Conectați-vă cu noi

OPINII

Ala-bala, portocala!

Publicat

pe

Moţiunea de cenzură se va consuma mâine ca o naştere complicată vegheată de o mulţime de moaşe ce stau cu mâinile în buzunarele halatelor şi dau mult din clanţă. Ba, unele care îşi anunţau implicarea în scoaterea la lumină a produsului unei legături pasagere, de conjunctură, tiptil-tiptil, mai părăsesc sala de operaţie, invocând neînţelegerea firii a ceea ce s-a conceput parcă în mare grabă…

Elefanţii din politică, susţinători ai moţiunii, la început erau mulţi pe pânza de păianjen. O vreme, s-au legănat veseli, radioşi, susţinând în gura mare că, gata, s-a terminat cu Guvernul Dăncilă, cu PSD. Pe măsură ce se apropie ziua adevărului, zâmbetul multora s-a transformat în rânjet, iar elefănţeii care se băteau cu pumnul în piept au început să sară, unul câte unul, din plasă. Nu prea le-a ieşit la calcul moţiunea.

Ne-ar plăcea la putere, să o vedem pe doamna cu broşa cum pleacă tristă din Palatul Victoria, dar parcă nu suntem pregătiţi să gătim o casă aşa de mare, să ne apucăm de dereticat după alţii. Într-un an de zile, obosim şi ne facem praf, în timp ce social-democraţii, trimişi în concediu, în opoziţe, îşi vor reface forţele, ne vor urmări mişcările pe care le executăm pe culoarele de ei bătătorite şi ne vor izbi în cap, la fiecare cotitură sau colţ de decizie politică.

Vedem ce înseamnă inconsecvenţa, nestatornicia politicianului român, trădarea care zace, pe undeva, prin genă şi pe care oportuniştii o numesc interes naţional. Demnitari PSD au trecut la PRO România, acum vin iar la PSD. Un du-te vino libidinos şi neserios, care, în limbajul popular, se cheamă curvăsăraie. Viorica Dăncilă, de data asta, a fost sfătuită bine. A scos la bătaie toată artileria grea. Tot ceea ce îi permite guvernarea. Ba mai lucrează şi la imaginea pentru prezidenţiale. Promite bani judeţelor, primăriilor, pentru tot soiul de proiecte, programe, acuză opoziţia că vrea să saboteze mersul normal al naţiunii, că vrea să bage ţara în criză, să lase oamenii pe drumuri. Are de câştigat şi dacă rămâne la putere, fiindcă este important să stai la butoane cât mai mult timp, şi dacă părăseşte guvernarea acum şi lasă ţara din mers unor piloţi neantrenaţi care, într-un an de zile, nu vor avea timp să se dezmeticească bine, dapăi să facă ceva.

Misia este grea şi pentru unii şi pentru alţii. Jocul de mâine va fi unul strâns şi tragi-comic. Este greu de crezut că moţiunea va trece, în condiţiile inconsecvenţei manifestate de unii politicieni pe ultima sută. USR-iştii nu prea ar dori să treacă moţiunea. S-a văzut şi se simte. Nu prea au ieşit la declaraţii mobilizatoare, la apeluri pentru unitatea opoziţiei. Îşi văd de drumul lor. Ponta dansează pe sârmă! Tăriceanu e un fel de rege fără regat. Liberalii, mulţi dintre ei, s-au înmuiat… Pe măsură ce se apropie de momentul zero, constată, cu sinceritate, că parcă nu sunt total pregătiţi să se înhame la căruţa guvernării şi să tragă de ea până când, în preajma alegerilor locale şi parlamentare, o să cadă în genunchi, loviţi, şi de biciul PSD, aflat în opoziţie, şi de alegător, care nu ştie ce au făcut bun în acest răstimp….

Moţiunea votată mâine este un fel de „ala-bala, portocala”. Poporul nu pierde şi nu câştigă nimic. Decât spectacol politic.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Permutări în cadență!

Publicat

pe

Nu am reușit până acum să vorbesc despre marea mișcare făcută de PSD. Aducerea lui Vasile Dâncu, un personaj destul de controversat, în structurile de conducere ale social-democraților. O fac acum, cu părere de rău, văzând că noul, mentalitățile proaspete nu prea reușesc să își facă loc în PSD. Consiliul Național al acestui partid era condus, evident interimar, de senatorul Ionuț Vulpescu, dâmbovițean de al nostru. Vulpescu a fost puternic sprijinit de-a lungul timpului, de tătucul social-democrației, Ion Iliescu. A rezistat destul datorită acestei susțineri, dar și datorită capacității sale intelectuale, artei politice pe care a transpus-o în practică, datorită consecvenței sale. Au fost momente când, prin cuvântul tăios, sincer, a deranjat liderii partidului. Vulpescu nu a pierdut niciodată ocazia de a spune lucrurilor pe nume. Textele sale, nu de puține ori, au fost dure la adresa colegilor sau a unor situații care au generat crize în partid.

Uite că, până la urmă, a fost pus pe liber. Scos din funcțiile de conducere și trimis să petreacă mai mult prin biblioteci, seminarii, ca președinte al Institutului pentru Studii Social Democrate. Nu am auzit ca în CEX-ul respectiv Ionuț Vulpescu să se fii opus acestei decizii. Probabil că i-a convenit ideea de a se retrage din cloaca politică unde, urmărindu-i reacțiile anterioare, nu prea se mai regăsea. Și, dacă nu accepta acest post, ce s-ar fi întâmplat? Probabil nimic.

S-a trecut prea repede peste acest episod în care un tânăr a fost dat jos dintr-o funcție pentru a fi instalat un greu și ciudat și perfid politician, prin acțiune și comportament, numit Vasile Dâncu. Știu, sunt mulți prin PSD care îl venerează și spun pe toate drumurile că este o achiziție bună, un câștig imens pentru partid. Și câte bla-bla-uri din astea… Dâncu vine din Ardeal, din zona Clujului, unde PSD nu a excelat niciodată. Grupul din care a făcut parte nu a adus cine știe ce lauri PSD. Parcă de asta era acolo! Faptul că acum a fost reactivat, pus pe față la butoane, trebuie să ne dea de gândit. Să urmărim mai cu atenție pe mâna cui intră social-democrația din România. Ce se va întâmpla mai departe cu acest partid, considerat odată pavăza celor mulți și asupriți.

Am înțeles că a fost ceva rumoare în sală, la întâlnirea CEX când a fost înscăunat Vasile Dâncu, dar s-a pierdut repede în undele disciplinei de partid.

Citește în continuare

OPINII

Mândrie și prejudecată în politică

Publicat

pe

Asistăm la o ciudățenie pe scena politică românească. Partidele cu structură doctrinară de stânga sau, hai să zicem, doar cu sânge socialist nu reușesc deloc să facă un dram de alianță, să lupte împotriva formațiunilor de dreapta, care uite că, acum, la ceas de alegeri, reușesc să se unească, să cânte aceeași melodie. Vorbim aici de PNL, USR și PMP.

Mai mârâie ei prin culise unii la alții, dar își cunosc interesul, dușmanul, adică PSD și PRO România, partide care se trag din aceeași vână și care, culmea, vedem că se dușmănesc de moarte. Și o fac public, spre disperarea și debusolarea electoratului statornic stângii.

Mă uit mirat că, atât social-democrații cât și reprezentanții PRO România, par să nu aibă treabă cu liberalii. Sunt preocupați să-și dea la gioale între ei. E o râcă, o dihonie, o aromă de răzbunare de mai mare frumusețea. La București, unde Gabriela Firea tot spunea pe toate drumurile că ține la prietenia cu Victor Ponta, ba chiar la convenția națională a PRO România, dacă îmi aduc bine aminte, pleda pentru unitate, pentru alianță, pentru colaborare, insistând pe faptul că numai așa Primăria Capitalei va rămâne sub conducerea stângii.

Victor Ponta nu a plusat atunci prea mult. A zâmbit în stilu-i caracteristic, nesigur, ușor duplicitar, nefiind convins că PSD și PRO România vor fi aliați. Firea a spus: ”PSD și PRO România ori pierd separat, ori câștigă împreună”. Uite că ceea ce a zis atunci prinde acum, deocamdată, doar jumătate de concretețe. Ponta s-a delimitat de Gabriela Firea. Preferă să meargă separat, spre mâhnirea primăriței generale care, deși s-a simțit trădată, a spus că va lupta până la capăt. Oricum, are o undă de îndoială că lucrurile vor ieși așa cum și-a propus.

Marcel Ciolacu, care a avut un discurs remarcabil la aceeași întâlnire, nu a dat ca sigură alianța cu PRO România. Nici nu avea cum. Sunt prea multe orgolii în PSD, destui oameni care îi consideră pe actualii reprezentanți ai PRO România trădători, dornici de funcții, de poziții, unelte ale serviciilor și câte altele. În partidul lui Ponta, alte motivații, alte obstacole. „Nu putem să mai stăm alături de cei care ne-au jucat cum au vrut, care ne-au folosit și apoi ne-au aruncat afară” și lista e lungă cu astfel de reproșuri și păreri de rău.

Așa că, nu avem decât să asistăm, în aceste două campanii electorale care urmează, cu destulă mâhnire, la o luptă între PSD și PRO România, iar cei de pe partea dreaptă își vor vedea de treabă. Dacă la București confruntarea dintre cele două formațiuni de stânga este un pic mai voalată, mai cu stil, mai în surdină, în teritoriu, unde orgoliile par mai mari, abia a început să se dezlănțuie. Cele două formațiuni politice, pornite din același sâmbure, vor probabil, la risc, să își testeze capacitățile, să arate care este mai faină, mai pe picioare. Un experiment al mândriei, al orgoliilor care poate avea ca rezultantă victoria Dreptei.

Un joc care, din punctul meu de vedere, nu are deloc treabă cu politica, cu interesul comun, cu agenda cetățeanului. Sunt simple mofturi. Refulări ale unora cărora le este greu să înțeleagă ce li s-a întâmplat, care nu vor să ierte, care nu vor să priceapă că trebuie să fii mereu pregătit pentru un nou început, mai ales în politică, unde apele sunt mereu învolburate și nici nu știi când te apucă un vârtej. Așa că stânga românească, chiar dacă acum este reprezentată de două partide, ar trebui să fie unită, dacă nu cumva vrea să fie ținută pe bara opoziției câțiva ani buni. Dar poate le-o veni mintea la cap și, în ultimul ceas, vor ajunge la un consens. Ar fi spre binele țării. Vremurile sunt grele, iar cei de la putere dezamăgesc.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!