Două zile liniştite, calme, uşor reci, prevestitoare de iarnă blândă au prins, la Sibiu, ziariştii din mai multe judeţe ale ţării, convocaţi de Centrele Europe Direct la un training sub titulatura „Europa viitorului”. Au fost prezenţi la Cisnădioara, o insulă de lângă Sibiu, mărginită de munţi şi păduri întinse, gazetarii care au avut o colaborare la superlativ cu punctele de informare Europe Direct şi care au fost premiaţi în acest fel pentru diseminarea informaţiilor privind activitatea structurilor socio-economice şi politice ale Parlamentului European şi ale Comisiei Europene.

Întâlnirea dintre fraţii de suferinţă în ale presei a fost una deschisă, fără şabloane şi fără fineţuri ce ţin de protocol. Ziariştii, consideraţi a fi ei însăşi aşi în tainele comunicării, nu au avut probleme de interacţiune. Totul a curs şnur. Bineînţeles, la ajungerea rapidă la un numitor comun au contribuit şi coordonatorii Europe Direct din judeţele participante, respectiv Vâlcea, Buzău, Maramureş, Neamţ şi Dâmboviţa. Îl dăm ca exemplu pe reprezentantul nostru – Vlăduţ Andreescu, spirit deschis, comunicator desăvârşit, băgăreţ, implicat, liant puternic pentru ceea ce înseamnă închegarea şi păstrarea unor prietenii, a unor colaborări de durată.

Urmărindu-l atent pe Vlăduţ de la Centrul Europe Direct Târgovişte, îţi dai seama că pentru el, fără a avea intenţia să-l lăudăm, nu există barieră care să-l oprească atunci când vrea să anime, să construiască ceva din nimic, să scoată din impas un eveniment, să adauge valenţe noi unei activităţi pornite, poate, timid. Nu a fost cazul nostru! Avem noi o vorbă în presă, care i se poate aplica cu brio şi lui Vlăduţ Andreescu. Este tipul omului pe care „îl dai afară pe uşă şi intră pe fereastră”.

Revenind la povestea noastră, putem spune că, graţie acestui organism finanţat de Comisia Europeană, jurnaliştii români de prin mai multe zone ale ţării, fiecare cu specificul lui, ba chiar cu metehnele şi chichiţele locale, au putut să dialogheze, să facă un schimb de informaţii, de impresii, să închege prietenii, să promoveze încrederea, să afle modul de interacţiune dintre diferitele entităţi ale statului şi presă, în funcţie de geografie şi tradiţii.

Punctul forte al acestui intermezzo jurnalistic de două zile la Cisnădioara l-a constituit cursul asigurat de profesorul Ciprian Cucu, de la Universitatea din Alba-Iulia, care a avut ca teme dezinformarea, fenomenul fake news şi manipularea pe internet. Lecţii practice, lucruri şi secrete cărora, atunci când profesezi contratimp, nu le dai importanţă, nu diseci informaţia, nu o iei pe fir să vezi de unde vine, unde îşi are izvorul, cine o disiminează şi care ar fi scopul.

Specialistul în astfel de probleme Ciprian Cucu, în cele câteva ore de training, a reuşit să ne captiveze, să ne deschidă canale pe care, nu că le aveam închise, dar nu le prea foloseam, absorbiţi fiind de ritmul oricum trepidant al vieţii, al circulaţiei informaţiei în ceea ce se cheamă organismul social. Şi, după cum ne-a făcut să înţelegem tânărul profesor, unii, bazându-se pe ignoranţă, pe plictisul nostru, pe comoditate, profită din plin.

Aşa am aflat şi noi, ziariştii mai tineri sau mai bătrânei, despre sintagma „există oameni care nu există”, acest lucru putându-se întâmpla graţie tehnologiei şi mijloacelor de comunicare în masă, graţie reţelelor de socializare din ce în ce mai performante şi captivante. Şi, uite aşa, ne-am dat seama că aforismul „toată viaţa avem câte ceva de învăţat” nu este numai înţesat cu înţelepciune, dar şi practic şi adevărat!

Să mai vorbim de frumuseţiile locului? De excursiile pe care le-am făcut prin împrejurimi, la biserica fortificată de la Cisnădioara, cocoţată de sute şi sute de ani pe un vârf de deal stâncos, şi la cele din istoricul şi fenomenalul Sibiu? Ceva de domeniul fantasticului. Locuri pitoreşti, echilibru fizic şi spiritual, monumente istorice marcate, promovate, bine întreţinute şi puse în valoare.

Străini, câtă frunză şi iarbă! Interes pentru om, pentru atragerea de turişti. Inovaţie, implicare, totul la superlativ. Parcă eram pe undeva prin Occident, nu în România. Să dăm sfaturi alor noştri conducători despre cum se face acolo promovare, despre cum se aduce plus valoare? Nu este cazul. De obicei, sfaturile bune nasc repulsii şi sentimente de ură. Aşa că, tăcem şi aşteptăm ca totul să se schimbe de la sine, în vreo 100 de ani, dacă nu o veni vreun val mai repede…

Dar, hai să revin la training-ul de la Cisnădioara şi la Centrul Europe Direct, deocamdată singura entitate care s-a gândit că ziariştii, buni sau răi, au şi ei nevoie de perfecţionare, de noi abilităţi, în ton cu evoluţia accelerată a societăţii umane. Şi, uite aşa, s-a născut acest curs, această etapă de socializare şi comunicare între jurnaliştii din mai multe zone ale ţării, de mai multe vârste şi de mai multe tipuri caracterologice. Şi a fost bine!