Conectați-vă cu noi

OPINII

Pierduţi din propriile orgolii!

Publicat

pe

Moțiunea de cenzură a trecut. Rezultatul votului era previzibil, ținând cont de agitația la vedere, ușor lipsită de demnitate, pe care au manifestat-o în ultimele zile liderii centrali ai PSD, care au văzut că le fuge pământul de sub picioare. Social-democrații din teritoriu au fost mai circumspecți, mai liniștiți, învățați cu astfel de pocneli care te amețesc pe loc, cazi, dar te ridici şi constați că ești mai puternic.

Guvernul Dăncilă, cu cât ar fi zăbovit mai mult la Palatul Victoria, cu atât partidul ar fi avut mai mult de pătimit. Și acum chiar are! Semne de poticneli au tot existat. Nervozitatea unor miniştri se simțea pregnant în spațiul public. Declarații scurte, neomogene, răspunsuri la întrebări date la umbra incertitudinii, nesigure, mimică forțată, ironie, plictis. Tăvălugul a pornit de la plecarea ALDE de la guvernarea. A urmat a doua mare lovitură, prin respingerea candidaților propusi pentru funcția de comisar european. Încăpăţânarea Vioricăi Dăncilă de a o sprijini pe Rovana Plumb, în ciuda semnalului dat de Bruxelles, meci încheiat, în final, cu înfrângerea dorinței premierului, a pus capac, a lansat semne de întrebare asupra responsabilității și forței acestei guvernări, asupra deciziei juste. Când Europa te respinge, înseamnă că ai o problemă, că este ceva putred la mijloc, credibilitatea ți se duce pe tobogan. Altfel ar fi stat lucrurile la moțiune, dacă țara avea deja acceptat un comisar european! Poate că nici nu ar mai fi fost inițiată.

Apoi, au apărut din ce în ce mai multe elemente care au arătat slăbiciunea acestei puteri, dorința de a rămâne cu orice chip la guvernare. Vezi intenția de a destructura ALDE, zvonurile cu tot soiul de promisiuni făcute celor care li se alătură, goana pentru a capacita parlamentari, alții decât cei social-democrați, pentru a nu vota moțiunea. Un partid serios, de forță, cum a fost până acum PSD, nu ar fi recurs la asemenea lucruri mărunte pentru a rămâne la cârmă. Ar fi privit adevărul în față, şi-ar fi dat seama că trebuie să se oprească, să iasă din joc, chiar și dacă mai târziu, și să pornească programul de resetare și regrupare internă. Un colos cum este PSD, pălit până la amețeală încă de la arestarea lui Liviu Dragnea, ar fi trebuit să se odihnească puțin, să-și tragă sufletul, iar apoi să se ridice viguros. Din păcate, orgoliile au fost prea mari. Partidul a fost forțat de vanitoşii de la centru până l-au pus pe burtă.

Liderii Fifor, Teodorovici și ceilalţi de pe lângă ei sunt din categoria „flori la butonieră”, a celor obișnuiți în caleaşca cu zurgălăi. Nu prea au avut contact cu teritoriul, cu organizațiile din țară, decât, aşa, datorită unor varii întâlniri protocolare. Nici nu au ascultat vocea celor din filiale, care, cu siguranță, le-au comunicat că lucrurile nu stau deloc bine. Au luat notițe, dar nu au întreprins nimic. Nemulțumirile s-au accentuat în sânul primarilor PSD rămași cu proiecte pe masă, cu finanțări doar pe hârtie, cu bani putini primiți la rectificari și distribuiți pe criterii uneori scăpate de sub control și bun simţ.

PSD-ul ar fi trebuit, dacă exista o conducere adevărată, demnă, cu fler politic, să iasă de la guvernare imediat după europarlamentare. Motivația cu rezultatul slab obținut, cu dorința electoratului care trebuie respectată, cu onoarea, ar fi fost acceptată. Dar, când te ții de putere, când îi prinzi gustul şi uiți ceea ce trebuie întreprins cu adevărat, marşând pe ideea că nu poți fi înlocuit, te pierzi, te afunzi și mai mult în rutina păguboasă. Viorica Dăncilă a pierdut controlul mai demult. Altcineva părea că este la butoane. Una vorbeau liderii locali despre ea, despre faptul că le dă dreptate, că le face promisiuni de implicare, de rezolvare a unor situații de criză și alta s-a întâmplat. Adică, nimic!

Când pleci la război cu o armată debusolată, sfârtecată de lupte interne, de animozități, cu oameni la conducere de tip simulacru, cu tipi care își urmăresc pas cu pas doar propriul interes, cu găști de consilieri aroganți, neștiutori de carte, antrenați doar de dorința de a-și tăia și ei felii mari din tort, nu ajungi la un rezultat notabil. Te menții din inerție, atât cât te mai ajută propriile resurse.

PSD are șansa, dacă mai are luptători adevărați în partid, să își revină. Când spun luptători, nu mă refer la guralivi gen Codrin Ştefănescu, care dădea de pământ cu primarii PSD când nu îi îmbrăţişau simpatiile, nici la miniştri gen Eugen Teodorovici, care, imediat după moţiune, s-a apucat să jignească jurnalistele, nici la lideri precum cei de la Dâmbovița, doar cu numele, şi nici la doamna Dăncilă, care nu poate mai mult decât a arătat deja.

PS – O dovadă a inconsecvenţei a dat PSD Dâmboviţa chiar astăzi, când ar fi trebuit să organizeze săptămânala conferinţă de presă de vineri, după cum a anunţat. S-a preferat băgatul capului sub carapace, semn de slăbiciune şi lipsă de unitate.

OPINII

PE SE DE este de vină!

Publicat

pe

de

Păi, da, cam aşa stau lucrurile. PSD este de vină fiindcă, de ani de zile, tot tolerează excesele, ieşirile anticonstituţionale, partizane, făţişe, injuste, nepoliticoase, nedemocratice, neprincipiale ale preşedintelui Iohannis. Parcă le-a plăcut pe undeva să fie biciuiţi, purtaţi în cuşcă prin piaţa publică. Degeaba au fost la putere, au controlat Parlamentul, că nu prea s-a văzut. Doar fişca lui Klaus când troznea la social-democraţi răzbate în prezent.

Declaraţiile de după potop ale lui Dragnea, Dăncilă, apoi Ciolacu au fost nişte mici vânturi pierdute rapid în imensitatea golului Iohannesian. Nu ştiu ce jocuri de culise au existat. Probabil social-democraţii, absorbiţi prea mult de construcţia cavoului în care să poată îngropa politic definitiv PNL-ul, l-au cam exclus din calcule pe Klaus Iohannis, i-au trecut cu vederea lamentările subiective, manipulatoare, atacurile directe la adresa PSD. Au mai ieşit ei apoi să dea cu bidineaua pe peretele pe care l-a pătat preşedintele, dar degeaba, tot a mai rămas o urmă, o pată neacoperită. Mulţi chiar au crezut şi mai cred că şeful statului are dreptate, din moment ce contra-atacurile dinspre PSD sunt străvezii, neconsistente, ca o piesă muzicală care nu ştii de fapt ce exprimă, cui îi este adresată.

A existat oportunitatea suspendării preşedintelui Klaus Iohannis. Au trecut peste ea. Au zis că nu este momentul, că ei sunt oameni serioşi. Că ţara este mai importantă. Din nou, un fel de calcul şi impresie greşite. Pe Băsescu l-au suspendat pentru mai puţin. Alte vremuri, altă echipă…

Acum, parcă pentru mine, ca cetăţean simplu al acestei ţări, urciorul s-a spart. Nu mai pot suporta demagogia şi forţa manipulatoare a unuia, inconsecvenţa și ameţeala bazată, cum am spus, pe un calcul politic neconsistent ale celorlalţi. Pe ceva care încă zboară, care nu are intenţia nici măcar de a se aşeza pe un gard.

Klaus Iohannis a greşit-o acum rău de tot. S-a folosit de tragedia de la spitalul de la Piatra Neamţ, de moartea unor oameni nevinovaţi, răpuşi până la urmă de incapacitatea sistemului de a-i sluji cu adevărat pe cetăţeni, pentru a lovi în PSD. Mizerabil gestul repetabil al lui Klaus Iohannis. Pe mine unul parcă nu mă mai reprezintă un asemenea om de la care, odată, aveam pretenţii cu iz occidental. Acum chiar ar merita să zboare din funcţie, şi domnia sa, şi cei pe care îi tot cocoleşte, neconstituţional, de un an de zile. Sunt convins că şi prin PNL sunt destui oameni verticali, politicieni adevăraţi cărora nu le place să fie trataţi de şeful lor suprem ca nişte copilaşi timizi de bătătură, cărora le caută şi le bagă mereu suzeta în gură după ce ei o pierd prin colbul din ogradă.

Un partid adevărat se apără singur, luptă prin mijloace drepte, constituţionale, democratice, nu îl aşteaptă pe tataie să îi ia mereu de mână şi să îi ducă acasă, să îi treacă strada! Ieşirea preşedintelui Klaus Iohannis de după nenorocirea de la Piatra Neamţ a fost de neadmis. În loc să îşi asume responsabilitatea, să ceară scuze în numele statului român, să caute rapid soluţii, să mângâie măcar din vorbe acest popor răvăşit de pandemie, pândit de moarte ca un fapt divers, Iohannis iese în faţă cu PE SE DE este de vină!

Citește în continuare

OPINII

Democraţia, forţată de interese!

Publicat

pe

O să avem alegeri pe 6 decembrie. Nici nu se poate discuta prea mult despre moftul politicienilor, în special al celor aflaţi la putere. PNL şi Klaus Iohannis sunt pregătiţi să calce pe orice, pe toate libertăţile posibile şi imposibile, pentru a-şi duce la îndeplinire acest deziderat. Putem avea 30 de mii de infectaţi zilnic, alegerile pe 6 decembrie rămân bătute în cuie!

Preşedintele ţării se simte bine cu „Guvernul meu”, iar PSD-ului îi prieşte în opoziţie. Nu îi încântă prea mult pe social-democraţi să preia, în situaţia actuală, frâiele guvernării. Este sinucidere politică. Evenimentele se succed cu o aşa repeziciune, sunt atâtea necunoscute în problemele cauzate de pandemie, încât este mai bine să stai în opoziţie şi să mai ştergi cu prosopul aşa, mai pe fereală, fruntea asudată a actualilor guvernanţi, să le mai întinzi din când în când sticla cu apă.

Eu unul nu sunt ferm convins că social-democraţii vor guvernarea. Nu acum. Mai este timp. Oricum, vor fi tot majoritari în Parlament. Liberalii nu vor să piardă puterea, fiindcă le este teamă că nu o să se mai întâlnească prea curând cu acest privilegiu. Asta dacă nu, imediat ce vor pleca de la butoane, nu vor avea soarta PNŢcd! Adică să treacă în uitare.

Aşa că o să avem alegeri. Nu în numele democraţiei, al voinţei electoratului abrutizat de norme şi restricţii, speriat de coronavirus şi pierdut pe culoarele incerte ale spitalelor unde frica de Terapie Intensivă şi intubare este mai mare decât aceea de a sta în faţa unui pluton de execuţie.

Scrutinul electoral de pe 6 decembrie, pe care şi-l doreşte cu toată ardoarea Klaus Iohannis, va fi unul fals, nerelevant pentru democraţie. Sunt români care nu pot vota fiindcă sunt închişi în spitale, intubaţi, blazaţi, inerţi, detaşaţi de viaţa politică, de campania electorală, care, din punctul meu de vedere, este cea mai neconcludentă, mai nerealistă din câte s-au întâmplat de la revoluţie încoace. O campanie bazată pe declaraţii, pe sintagme generoase, dar care nu mai mişcă pe nimeni, replici sensibile, dar care scârţâie, care sunt lansate cu oarece teamă şi panică. Nu cred că mai sunt priviţi cu multă căldură pe uliţele satelor politicienii. Se uită lumea lung după ei şi atât. Unii mai şuieră chiar şi câte o înjurătură la adresa lor sau le refuză pliantele şi dialogul.

Nici măcar fotografiile candidaţilor nu pot concorda cu prezentul anost în care ne târâim existenţa. Cum poţi să îţi pui pe Facebook, pe afişe, pe pliante, pe flayere, poze de zâmbitori, de oameni liniştiţi, calmi, clarvăzători, când ţara plânge, geme, când coronavirusul omoară săptămânal sute de români? Cum poţi crea impresia aceea de bine, de linişte, de prosperitate, de siguranţă, de mulţumire, când oamenii se tem şi de umbra lor, iar încrederea în ziua de mâine este spre zero? Ce să le mai promiţi românilor? Cu ce să îi aduci la vot? Răbdarea, echilibrul, tristeţea şi fericirea, zâmbetul le sunt ascunse sub banala mască de protecţie.

Vom asista la o luptă între citadelele de partid. Rezultatul scrutinului de pe 6 decembrie nu va fi decis de marea masă a alegătorilor, ci de aparatele de partid. Victoria va fi a celor bine organizaţi, a partidelor cu primari mulţi, consilieri locali şi judeţeni, cu puzderie de membri. Într-o mai mică măsură, vor capacita electoratul formaţiunile care şi-au creat un culoar printre indecişi, printre cei care vor, aproape orbeşte, fără o analiză clară, musai o schimbare de ştafetă în politica românească.

Alegerile din 6 decembrie nu sunt pentru români, ci pentru cei care conduc, pentru cei care vor musai puterea, confortul scaunului tapiţat. Să vehiculezi ideea că avem nevoie de stabilitate, de Parlament nou, de şi de şi de… sunt abureli, motivaţii chioare. Cei care şi-au făcut calculele acestea vor pierde.

Scrutinul din 6 decembrie va fi unul forţat, în afara regulilor democraţiei adevărate, dictat nu de voinţa românilor. Fie vorba între noi, numai la politică nu se mai gândesc românii acum. Şi a mai apărut şi tragedia de la spitalul din Piatra Neamţ care a coborât şi mai mult cortina neîncrederii!

Citește în continuare

Promovare electorală

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!