Conectați-vă cu noi

OPINII

Politică şi… vrăjeală!

Publicat

pe

În existenţa de zi cu zi, în cam toate domeniile socio-profesionale, constatăm că definiţiile sunt superbe. Bune de pus în ramă. Esenţă de adevăr care se învecheşte sub privirile indiferente ale trăitorului din cotidianul zbuciumat. Reguli care sunt memorate, ţinute la piept sau pe reverul costumului ultra scump, dar care nu se aplică decât sporadic, ocazional sau deloc. Cam aşa am putea vorbi şi despre doctrinele politice. Sunt bine compuse, ca o simfonie pe care o asculţi cu plăcere, te reconfortează, apoi îţi vezi de ale tale…

Unii de pe partea stângă cică luptă pentru un sistem socio-economic şi cultural echitabil, plin de valenţe ale umanităţii. Se divaghează mult pe seama acestor valori mai ales în campaniile electorale, în faţa mulţimii venite la mitinguri, după cum a demonstrat realitatea, în chip de cârduri, dirijate cu autobuzul, trenul sau limuzina, în funcţie de rolul pe care îl are fiecare actor în acest film de anticipaţie socio-politică.

Se pledează mult pentru drepturi, pentru o viaţă mai bună pentru tot muritorul de rând, pentru echilibru în tot şi în toate. De obicei, cei care lansează astfel de citate din „bibliile” manipulării de orice fel descind din maşini scumpe, sunt posesori de mari afaceri, au conturi grase în bănci etc. Politica este pentru ei un job de unde scot profit colosal. Este cel mai uşor să te caţeri pe cele mai înalte funcţii, folosindu-te de democraţie, de vot, de ignoranţă şi gestul reflex al cetăţeanului, care te alege, de cele mai multe ori, orbeşte, fără să analizeze prea mult personajul şi formaţiunea pe care o reprezintă.

Cei de pe partea dreaptă, şi acolo adunaţi destui, nu din dragoste, din ideal pentru libertatea absolută, pentru libera concurenţă, pentru o mai puţină implicare a statului în mersul firesc al vieţii, vin cam cu aceleaşi lozinci. Aproape că nici nu poţi diferenţia discursul unui liberal de cel al unui social-democrat! Amândouă sunt cantonate în demagogie, în atingerea coardei sensibile a electoratului, insistându-se pe „noi facem, noi dregem, doar noi am făcut, doar noi putem…”. Şi filmul se taie.

Şi, uite aşa, ajungem să nu mai înţelegem rosturile şi logica sistemului politic, nici atât al democraţiei! Rămân doar bătăliile pe funcţii bine remunerate, apoi plasarea tuturor acoliţilor pe posturi, la fel, bine plătite şi cu viziblitate. În umbră se ţes afacerile, prin firme controlate de rude, prieteni, amante sau chiar prin necunoscuţi.

Se miră lumea acum, de la Bruxelles până la Dâlga, că doamna Rovana Plumb, preşedinta PSD Dâmboviţa, vorbeşte aşa de simplu şi de calm despre o sumă de 800.000 de lei, în timp ce muritorul de rând, beneficiarul salariului minim pe economie, nu ştie, disperat, unde să se mai împrumute pentru a plăti raţia de hrană pentu copilul pe care îl are la grădiniţa de stat! Dumneaei, spuma social-democraţiei, ne mai şi spune că a dat uşor două apartamente pentru a-şi plăti datoria. Golea din „Ţara lui Dragnea” girează casa de 30 mp pentru a-şi achiziţiona o maşină de spălat, un aragaz şi un pătuţ pentru bebeluş! Ei, cam asta înseamnă politica, libertatea şi democraţia la noi!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Opoziția ca putere și opoziția ca opoziție!

Publicat

pe

Sincer, în momentul de față, când aud că avem în Parlament partide de opoziție la PNL, am o tresărire ușoară. Nu îmi vine să cred acest lucru. Poate sună bine din punct de vedere politologic, dar, faptic, lucrurilor nu stau întocmai așa.

Într-adevăr, PNL este la guvernare. Dar cine i-a adus? Cine l-a înscăunat de două ori pe Ludovic Orban, ba le-a mai votat masiv și stările de urgență și alertă pe care acum le critică toată lumea? Liberalii, de unii singuri, ar fi fost pe făraș demult. Nici cu ajutorul USR, care a devenit ușor transparent, nu ar fi făcut o majoritate stabilă în Parlament.

PSD, care este acum în Opoziție, deși nu ar fi trebuit, fiindcă avea forțe și resurse să conducă țara, singuri, cu ALDE, cu PRO România sau într-un guvern de uniune națională, dorește să creeze marea opoziție unită. Păi, o opoziție la ce? La partidul lui Klaus Iohannis și Ludovic Orban ajuns la putere conjunctural și pe baza unui joc ciudat apărut imediat după alegerile europarlamentare?

PNL a gafat la greu, și prin decizie politică și guvernamentală, și prin tot soiul de întâmplări insolite (vezi cheful de la Palatul Victoria). Sau, așa cum se fac calculele politice șablon, opoziția care stăpânește Parlamentul a vrut să pornească o reacție de erodare masivă a liberalilor, să-i clatine de pe picioare. A reușit, dar cu riscuri mari și cu propria bălăbăneală.

Alianța dintre PSD-ALDE și PRO România este o figură de stil, un concept care nu se știe cât va funcționa, fiindcă sunt orgolii cam peste tot, iar ca imagine, că forță, PNL nu reprezintă chiar așa un mamut politic de care să se teamă cei care se numesc acum opoziție.

Din punctul meu de vedere, opoziție te chemi atunci când urli în Parlament fiindcă se fac legi aiurea și, prin numărul mic de aleși, nu ai forță să le schimbi, să le echilibrezi. Dar, deocamdată, în Parlamentul României, opoziția poate propune și adopta singură legi. Nici un proiect nu poate trece fără votul majoritar al… opoziției!

Citește în continuare

OPINII

Sparanghelul şi batista pe ţambal

Publicat

pe

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, care, sincer, nu prea îmi prezintă încredere, chipul său conţine destule elemente care te fac să crezi că nu este tocmai corectă, că poate disimula şi nici nu arată că ar fi chiar pricepută în funcţia care i-a fost acordată (Dar, asta e, mergem mai departe, politica nu selectează valorile, ci vechimea şi relaţile din partid!), joacă tare.

A fost trimisă în Germania nu să rezolve o problemă, să ia la cunoştinţă despre situaţia românilor care lucrează pe plantaţiile nemţeşti, ci să pună batista pe ţambal. Nici nu avea cum să procedeze altfel! Doar nu mama a permis miilor de români, în plină stare de urgenţă, să plece la muncă în Germania, într-o zonă roşie, cu aeronave cursă specială, ca la nuntă. Nu au mai contat restricţiile, carantina…

Ministrul Violeta Alexandru ne-a rănit grav inteligenţa şi orgoliul de cetăţeni români, ba chiar ne crede pe toţi proşti şi răspândaci de zvonuri false. I-am auzit şi văzut cu toţii pe românii aflaţi la muncă în diferite ferme de sparanghel, căpşuni sau de cine mai ştie ce, cum se văitau de condiţiile de muncă, de cazare, de faptul că primesc bani mai puţini, că sunt trataţi respingător. Unii, prin diferite oraşe germane, chiar au organizat proteste. Strigătul lor a răbufnit pe reţelele de socializare.

Şi acum, se întoarce Violeta noastră din Germania, victorioasă, şi ne spune că s-a exagerat, că românii noştri o duc foarte bine acolo, că nu este adevărat că sunt exploataţi de fermierii germani. Ce mai! Ne-a dat pe spate, susţinându-şi declaraţia cu masca pe figură. Bun camuflaj! Deşi nu ar fi fost nevoie, fiindcă ştie foarte bine să peroreze la rece, fără nicio grimasă, nimic nu iese din contextul stabilit. A ajuns acolo unde îi place lui Iohannis. La PSD! Ei sunt de vină pentru că au făcut scandal.

Acum, nu iau apărarea social-democraţilor, dar ei, ca şi noi, au preluat o problemă ridicată de români, de cei care au păţit-o pe pielea lor. Că doamna ministru s-a întors în ţară cu altă placă nu este tocmai de mirat, fiindcă nici nu avea cum să revină altfel acasă. Ce aţi fi vrut, să spună ce nenorocire a găsit acolo? Cum se chinuie bieţii români, munciţi precum sclavii?

Nu putem să-l supărăm pe marele prieten din Vest cu tânguielile noastre, aşa că s-a făcut ciocu’ mic. Pe sub mască! Iar ministra Muncii pare să fie specialistă în astfel de chestiuni ce ţin de politica fină, iubitoare de relaţii, nu de adevăr şi dreptate.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!