Conectați-vă cu noi

OPINII

Ala-bala, portocala!

Publicat

pe

Moţiunea de cenzură se va consuma mâine ca o naştere complicată vegheată de o mulţime de moaşe ce stau cu mâinile în buzunarele halatelor şi dau mult din clanţă. Ba, unele care îşi anunţau implicarea în scoaterea la lumină a produsului unei legături pasagere, de conjunctură, tiptil-tiptil, mai părăsesc sala de operaţie, invocând neînţelegerea firii a ceea ce s-a conceput parcă în mare grabă…

Elefanţii din politică, susţinători ai moţiunii, la început erau mulţi pe pânza de păianjen. O vreme, s-au legănat veseli, radioşi, susţinând în gura mare că, gata, s-a terminat cu Guvernul Dăncilă, cu PSD. Pe măsură ce se apropie ziua adevărului, zâmbetul multora s-a transformat în rânjet, iar elefănţeii care se băteau cu pumnul în piept au început să sară, unul câte unul, din plasă. Nu prea le-a ieşit la calcul moţiunea.

Ne-ar plăcea la putere, să o vedem pe doamna cu broşa cum pleacă tristă din Palatul Victoria, dar parcă nu suntem pregătiţi să gătim o casă aşa de mare, să ne apucăm de dereticat după alţii. Într-un an de zile, obosim şi ne facem praf, în timp ce social-democraţii, trimişi în concediu, în opoziţe, îşi vor reface forţele, ne vor urmări mişcările pe care le executăm pe culoarele de ei bătătorite şi ne vor izbi în cap, la fiecare cotitură sau colţ de decizie politică.

Vedem ce înseamnă inconsecvenţa, nestatornicia politicianului român, trădarea care zace, pe undeva, prin genă şi pe care oportuniştii o numesc interes naţional. Demnitari PSD au trecut la PRO România, acum vin iar la PSD. Un du-te vino libidinos şi neserios, care, în limbajul popular, se cheamă curvăsăraie. Viorica Dăncilă, de data asta, a fost sfătuită bine. A scos la bătaie toată artileria grea. Tot ceea ce îi permite guvernarea. Ba mai lucrează şi la imaginea pentru prezidenţiale. Promite bani judeţelor, primăriilor, pentru tot soiul de proiecte, programe, acuză opoziţia că vrea să saboteze mersul normal al naţiunii, că vrea să bage ţara în criză, să lase oamenii pe drumuri. Are de câştigat şi dacă rămâne la putere, fiindcă este important să stai la butoane cât mai mult timp, şi dacă părăseşte guvernarea acum şi lasă ţara din mers unor piloţi neantrenaţi care, într-un an de zile, nu vor avea timp să se dezmeticească bine, dapăi să facă ceva.

Misia este grea şi pentru unii şi pentru alţii. Jocul de mâine va fi unul strâns şi tragi-comic. Este greu de crezut că moţiunea va trece, în condiţiile inconsecvenţei manifestate de unii politicieni pe ultima sută. USR-iştii nu prea ar dori să treacă moţiunea. S-a văzut şi se simte. Nu prea au ieşit la declaraţii mobilizatoare, la apeluri pentru unitatea opoziţiei. Îşi văd de drumul lor. Ponta dansează pe sârmă! Tăriceanu e un fel de rege fără regat. Liberalii, mulţi dintre ei, s-au înmuiat… Pe măsură ce se apropie de momentul zero, constată, cu sinceritate, că parcă nu sunt total pregătiţi să se înhame la căruţa guvernării şi să tragă de ea până când, în preajma alegerilor locale şi parlamentare, o să cadă în genunchi, loviţi, şi de biciul PSD, aflat în opoziţie, şi de alegător, care nu ştie ce au făcut bun în acest răstimp….

Moţiunea votată mâine este un fel de „ala-bala, portocala”. Poporul nu pierde şi nu câştigă nimic. Decât spectacol politic.

OPINII

Pierduţi din propriile orgolii!

Publicat

pe

Moțiunea de cenzură a trecut. Rezultatul votului era previzibil, ținând cont de agitația la vedere, ușor lipsită de demnitate, pe care au manifestat-o în ultimele zile liderii centrali ai PSD, care au văzut că le fuge pământul de sub picioare. Social-democrații din teritoriu au fost mai circumspecți, mai liniștiți, învățați cu astfel de pocneli care te amețesc pe loc, cazi, dar te ridici şi constați că ești mai puternic.

Guvernul Dăncilă, cu cât ar fi zăbovit mai mult la Palatul Victoria, cu atât partidul ar fi avut mai mult de pătimit. Și acum chiar are! Semne de poticneli au tot existat. Nervozitatea unor miniştri se simțea pregnant în spațiul public. Declarații scurte, neomogene, răspunsuri la întrebări date la umbra incertitudinii, nesigure, mimică forțată, ironie, plictis. Tăvălugul a pornit de la plecarea ALDE de la guvernarea. A urmat a doua mare lovitură, prin respingerea candidaților propusi pentru funcția de comisar european. Încăpăţânarea Vioricăi Dăncilă de a o sprijini pe Rovana Plumb, în ciuda semnalului dat de Bruxelles, meci încheiat, în final, cu înfrângerea dorinței premierului, a pus capac, a lansat semne de întrebare asupra responsabilității și forței acestei guvernări, asupra deciziei juste. Când Europa te respinge, înseamnă că ai o problemă, că este ceva putred la mijloc, credibilitatea ți se duce pe tobogan. Altfel ar fi stat lucrurile la moțiune, dacă țara avea deja acceptat un comisar european! Poate că nici nu ar mai fi fost inițiată.

Apoi, au apărut din ce în ce mai multe elemente care au arătat slăbiciunea acestei puteri, dorința de a rămâne cu orice chip la guvernare. Vezi intenția de a destructura ALDE, zvonurile cu tot soiul de promisiuni făcute celor care li se alătură, goana pentru a capacita parlamentari, alții decât cei social-democrați, pentru a nu vota moțiunea. Un partid serios, de forță, cum a fost până acum PSD, nu ar fi recurs la asemenea lucruri mărunte pentru a rămâne la cârmă. Ar fi privit adevărul în față, şi-ar fi dat seama că trebuie să se oprească, să iasă din joc, chiar și dacă mai târziu, și să pornească programul de resetare și regrupare internă. Un colos cum este PSD, pălit până la amețeală încă de la arestarea lui Liviu Dragnea, ar fi trebuit să se odihnească puțin, să-și tragă sufletul, iar apoi să se ridice viguros. Din păcate, orgoliile au fost prea mari. Partidul a fost forțat de vanitoşii de la centru până l-au pus pe burtă.

Liderii Fifor, Teodorovici și ceilalţi de pe lângă ei sunt din categoria „flori la butonieră”, a celor obișnuiți în caleaşca cu zurgălăi. Nu prea au avut contact cu teritoriul, cu organizațiile din țară, decât, aşa, datorită unor varii întâlniri protocolare. Nici nu au ascultat vocea celor din filiale, care, cu siguranță, le-au comunicat că lucrurile nu stau deloc bine. Au luat notițe, dar nu au întreprins nimic. Nemulțumirile s-au accentuat în sânul primarilor PSD rămași cu proiecte pe masă, cu finanțări doar pe hârtie, cu bani putini primiți la rectificari și distribuiți pe criterii uneori scăpate de sub control și bun simţ.

PSD-ul ar fi trebuit, dacă exista o conducere adevărată, demnă, cu fler politic, să iasă de la guvernare imediat după europarlamentare. Motivația cu rezultatul slab obținut, cu dorința electoratului care trebuie respectată, cu onoarea, ar fi fost acceptată. Dar, când te ții de putere, când îi prinzi gustul şi uiți ceea ce trebuie întreprins cu adevărat, marşând pe ideea că nu poți fi înlocuit, te pierzi, te afunzi și mai mult în rutina păguboasă. Viorica Dăncilă a pierdut controlul mai demult. Altcineva părea că este la butoane. Una vorbeau liderii locali despre ea, despre faptul că le dă dreptate, că le face promisiuni de implicare, de rezolvare a unor situații de criză și alta s-a întâmplat. Adică, nimic!

Când pleci la război cu o armată debusolată, sfârtecată de lupte interne, de animozități, cu oameni la conducere de tip simulacru, cu tipi care își urmăresc pas cu pas doar propriul interes, cu găști de consilieri aroganți, neștiutori de carte, antrenați doar de dorința de a-și tăia și ei felii mari din tort, nu ajungi la un rezultat notabil. Te menții din inerție, atât cât te mai ajută propriile resurse.

PSD are șansa, dacă mai are luptători adevărați în partid, să își revină. Când spun luptători, nu mă refer la guralivi gen Codrin Ştefănescu, care dădea de pământ cu primarii PSD când nu îi îmbrăţişau simpatiile, nici la miniştri gen Eugen Teodorovici, care, imediat după moţiune, s-a apucat să jignească jurnalistele, nici la lideri precum cei de la Dâmbovița, doar cu numele, şi nici la doamna Dăncilă, care nu poate mai mult decât a arătat deja.

PS – O dovadă a inconsecvenţei a dat PSD Dâmboviţa chiar astăzi, când ar fi trebuit să organizeze săptămânala conferinţă de presă de vineri, după cum a anunţat. S-a preferat băgatul capului sub carapace, semn de slăbiciune şi lipsă de unitate.

Citește în continuare

OPINII

Resetarea încrederii!

Publicat

pe

Când ești sus și stai prea mult timp pe jilțul aurit, undeva mai departe de mulțime, ai tendința, ca politician, să uiți de cei care te-au pus acolo, de dorințele lor, de ceea ce le-ai promis… Politica se transformă într-o meserie bună, capabilă să-ţi satisfacă toate mofturile, să te țină agățat de informație, de putere, de oala cu miere… Din când în când, mai apare câte o sclipire de gând îndreptată și spre cei mulți.

Mi s-a întâmplat să aud mai mulți politicieni ai puterii care se întrebau, nu cu îngrijorare, ci cu oarece nemulțumire, cu nervi, de ce este poporul împotriva lor, din moment ce au făcut atâtea pentru el. Au mărit pensii, au mărit salarii, se construiesc şcoli, grădinițe, rețele de apă, de canalizare, de gaze, dau ajutoare sociale etc. De ce s-a pornit acest val al nemulțumirii pe care, ei, politicienii care nu mai sunt ancorați în realitatea cotidiană, nu îl pricep sau nu vor să-l înțeleagă?

Este greu să îi determini să accepte că omul vrea altceva. Are prins acum în sistemul său de valori și alte elemente ale civilizaţiei. Vede că relațiile inter-sociale, grija statului-mamut pentru el a dispărut sau este mai mult la nivel de simulacru. Se simte prea mic și neajutorat. Încolțit. Cetățeanul știe că s-au mărit salariile, dar în sistemul bugetar! Știe că se dau vouchere de vacanță, zile libere cât cuprinde și alte droaie de facilități, dar numai pentru angajații statului!

Românul a înțeles că și pensiile sunt mai mari, dar are în cap și a devenit pentru el o obsesie care duce la revoltă interioară, când vede că el, omul de rând, are o pensie de 800-1.000 de lei, iar alții, privilegiații statului, au 10, 20, 30 de mii de lei lunar! Se simte cetățeanul simplu un nimic, un nebăgat în seamă pe lângă acești nababi, un ins pe care nimeni nu îl mai apreciază. Se simte împins la marginea societății.

Știe românul că medicii iau acum și 4-5.000 de euro lunar, dar se loveşte de faptul că tradiționala atenție nu a fost eradicată. Mai vede, atunci când existența îl duce, de nevoie, nu că ar dori acest lucru, la un spital, că este tratat ca înainte de sporirea veniturilor cadrelor medicale, cu aceiași indiferență. În faţa ghișeelor de pe la varii instituții, i se întâmplă la fel. Tot aşa şi prin multe primării, unde funcționarii sunt toți un neam…

Vede românul, bun doar la vot, că în cazul Caracal se trag tot soiul de sfori, că apar ciudățenii. Că se speculează mult, că oamenii legii lucrează de parcă ar vrea să ocrotească pe cineva. A văzut și nenorocirea de la Gura Şuţii, care, după sinuciderea pedofilului, s-a stins fulgerător. Nu s-a mai auzit de biata fetiță ucisă de un străin aproape în cuibul ei.

Se uită alegătorul la televizor, citește în ziare, pe internet, vede cum țin unii cu dinții de putere, cum acționează găștile, grupurile de interese, cum restaurantele devin sedii de partid, cum este dirijat banul public către firmele de casă ale unora sau altora. Mai trag oamenii cu ochiul, când își fac un pic de timp, de tihnă, și la declarațiile de avere ale înalţilor demnitari ai acestei țări. Se uită lung și se întreabă „cum dracu reușesc să adune atât, că eu muncesc toată ziua și abia trăiesc de azi pe mâine”?

Cam astea ar fi o mică parte din problemele care au creat valul mâniei care amenință actuala putere și pe toate celelalte care vor veni și vor proceda la fel. Romanii văd întreg sistemul viciat, un organism care are grijă doar de el, iar la restul aruncă frimituri. Nu mai poți să îl minți că polițistul îl apară, când îl vede la colț discutând prietenește cu interlopul. Nu mai are încredere în procurorul căruia legea îi permite să-ți îmbrobodeadcă un dosar din orice poziție. Astea sunt problemele care au determinat poporul să se miște, să dorească mai mult respect, considerație, înțelegere și sprijin din partea Statului, din partea politicienilor. Vrea schimbare!

Că facem canalizare, apă, gaze, parcări și grădinițe ţine de firesc, de normalitate, de uzul firii, de fişa de atribuțiuni. La noi, relațiile stat-cetățean simplu sunt perimate, sufocate, minimalizate de mulți dintre cei care stau acolo, sus, și nu mai au treabă cu nimeni. Contează doar poziția lor. Chiar nu se vede?

Citește în continuare

PUBLICITATE ELECTORALĂ

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web