Connect with us

ACTUALITATE

Camera de Comerţ şi Industrie Dâmboviţa are nevoie urgent de resuscitare!

Publicat

pe

Sunt tot mai multe semnale că oamenii de afaceri din Dâmbovița, întreprinzătorii mai mici, patronii unor firme care au reușit cu greu să facă față situațiilor declanșate de criza economică, de legislatia fiscală, concurenţa acerbă a marilor companii cu capital străin, vor o altă conducere la Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița. Aceștia consideră că a trecut vremea lui Gelu Rusescu, actualul președinte al instituției. A fost bun și apreciat pentru ceea ce a făcut, dar realităţile s-au schimbat. Este nevoie acum de implementarea altor programe, altor idei, altor strategii de comunicare, este nevoie de relaționare, de sprijinire a mediului de afaceri dâmbovițean.

Întreprinzătorii cred că este timpul ca în structura de coordonare a Camerei de Comerţ Dâmboviţa să se regăsească reprezentanții tuturor firmelor, mai ales ale celor mici și mijlocii, să existe un plan de sprijinire a acestora, măsuri de promovare și susținere a economiei dâmbovițene, a ceea ce se obține aici, regândirea colaborării pe plan intern și extern cu alți agenți economici. Oamenii de afaceri spun că s-au săturat să fie convocați doar la un top al firmelor, unde, an de an, premiile sunt ridicate cam de aceleași firme, cărora nu are cine să le stea în față, poate 100 de ani de aici încolo, iar ei, micii afaceriști, să nu beneficieze de nicio atenție, de niciun sprijin concret.

Valentin Calcan, investitor important, dar, totuși, reținut și neinteresat de sindrofii cu lăutari, unde, în afară de strângeri de mână și aprecieri de complezenţă, rutinate, plictisite, care nu ies dintr-un șablon ce durează de 30 de ani, vrea o resuscitare a Camerei de Comerț și Industrie Dâmbovița.

Patronul Complexului Hotelier „Peștera” din Munții Bucegi a ieșit la atac, dar nu cu mesaje revoluționare, cu spirit revanşard, cum se obișnuiește la noi, ci cu idei pertinente, cu soluții, cu prezentarea la rece a adevăratei stări de fapt. Și, ca Valentin Calcan, mai sunt mulți alţii, pe care o să-i nominalizam în materialele viitoare.


Valentin Calcan ne-a spus că, acum 4 ani, a fost unul dintre cei care a acordat încredere actualei conduceri a Camerei de Comerț Dâmbovița, lui Gelu Rusescu, crezând că se vor întâmpla lucruri bune, că situația se va schimba. Acum, constată că nimic din ceea ce se pusese atunci pe tapet nu s-a înfăptuit. Totul a rămas înghețat, fără rezonanţă în plan practic.

„Acum patru ani, odată cu validarea echipei aflată astăzi încă la conducerea Camerei de Comerț, îmi exprimam speranța că aceasta va aduce oxigen acolo unde micile companii abia mai răsuflă, că va restarta mediul de afaceri dâmbovițean, că va promova județul nostru potențialilor investitori. Constat astăzi, cu amărăciune, că nimic din toate acestea nu au fost îndeplinite. Este o constatare atât personală, cât și una desprinsă din discuțiile pe care le-am avut în ultimul timp cu conducerile a peste 50 de companii dâmbovițene”, ne-a declarat Valentin Calcan.

Omul de afaceri a venit cu explicații clare despre problemele cu care se confruntă întreprinzătorii din România, din județul Dâmbovița, pornind de la legislația stufoasă, mereu în schimbare, dătătoare de confuzii și de incertitudini, de regândire bruscă a unor planuri și proiecte. Pe lângă acestea, se mai adaugă și o pasivitate a factorilor de decizie, recte Camera de Comerț și Industrie, în activitățile de comunicare directă între agenții economici locali, de scoatere în faţă a ceea ce se obține în județul nostru.

„Mă refer aici la mult prea desele și agresivele schimbări legislative din domeniul salarial sau la criza, din ce în ce mai acută, cu privire la forța de muncă, dar sunt și cauze care țin de interiorul mediului de afaceri local, și mă refer în special la lipsa de informare privind potențialii parteneri dâmbovițeni, la lipsa de acțiuni menite să promoveze bunurile și serviciile produse la noi în județ.

Ar putea Camera de Comerț să fie un sprijin pentru antreprenorul dâmbovițean? Eu spun nu numai că ar putea, eu spun că a avut și are zi de zi această obligație. Înființată acum 91 de ani, instituția trebuie să servească exclusiv interesele de grup ale tuturor antreprenorilor locali, nu intereselor personale, indiferent cine ar fi acela sau aceia cu nume și prenume”, precizează patronul Hotelului Peștera.

Valentin Calcan ne face şi o analiză a situației economice din Dâmbovița, a modului în care s-au dezvoltat unii, devenind greii economiei, având în spate societăți multinaționale, și cum reușesc să supraviețuiască firmele mici și mijlocii, trecând cu greu prin mai multe etape socio-politice și economice dificile, crize și alte situații generate de legislație și instabilitate, de lipsa unui sprijin, a unui suport concret.

„Locomotiva investițiilor în Dâmbovița, în toată această perioadă, a fost cea de fabricație mai mult externă decât locală. Multinaționalele au continuat, prin firmele deținute la noi, să investească și pentru acest fapt merită tot respectul. Nu dau nume, cu toate că ar fi mai simplu să le citez pe toate, având în vedere că nu vorbim decât de un număr format dintr-o singură cifră, însă fiecare dintre acestea au fost și sunt model de bună practică. Recunosc, angajatorul din multinaționale a știut mult mai bine să-și conserve forța de muncă, în special prin politica salarială și prin procedurile stricte privind responsabilitățile fiecărui partener contractual. Nu cred că le-a fost nici foarte greu, având în vedere extinderea pe multiple piețe și faptul că, până la urmă, o investiție în România este mult mai avantajoasă decât una în Austria, măcar ca nivel de impozitare a afacerii, fără a mai pune la socoteală diferența de salariu mediu.

Punem însă pe roți și o locomotivă investițională de fabricație dâmbovițeană? Este de dorit, dar cum să facem? Da, ne mândrim în județ cu multe firme cu o vechime considerabilă, firme care au reușit să rămână în piață trecând prin perioade tulburi pentru businessul din România. Criza din 2009-2010 a secerat cu rapiditate foarte multe firme, în special pe cele mici și puțin capitalizate. Între timp, apariția altor companii se lasă așteptată, fiind un proces destul de lent și multe investiții dâmbovițene sunt legate mai ales de afacerile multinaționalelor. Acesta nu este un lucru rău, atâta timp cât parteneriatul este unul onest”.

Valentin Calcan consideră că rolul Camerei de Comerț și Industrie Dâmbovița era și acela de a sprijini firmele care au ca preocupare principală afacerile ce țin de specificul local, de tradiții, pe cele din turism. La acest capitol, Dâmbovița este un județ sărac, chiar dacă potențial există din belșug.

„Când spun tradiție în Dâmbovița, mă gândesc de exemplu la «Mărul de Voinești» sau la legumele de la Băleni, asta ca să reamintesc și faptul că, la noi, Camera de Comerț nu este numai pentru Industrie, ci și pentru Agricultură. Tradiție locală înseamnă industria de prelucrare a metalelor, producția cimentului, a electrocasnicelor sau a componentelor pentru industria automobilelor. Tot tradiție înseamnă și turismul. Avem un potențial uriaș din punct de vedere turistic, exploatat în acest moment, în opinia mea, doar la cca 10-15 %.

Imaginați-vă cum ar fi să aibă elvețienii Băile Pucioasa sau austriecii Vârful Omu, Babele și Sfinxul alături de cel mai important areal de ski (cu zero metri de pârtii) ori francezii Palatul de la Potlogi”, a conchis omul de afaceri.

Concluzia pe care am desprins-o din cele expuse de Valentin Calcan este că, la Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița, există o lentoare, un conservatorism, o lipsă de preocupare pentru mediul de afaceri mic și mijlociu, faţă de acest tip de patron, de întreprinzător. Nu prea este băgat în seamă, nu are nicio șansă să stea la masa greilor sau să fie sprijinit pentru a deveni unul dintre ei.

„În fiecare dintre aceste țări enumerate și, desigur, în mai toate țările lumii unde economia înflorește, Camera de Comerț este un actor activ. În Franța spre exemplu, un investitor nu merge la primărie sau la administrația regiunii, ci merge la Camera de Comerț. Aceasta este depozitarul informațiilor necesare unui antreprenor, acolo sunt informațiile «la prima mână», informații utile pentru orice afacere.

Îmi doresc să avem și noi la Târgoviște o Cameră de Comerț a tuturor companiilor din Dâmbovița. Mă refer atât la cele mari și foarte mari, fie ele multinaționale sau naționale, precum și la cele mai mici, cu afaceri locale sau zonale. Îmi doresc o Cameră a Antreprenorului Dâmbovițean. O Cameră care să analizeze și să informeze periodic mediul de afaceri în legătură cu «starea de sănătate a businessului dâmbovițean», o Cameră care să medieze legătura dintre investitor și autorități.

Și mai mult, îmi doresc să avem o Cameră de Comerț care să ne faciliteze să ne cunoaștem între noi, firmele din județ. Este primul pas, obligatoriu spun eu, pentru a reda încrederea în business, pentru a ne face pe fiecare dintre noi să avem încredere să investim în Dâmbovița”, a mai declarat Valentin Calcan pentru incomod-media.ro.

VOM REVENI.

ACTUALITATE

„Omul bun din Seciuan”, jocul dintre Bine și Rău

Publicat

pe

Aseară, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște. Avanpremieră cu piesa „Omul bun din Seciuan”, de Bertold Brecht, în regia lui Dumitru Acriș. Scenografia creată de maestrul Mc Ranin.

Sala, plină ochi de public. Scena, învăluită într-un fum misterios care, ușor, lin, dulce, pe nebăgate de seamă, conectase spectatorii la cele ce aveau să se întâmple în acel perimetru. Decorul minimalist. Panouri cu oglinzii, mult spațiu pentru dezlănțuirea jocului actoricesc.

Începe. În fundal o proiecție alb-negru. Pașii grei ai unui om desculț, care călca apăsat, pe un teren mlăștinos. De fapt, o orezărie. Vine de undeva, se duce undeva. Nedefinit. Importante, ca de obicei, în acest spectacol montat de Dumitru Acriș, muzica și luminile care intrau într-o simbioză plăcută cu coregrafia, cu gestul expresiv folosit din abundență de actori pentru a crea trăiri, caractere, stări, situații.

O piesă despre condiția umană, despre păcat și credință, despre răutate și bunătate. Despre dragoste și ură, sperență și deznădejde.

Pe parcursul a mai mult de două ore, actorii de la Tony Bulandra au fost parcă prinși într-un adevărat maraton al esteticului, creând un tablou viu al unei societăți, al unei existențe. Un amalgam de caractere și personaje aflate într-un ritual păgân, dar și divin.

O poveste de viață neîmplinită, împlinită prin implicarea imaginară a Divinului, prăbușită, până la urmă din prea multă iubire și încredere. Ca o crucificare.

Piesa începe cu o rugăciune și se încheie cu o rugăciune. Sacagiul cere celor din comunitate care își duceau viața în ignoranță, desfrâu, nepăsare, să-l găzduiască pe Dumnezeu, pe Salvatorul omenirii așteptat de peste 2000 de ani. Nu interesează pe nimeni rugile tânărului care vinde apă, speranță.

Regizorul a știut să arate excelent această stare de indiferență manifestată de comunitate prin gestul complex, printr-un dans conținând elemente ușor de decodificat de public.

Până la urmă, răspunde rugăminților sacagiului Vang o tânără prostituată, Shen Te , o fată îngenuncheată de destin, de viață, dar în care, se pare, mai licărea bunătatea, speranța, încrederea. Dumnezeu o răsplătește cu bani pentru faptul că și-a deschis porțile sărăciei sale și l-a primit să se odihnească. O îndeamnă să se schimbe, să ducă o altfel de viață.

Shen Te, prinsă în acest nou miraj, devine un alt om. Investește banii într-un magazin. O tutungerie. Comunitatea, fățarnică, profitoare, își schimbă atitudinea, căutând, după ce a ignorat-o și a detestat-o atâta vreme, să îi intre în grații celei recompensate de Dumnezeu, să profite de banii ei, de bunătatea revărsată, așa cum se întâmplă de obicei, necalculat, orbește, naiv.

O societatea a corupției, a profitorilor, a sfâșietorilor de inimi reflectată ingenios de concepția regizorală a lui Acriș. O intrigă complexă scrisă de Brecht, pusă în scenă și mai complex, ca într-un ritual, ca într-o poveste biblică.

Apare și aviatorul, legat printr-un cordon nevăzut de mama sa. Dependent. Un individ rămas parcă pradă copilăriei și naivității, interpretat impecabil de Liviu Cheloiu. Salvat de Shen Te când, cuprins de deznădejde, vrea să se spânzure, ulterior, pătrunde în inima sa naivă, deschisă și profită, își urmărește interesul, dorința aproape patologică de a zbura, de a deveni aviator. Influența vărului Shui Ta care, în prima fază, dorește să o ajute, să o sprijine în mica sa afacere, să o ferească de influența nefastă a celor din jur, dar, în final, și acesta este infestat de tarele societății, de fals, de corupție, de dorința de mărire. Shen Te, omul bun din Seciuan, devine o pradă ușoară. Un binefăcător într-o lume care vrea doar să profite…

Vânzătorul de apă, transformat parcă într-un vânzător de iluzii, este oprimat de comunitate. Bătut de frizer, cel mai prosper și influent om. Când este vorba de intervenția societății, de aflarea adevărului, de pedepsirea celui vinovat, toți dau înapoi. Nimeni nu vrea să își asume responsabilitatea. Lașitatea este condiție existențială.

Binele, printr-un concurs de împrejurări creat de lumea coruptă, mincinoasă, se transformă în rău, în suferință. Gestionat de Shen Te doar cu iubirea și încredere devine falit. O roată care se învârte. Ajunge de unde a plecat. Un joc al vieții într-un cerc.

Obositor, epuizant jocul actorilor de a arăta publicului, folosind ca efecte doar gestul și muzica bine aleasă, degringolada unei societăți, calvarul unei iubiri înfrânte. Deznădejdea unei lumii care nu trăiește mai departe de prezent, care preferă să lase viitorul în incertitudine, la voia întâmplării.

Finalul unul original. Totul dispare. Neant. Nimic nu rămâne. Tânărul vânzător de apă încheie cu rugăciunea sa către Divinitate de data aceasta spusă dureros, dezamăgit parcă și el de cele întâmplate, de dragostea pe care o arăta către Shen Te, dar care rămăsese neîmpărtășită de aceasta. Proiecția. Pașii omului desculț prin mlaștina orezăriei. Și apoi liniștite. Încheiere ingenioasă. Simbolică.

Publicul aplaudă. Se așteaptă, ca de obicei, apariția actorilor pe scenă. Dar nu se mai întorc… Rămâne golul. Liniștea completă, profundă, ca după furtună.

Cititi mai mult

ACTUALITATE

Proiect în grafic: Punerea în valoare a fostei Școli de Cavalerie Târgoviște, locul execuției soților Ceaușescu

Publicat

pe

Printr-un proiect promovat de Consiliul Județean Dâmbovița și Complexul Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște, va fi pus în valoare trecutul mai adânc sau mai recent, două etape care au contribuit la renașterea și la dezvoltarea statului român, un obiectiv care radiază istorie și îndeamnă la păstrarea celor petrecute aici în memoria colectivă. Vorbim despre Școala de Cavalerie de la Târgoviște, localizată pe Bulevardul Carol I, fost al Castanilor, în vecinătatea Gării de Sud. Aici, în afară de prestigioasa școală unde s-au pregătit pentru a sluji patria români de valoare, a mai funcționat de-a lungul timpului câteva unități militare, iar finalul instituției a fost unul exploziv, parcă dirijat de destinul istoric al României. La unitatea de la gară, în Decembrie 89, au fost arestați, ținuți sub pază militară și apoi judecați, condamnați la moarte și executați dictaturii comuniști Nicolae și Elena Ceaușescu. De la acest moment încolo, unitatea de la gară a fost parcă cuprinsă de un blestem. Câțiva ani mai târziu, invocându-se restructurările din Armată a fost închisă. După alții ani, o parte a fost predată Jandarmeriei Române, iar cealaltă Consiliului Județean Dâmbovița, care s-a gândit să transforme edificiul într-un muzeu care să înglobeze două fațete ale istoriei României. Una care ne-a definit educația, patriotismul, eroismul, tradiția, iar cealaltă – viitorul, libertatea.

Astăzi – 27 martie 2024, în cadrul unui seminar organizat la Consiliul Județean Dâmbovița, membrii echipei de implementare, istorici, muzeografi și ofițeri au prezentat activitățile proiectului „Conservarea, restaurarea și valorificarea clădirii Fosta Școală de Cavalerie din Târgoviște, în vederea consolidării identității culturale a județului Dâmbovița”, au vorbit despre însemnătatea acestui obiectiv, au narat secvențe din trecutul său tumultuos și au făcut mărturisiri inedite.

Proiectul este finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-Cultura. Valoarea totală este de 23.972.786, 84 lei inclusiv TVA.

Mâine – 28 martie 2025, într-o conexiune cu acest proiect, la Biblioteca Județeană ” Ion Heliade Rădulescu”, sub titulatura „Vine D-na și D-l General”, se va desfășura penultima „Cafenea Culturală” organizată în cadrul proiectului care vizează punerea în valoare a clădirii fostei Școli de Cavalerie din Târgoviște. La eveniment sunt invitați istorici, cercetători, muzeografi și jurnaliști, care vor recompune momente de referință din existența UM 1417 Târgoviște.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite