSD, cum se caftesc între ei.

În PSD Dâmboviţa este o criză majoră. Să fii ultra-subiectiv, orb, credul, superficial, neinteresat, să nu vezi că ăsta este adevărul, că lucrurile nu merg deloc bine, iar direcţia este greşită. Se mimează acum un soi de unitate, de fraternitate, de conlucrare. Dar între cine şi cine? Care au rămas pilonii partidului, ai organizaţiei? Nimeni nu mai iese în faţă de ceva vreme, să ne vorbească despre acest judeţ, despre nevoile sale, despre marile proiecte îngheţate sau uitate prin sertare, urcate pe SICAP şi coborâte într-un ritm care te duce cu gândul la faptul că aşa se vrea, aşa se doreşte.

Explicaţiile primite sunt puerile, nevinovate sau nu sunt deloc. Acum, miza, pentru unii, nu pare a fi bunăstarea cetăţenilor acestui judeţ, dezvoltarea economică. De luni de zile, am auzit în discursul celor de la conducerea organizaţiei aceste teme prezentate doar ca lozinci, ca sintagme electorale. Sunt interesaţi mai mari PSD de poziţiile politice şi statale, de privilegiile lor. Se face, pe faţă, în văzul lumii, un soi de politică de interes şi atât.

PSD Dâmboviţa are nevoie de o resuscitare masivă, altfel, la următoarea suită de alegeri, va fi îngenuncheat. Momentul, pentru o astfel de intervenţie salvatoare, ar putea fi, cu siguranţă, conferinţa de alegeri. Când s-o ţine! Din păcate, cineva vrea ca acest exerciţiu democratic să nu aibă loc. Primele semne deja au apărut. Se vorbea de 6 septembrie. CEX-ul naţional a hotărât pe 13. Şi nu s-a încheiat ciclul amânărilor! Apare o nouă dată de organizare a conferinţei de alegeri, 20 septembrie! Nu este exclus ca nici atunci să nu aibă loc adunarea. Evenimentele politice se succed cu repeziciune, iar sacul cu motivaţii de anulare sau amânare are rezerve inepuizabile şi bine calculate.

Poate s-ar fi ţinut conferinţa pe 6 sau 13 septembrie, dacă doamna Rovana Plumb ar fi fost numită comisar european, dar, până acum, acest lucru nu s-a întâmplat. Încă se aşteaptă! Preşedintele partidului, Viorica Dăncilă, mai lasă un loc de întoarcere pentru buna sa prietenă! Adică, Rovana Plumb să poată să candideze pentru funcţia de şef al organizaţiei PSD Dâmboviţa în cazul în care Bruxelles-ul îi refuză nominalizarea de comisar european.

Şi, dacă pui cap la cap frânturile de declaraţii lansate în ultimul timp în spaţiul public dâmboviţean, nu este exclusă această mişcare. Alexandru Oprea, şeful Consiliului Judeţean Dâmboviţa, a spus că va candida pentru o funcţie de conducere. Credem noi, pentru preşedinte plin dacă nu mai candidează doamna Plumb, sau pentru preşedinte executiv – dacă intră în cursă europarlamentara. Singurul care strică aceste planuri este tânărul deputat Corneliu Ştefan, care se aruncă în luptă pentru şefia filialei cu destul curaj şi cu intenţia clară de a reseta organizaţia. Acesta este sprijinit de o mulţime de social-democraţi dâmboviţeni, chiar dacă nu o spun pe faţă, de frica unor represalii. Se practică acum! Vezi rezoluţia luată la Voineşti şi ceea ce a urmat după.

Aşteptăm. Fiecare zi de până la conferinţă înseamnă pentru PSD şi mai multe intrigi, scenarii, lovituri mârşave, decădere şi neîncredere.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Normalitatea, ca o fata morgana…

Publicat

pe

E vară. E caniculă. E război. E vremea hâdă a neprevăzutului invocat din tainițele întunericului. Trăim într-un calm aparent. Suntem ațâțați, puși sub presiune de probleme, de stres. Este nevoie doar de un mic impuls pentru a exploda, pentru a refula otrăvurile existențiale.

Constat că totul se desfășoară după un ritm impus de inerție. Nimic nu mai este sigur, dătător de speranță. Azi este rău, mâine este și mai rău. Dacă aruncăm o privire în spațiul public, observăm că politicienii nu mai fac spectacol, nu mai prestează. Există o teamă, o nesiguranță. Chiar și un bun simț, până la urmă. Aparițiile dese ale celor care ne conduc și ne reprezintă în această etapă confuză, cu un tăvălug al prețurilor la energie, gaze naturale și alimente pe care nu îl poate opri nimeni, cu un război care crește în intensitate, provoacă rumoare, plictis, alimentează neîncrederea.

Cetățeanul de rând, omul simplu, nevinovat, în capul căruia se sparg toate metehnele istoriei, suferă. Din cauza stării în care se află, nu mai acceptă nimic. Și-a închis canalele de recepție a mesajelor de tip electoral. Pare indiferent. Nu cere. Nu iese încă în stradă. Așteaptă să se întâmple ceva. Caută un reazăm. Un sens. O revenire a normalității.

Din păcate, nu vom asista prea curând la o întoarcere a firescului cu care suntem obișnuiți. Poate că ceea ce se întâmplă acum este adevărata față a realității. Bula în care pluteam, parcă mai sigur, s-a spart. Normalitatea a devenit o fata morgana. O iluzie pe care o vedem din când în când și nu o mai simțim deloc.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Mihaela, dragostea mea! Varianta: garantat 99%

Publicat

pe

Porțile de intrare în politică sunt deschise pentru toată lumea. Ușa pe care intră tot poporul cu carnet de partid este largă, dar lăcașul prin care trebuie să te strecori spre funcții înalte este strâmt și nu poți trece decât în baza unor avize speciale, a unor acorduri venite din zone necunoscute muritorului de rând. Ce știm noi despre democrație, vot, simpatie generală reprezintă doar un ambalaj frumos, garnisit cu bune intenții.

Urmăresc de ceva vreme evoluția lui Mircea Geoană. Omul este tare acum. Nu și-a schimbat discursul. Același tip. Multă teorie. Definiții. Concretul lipsește. E ceva mai sigur pe ce spune. Are spate puternic. Se simte de la o poștă, doar privindu-l, siguranța de care dispune, echilibrul și forța pe care i le-au dat cei care sunt în umbra sa, poziția pe care o ocupă.

Este un alt Geoană față de cel consumat în noaptea care a creat celebra replică intrată în uzul popular al celor care vor să-i persifleze pe cei care se grăbesc, „Mihaela, dragostea mea! Mulțumesc!”.

După ce a pierdut alegerile prezidențiale, Geoană a căzut pe toată linia. Intram în partea a doua a epocii Băsescu. Cătușele erau deja unse și scoase la probă pe încheieturi de politicieni de rang înalt, afaceriști și opozanți…

Mircea Geoană a fost ejectat chiar și de propriul partid. Ulterior, a încercat, cum fac acum Liviu Dragnea și Ludovic Orban, să revină în prim-planul politicii cu partidulețe noi, insignifiante. Al lui Geoană s-a chemat Partidul Social Românesc. Nu a reușit să convingă cu această formațiune. Și îl vedem apoi pe fostul ambasador al României în Statele Unite uns secretar general adjunct al NATO. Funcție cu vizibilitate, cu poziție și deschidere europeană și internațională.

Aflăm acum, pe căi indirecte, ca și cum s-a dat drumul la un test, la un sondaj de încredere, că Mircea Geoană ar putea candida pentru funcția supremă în stat. Nu s-a vehiculat încă numele partidului care o să îl susțină. PSD, formațiunea pe care a coordonat-o și din care a fost exclus în 2011 și reprimit un an mai târziu, pentru a candida pentru un mandat de senator, nu dă semne că ar fi de acord cu ce se zvonește bine calculat pe piață. Este clar că această nominalizare este impusă de cineva. Geoană nu este omul care să iasă public cu astfel de informații decât dacă, pe undeva, s-a decis această mișcare. Posibil ca Geoană să fie candidatul comun al coaliției PSD-PNL și UDMR.

Tam-tam-ul din ultimele zile, jocul de imagine forțat în care a intrat chiar și fiica secretarul general adjunct NATO, nu este chiar întâmplător. Ceva se pune la cale. Probabil că, prin culisele puterii, se poartă negocieri și nu este exclus ca, mâine-poimâine, să auzim că PSD acceptă varianta Geoană. Cu sprijinul dat de Europa și de America, Geoană, cu siguranță, nu se va mai confrunta cu un eșec bine ticluit și ingenios pus la cale, ca cel din 2009. Dar, atenție! Dacă se merge pe puerilism, intoxicare acută ca acum, cu scoaterea în față a fiicei lui Geoană cu tot soiul de povești de viață și preocupări de lux care nu coincid cu trăirile și zvârcolirile cetățeanului de rând, pot apărea probleme în sondaje, în încredere.

Oricum, cred că se va merge, până în ultima clipă, cu zâmbetul pe buze, ca în celebra noapte „Mihaela, dragostea mea!”. O dovadă clară a siguranței, a faptului că zarurile au fost aruncate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT