ACTUALITATE

Camera de Comerţ şi Industrie Dâmboviţa are nevoie urgent de resuscitare!

Publicat

acum 6 ani

29 noiembrie 2019

Sunt tot mai multe semnale că oamenii de afaceri din Dâmbovița, întreprinzătorii mai mici, patronii unor firme care au reușit cu greu să facă față situațiilor declanșate de criza economică, de legislatia fiscală, concurenţa acerbă a marilor companii cu capital străin, vor o altă conducere la Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița. Aceștia consideră că a trecut vremea lui Gelu Rusescu, actualul președinte al instituției. A fost bun și apreciat pentru ceea ce a făcut, dar realităţile s-au schimbat. Este nevoie acum de implementarea altor programe, altor idei, altor strategii de comunicare, este nevoie de relaționare, de sprijinire a mediului de afaceri dâmbovițean.

Întreprinzătorii cred că este timpul ca în structura de coordonare a Camerei de Comerţ Dâmboviţa să se regăsească reprezentanții tuturor firmelor, mai ales ale celor mici și mijlocii, să existe un plan de sprijinire a acestora, măsuri de promovare și susținere a economiei dâmbovițene, a ceea ce se obține aici, regândirea colaborării pe plan intern și extern cu alți agenți economici. Oamenii de afaceri spun că s-au săturat să fie convocați doar la un top al firmelor, unde, an de an, premiile sunt ridicate cam de aceleași firme, cărora nu are cine să le stea în față, poate 100 de ani de aici încolo, iar ei, micii afaceriști, să nu beneficieze de nicio atenție, de niciun sprijin concret.

Valentin Calcan, investitor important, dar, totuși, reținut și neinteresat de sindrofii cu lăutari, unde, în afară de strângeri de mână și aprecieri de complezenţă, rutinate, plictisite, care nu ies dintr-un șablon ce durează de 30 de ani, vrea o resuscitare a Camerei de Comerț și Industrie Dâmbovița.

Patronul Complexului Hotelier „Peștera” din Munții Bucegi a ieșit la atac, dar nu cu mesaje revoluționare, cu spirit revanşard, cum se obișnuiește la noi, ci cu idei pertinente, cu soluții, cu prezentarea la rece a adevăratei stări de fapt. Și, ca Valentin Calcan, mai sunt mulți alţii, pe care o să-i nominalizam în materialele viitoare.

Valentin Calcan ne-a spus că, acum 4 ani, a fost unul dintre cei care a acordat încredere actualei conduceri a Camerei de Comerț Dâmbovița, lui Gelu Rusescu, crezând că se vor întâmpla lucruri bune, că situația se va schimba. Acum, constată că nimic din ceea ce se pusese atunci pe tapet nu s-a înfăptuit. Totul a rămas înghețat, fără rezonanţă în plan practic.

„Acum patru ani, odată cu validarea echipei aflată astăzi încă la conducerea Camerei de Comerț, îmi exprimam speranța că aceasta va aduce oxigen acolo unde micile companii abia mai răsuflă, că va restarta mediul de afaceri dâmbovițean, că va promova județul nostru potențialilor investitori. Constat astăzi, cu amărăciune, că nimic din toate acestea nu au fost îndeplinite. Este o constatare atât personală, cât și una desprinsă din discuțiile pe care le-am avut în ultimul timp cu conducerile a peste 50 de companii dâmbovițene”, ne-a declarat Valentin Calcan.

Omul de afaceri a venit cu explicații clare despre problemele cu care se confruntă întreprinzătorii din România, din județul Dâmbovița, pornind de la legislația stufoasă, mereu în schimbare, dătătoare de confuzii și de incertitudini, de regândire bruscă a unor planuri și proiecte. Pe lângă acestea, se mai adaugă și o pasivitate a factorilor de decizie, recte Camera de Comerț și Industrie, în activitățile de comunicare directă între agenții economici locali, de scoatere în faţă a ceea ce se obține în județul nostru.

„Mă refer aici la mult prea desele și agresivele schimbări legislative din domeniul salarial sau la criza, din ce în ce mai acută, cu privire la forța de muncă, dar sunt și cauze care țin de interiorul mediului de afaceri local, și mă refer în special la lipsa de informare privind potențialii parteneri dâmbovițeni, la lipsa de acțiuni menite să promoveze bunurile și serviciile produse la noi în județ.

Ar putea Camera de Comerț să fie un sprijin pentru antreprenorul dâmbovițean? Eu spun nu numai că ar putea, eu spun că a avut și are zi de zi această obligație. Înființată acum 91 de ani, instituția trebuie să servească exclusiv interesele de grup ale tuturor antreprenorilor locali, nu intereselor personale, indiferent cine ar fi acela sau aceia cu nume și prenume”, precizează patronul Hotelului Peștera.

Valentin Calcan ne face şi o analiză a situației economice din Dâmbovița, a modului în care s-au dezvoltat unii, devenind greii economiei, având în spate societăți multinaționale, și cum reușesc să supraviețuiască firmele mici și mijlocii, trecând cu greu prin mai multe etape socio-politice și economice dificile, crize și alte situații generate de legislație și instabilitate, de lipsa unui sprijin, a unui suport concret.

„Locomotiva investițiilor în Dâmbovița, în toată această perioadă, a fost cea de fabricație mai mult externă decât locală. Multinaționalele au continuat, prin firmele deținute la noi, să investească și pentru acest fapt merită tot respectul. Nu dau nume, cu toate că ar fi mai simplu să le citez pe toate, având în vedere că nu vorbim decât de un număr format dintr-o singură cifră, însă fiecare dintre acestea au fost și sunt model de bună practică. Recunosc, angajatorul din multinaționale a știut mult mai bine să-și conserve forța de muncă, în special prin politica salarială și prin procedurile stricte privind responsabilitățile fiecărui partener contractual. Nu cred că le-a fost nici foarte greu, având în vedere extinderea pe multiple piețe și faptul că, până la urmă, o investiție în România este mult mai avantajoasă decât una în Austria, măcar ca nivel de impozitare a afacerii, fără a mai pune la socoteală diferența de salariu mediu.

Punem însă pe roți și o locomotivă investițională de fabricație dâmbovițeană? Este de dorit, dar cum să facem? Da, ne mândrim în județ cu multe firme cu o vechime considerabilă, firme care au reușit să rămână în piață trecând prin perioade tulburi pentru businessul din România. Criza din 2009-2010 a secerat cu rapiditate foarte multe firme, în special pe cele mici și puțin capitalizate. Între timp, apariția altor companii se lasă așteptată, fiind un proces destul de lent și multe investiții dâmbovițene sunt legate mai ales de afacerile multinaționalelor. Acesta nu este un lucru rău, atâta timp cât parteneriatul este unul onest”.

Valentin Calcan consideră că rolul Camerei de Comerț și Industrie Dâmbovița era și acela de a sprijini firmele care au ca preocupare principală afacerile ce țin de specificul local, de tradiții, pe cele din turism. La acest capitol, Dâmbovița este un județ sărac, chiar dacă potențial există din belșug.

„Când spun tradiție în Dâmbovița, mă gândesc de exemplu la «Mărul de Voinești» sau la legumele de la Băleni, asta ca să reamintesc și faptul că, la noi, Camera de Comerț nu este numai pentru Industrie, ci și pentru Agricultură. Tradiție locală înseamnă industria de prelucrare a metalelor, producția cimentului, a electrocasnicelor sau a componentelor pentru industria automobilelor. Tot tradiție înseamnă și turismul. Avem un potențial uriaș din punct de vedere turistic, exploatat în acest moment, în opinia mea, doar la cca 10-15 %.

Imaginați-vă cum ar fi să aibă elvețienii Băile Pucioasa sau austriecii Vârful Omu, Babele și Sfinxul alături de cel mai important areal de ski (cu zero metri de pârtii) ori francezii Palatul de la Potlogi”, a conchis omul de afaceri.

Concluzia pe care am desprins-o din cele expuse de Valentin Calcan este că, la Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița, există o lentoare, un conservatorism, o lipsă de preocupare pentru mediul de afaceri mic și mijlociu, faţă de acest tip de patron, de întreprinzător. Nu prea este băgat în seamă, nu are nicio șansă să stea la masa greilor sau să fie sprijinit pentru a deveni unul dintre ei.

„În fiecare dintre aceste țări enumerate și, desigur, în mai toate țările lumii unde economia înflorește, Camera de Comerț este un actor activ. În Franța spre exemplu, un investitor nu merge la primărie sau la administrația regiunii, ci merge la Camera de Comerț. Aceasta este depozitarul informațiilor necesare unui antreprenor, acolo sunt informațiile «la prima mână», informații utile pentru orice afacere.

Îmi doresc să avem și noi la Târgoviște o Cameră de Comerț a tuturor companiilor din Dâmbovița. Mă refer atât la cele mari și foarte mari, fie ele multinaționale sau naționale, precum și la cele mai mici, cu afaceri locale sau zonale. Îmi doresc o Cameră a Antreprenorului Dâmbovițean. O Cameră care să analizeze și să informeze periodic mediul de afaceri în legătură cu «starea de sănătate a businessului dâmbovițean», o Cameră care să medieze legătura dintre investitor și autorități.

Și mai mult, îmi doresc să avem o Cameră de Comerț care să ne faciliteze să ne cunoaștem între noi, firmele din județ. Este primul pas, obligatoriu spun eu, pentru a reda încrederea în business, pentru a ne face pe fiecare dintre noi să avem încredere să investim în Dâmbovița”, a mai declarat Valentin Calcan pentru incomod-media.ro.

VOM REVENI.

Relationate:actualitate camera de comerţ featured revoltă valentin calcan

Urmatoarea

Două femei, lovite în plin când se deplasau pe marginea DN 72, Târgovişte-Ploieşti!

Nu ratați

Artistul Claudiu Dumitrache din Titu şi-a lansat volumul autobiografic „20”

Cititi mai mult

Reclamă

Click to comment

ACTUALITATE

„Fântâna Fetii” de la Ghimpați, un colț de istorie redat comunității

Publicat

acum 5 ore

13 mai 2026

Obagila Ion

Un crâmpei de istorie din Ghimpați, Răcari, a fost însuflețit, redat prezentului. Este vorba de legendara „Fântână a Fetii” despre a cărei existență se pomenește în cronicile de acum câteva sute de ani. După cum a precizat Marius Caravețeanu, primarul orașului Răcari, cel care s-a preocupat să rostuiască izvorul, satul Ghimpați este menționat în documentele de pe vremea domnitorului Alexandru al IV-lea Iliaș. La fel este pomenită și fântâna.

„După aproape patru secole, „Fântâna Fetii” continuă să păstreze vie legătura dintre trecut și prezent, fiind un simbol al istoriei și al continuității acestei comunități”, a spus Marius Caravețeanu.

Întregul perimetru în care se află „Fântâna Fetii” a fost reamenajat. Parcarea din zonă a fost pietruită, accesul până la fântână se realizează pe scări. Au fost schimbate tuburile fântânii și montat un capac de protecție, iar puțul, așa cum se obișnuiește, a fost sleit și igienizat.

Toți cei care vor să petreacă câteva ore în liniște, să guste din apa proaspătă și să rezoneze cu istoria pot alege „Fântâna Fetii” de la Ghimpați.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

ACTUALITATE

Dinu Mititeanu la 87 de ani, o legendă a verticalității, o lecție despre pasiune și rigoare

Publicat

acum 9 ore

13 mai 2026

Incomod

Sursa foto: Facebook Adrian Laza

Astăzi – 13 mai 2026, Dinu Mititeanu, una dintre cele mai emblematice figuri ale montanismului românesc, împlinește venerabila vârstă de 87 de ani. Recent, Dinu Mititeanu, care are un palmares impresionant ca alpinist și o contribuție fundamentală la formarea unei veritabile „culturi a muntelui” în România, a fost omagiat în cadrul Caravanei Festivalului de Film Montan la Cinema Muzeul Țăranului. Parcursul lui Dinu Mititeanu reprezintă o lecție de viață despre pasiune, rigoare și longevitate. O poveste care continuă să inspire generații de tineri exploratori!

Școala Muntelui la București: Lecții de siguranță și supraviețuire la Alpin Film Festival

Cum se transformă pasiunea pentru înălțimi într-un mod de viață sustenabil într-o epocă a vitezei și a informației instantanee? Aceasta a fost tema centrală a dezbaterii în debutul Caravanei Alpin Film Festival la București, eveniment ce marchează cea de-a 11-a bornă în istoria festivalului-mamă.

Pe 19 aprilie 2026, Cinema Muzeul Țăranului a devenit punctul de întâlnire al civilizației montane. Prima ediție a caravanei în Capitală a reunit filme, cărți și mărturii care promovează patrimoniul cultural și spiritual al muntelui. Sub coordonarea moderatorului Dan Burlacu, invitații speciali au oferit publicului un ghid autentic de etică și pregătire: Dinu Mititeanu, montaniard veteran care, la vârsta de 86 de ani, continuă să fie un reper de vitalitate, și Adrian Laza, primul român care a reușit să finalizeze toți cei 14 optmiari ai planetei.

Muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul

Întrebat despre secretul unei ascensiuni reușite în era internetului, Dinu Mititeanu a oferit un răspuns cu claritatea unei lecții de viață: „Mersul pe munte este ca o școală. Nu poți intra de la grădiniță direct la liceu sau facultate.Întâi înveți literele, apoi cuvintele și abia la final compunerile”. Invocând principiul lui Emilian Cristea, ”Muntele se mănâncă cu lingurița, nu cu polonicul”, acesta a subliniat că muntele trebuie abordat cu răbdare. ”Antrenamentul pentru mersul pe munte este mersul pe munte”.

Sursa foto: Ramona Müller

Echilibrul și disciplina l-au ajutat pe Dinu Mititeanu să parcurgă crestele în condiții extreme, inclusiv ierni la -22 ̊C. „Se poate dormi iarna în cort dacă ai echipamentul potrivit și izopren bun”, a explicat acesta, oferind detalii despre gestionarea temperaturii interioare prin metode practice. Experiența sa, acumulată în decenii de activitate, este acum un reper pentru peste 65 000 de cititori ai blogului său, demonstrând că sfaturile verificate în teren rămân cea mai căutată resursă.

Mentoratul și rigoarea antrenamentului

Adrian Laza a completat perspectiva siguranței prin prisma experienței la mare altitudine. Pentru alpinistul care a bifat toate marile vârfuri ale lumii, planificarea este vitală. „Trebuie să gândești cu zece etape înainte. Planificarea este esențială”, a afirmat acesta, insistând asupra mentoratului și a practicii directe alături de oameni experimentați.

Dincolo de entuziasm, Adrian Laza a evidențiat rigoarea pregătirii fizice:
Managementul caloric: Gestionarea celor 3000 de calorii necesare pentru zece ore de efort și evitarea crampelor.
Musculatura specifică: Importanța acumulării diferenței de nivel în detrimentul antrenamentelor de viteză.
Luciditatea tehnică: Stăpânirea colțarilor, a pioletului și a tehnicilor de cățărare pe gheață pentru a acționa corect în situații-limită.

Renumitul alpinist a reamintit un adevăr statistic crucial: majoritatea accidentelor au loc la coborâre, după explozia de adrenalină de pe vârf, fapt ce impune o raționalizare strictă a resurselor până la finalul expediției.

Muntele ca formă de fericire

Dialogul a atins și latura umană a performanței. Dinu Mititeanu a vorbit despre filmul Hoinar prin Munți, realizat de Cosmin Dumitrache, care surprinde pasiunea pentru viață prin schi, alpinism și drumeții. „Muntele oferă, înainte de toate, bucurie. Muntele este un spațiu al fericirii”, a concluzionat acesta, evocând și viața împărtășită de peste 25 de ani alături de partenera sa, Marlene Mititeanu. Cu sinceritate și umor, acesta a povestit că a renunțat la mai multe relații în tinerețe pentru că respectivele partenere nu înțelegeau această chemare. Despre a doua sa soție a spus simplu: „Ea m-a descoperit pe mine.” Deși mulți credeau că diferența dintre ei va destrăma relația, cei doi au așteptat patru ani înainte de a se căsători și, de atunci străbat împreună munții devenind un exemplu de urmat.

Adrian Laza a adus în discuție respectul pentru cultura locului, povestind cum învățarea limbii nepaleze i-a facilitat apropierea de șerpași și înțelegerea spiritului himalayan dincolo de simpla performanță sportivă.

Seara Caravanei Alpin Film Festival a demonstrat că relația autentică cu muntele se construiește prin respect, pregătire și o profundă educație interioară. Într-un univers în care fiecare cadru cere curaj, muntele rămâne o formă de verticalitate care se învață pas cu pas.

Cultura verticalității

Păstrând tradiția celor 11 ani de existență, Alpin Film Festival a ajuns pentru prima dată la București pe 19 aprilie 2026. Această primă ediție a caravanei în Capitală, găzduită de Cinema Muzeul Țăranului, s-a conturat ca o extensie firească a celui mai important festival de film montan din țară. Muntele s-a manifestat plenar prin forța imaginilor și a documentarelor, fiind onorat totodată prin memoria și efortul celor care au clădit, în timp, o autentică cultură a verticalității.

Mihai Ogrinji, președintele Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și redactor-șef al revistei România pitorească, a evidențiat personalitatea lui Dinu Mititeanu, considerat unul dintre cei mai importanți alpiniști și promotori ai turismului în natură. Autor al unor volume de referință pentru literatura montană românească, Dinu Mititeanu a marcat generații întregi de împătimiți altitudinii prin cărți devenite repere. Anul acesta se împlinește un deceniu de la apariția volumului „Chemarea muntelui”, carte care a deschis seria celor șase volume publicate în Colecția Verde a editurii România pitorească — o colecție devenită simbolică pentru cei care împărtășesc spiritul ascensiunii din România. Ultimul volum din această serie este Prin Alpi și prin lume…

Trei ani mai târziu apărea Hoinari prin munți, titlu care avea să traverseze timpul și să fie preluat inclusiv de filmul realizat de Cosmin Dumitrache, unul dintre numele importante ale cinematografiei montane românești. Într-un univers în care fiecare cadru cere curaj, asumare și rezistență, Cosmin Dumitrache pare să transforme viața în film și filmul în viață, urmărindu-și personajele până aproape de limita dintre aventură și destin.

Sursa foto: Ramona Müller

Mihai Ogrinji a rememorat începuturile propriilor experiențe jurnalistice, din anul 1981, când a lucrat alături de Nae Popescu, considerat cel mai renumit cartograf al spațiului carpatic, și de alții apropiați de universul înălțimilor „prin structură sufletească și intelectuală”. În viziunea sa, muntele a fost înțeles, de-a lungul timpului, de trei mari categorii de oameni: ciobanii, anahoreții retrași (pustnicii) în singurătatea stâncăriilor și intelectualii. „Cine iubește muntele are deja o latură intelectuală aparte”, a spus Mihai Ogrinji, sugerând că apropierea autentică de munte presupune nu doar rezistență fizică sau fascinație pentru peisaj, ci și o anumită profunzime interioară, o disponibilitate pentru reflecție, liniște și cunoaștere.

Dinu Mititeanu, evocând anii tinereții, și-a amintit de perioadele în care venea câte cinci-șase zile la Brașov pentru a viziona filmele aduse de Dan Burlacu. „Cine iubește muntele trebuie să îl iubească și cu picioarele, și cu sufletul. Trebuie să citească despre munte, să vizioneze filme despre munte și să scrie despre munte”, a afirmat acesta. Renumitul montaniard a vorbit și despre responsabilitatea celor care acumulează experiență în munți și aleg să o împărtășească prin scris. L-a oferit drept exemplu pe Ionel Coman, care, deși inginer de profesie, a scris opt cărți inspirate din lumea înălțimilor.

„Dacă scrii, unii spun că te lauzi. Dacă nu scrii și păstrezi totul doar pentru tine, atunci ești considerat egoist”, a remarcat Dinu Mititeanu. „În momentul în care am simțit că am ceva de spus despre munte, am început să scriu articole. De aproape treizeci de ani public în fiecare număr al revistei România pitorească, din dorința de a oferi bucurie peste bucurie. Mulți s-au însorit prin blogul meu și prin articolele mele”, a adăugat nomadul crestelor.

Povestind despre experiența filmului Hoinar prin Munți, realizat de Cosmin Dumitrache mărturisește cu o sinceritate lipsită de emfază: „Când ne–a abordat Cosmin, nu știam că vom ajunge aici. Noi am umblat pe munte într-o vreme în care nu exista internetul. Credeam că vom fi doar niște figuranți în filmul lui. Dar a ieșit un film despre pasiunea unor oameni pentru munte și, până la urmă, despre viață.” Cu umor, Mititeanu a adăugat că „figuranții nu au voie să dea sfaturi regizorului”, subliniind că fiecare cineast are propria sa viziune artistică. În același timp, a apreciat felul în care filmul surprinde multiplele forme prin care el și soția lui, Marlene, practică schi, via ferrata, alpinism, ciclism montan sau simple drumeții.

Seara aceasta a conturat muntele (și) ca formă de verticalitate interioară. Publicul a descoperit oamenii care își păstrează vie curiozitatea, libertatea și puterea de a privi lumea cu uimire, chiar și după mii de kilometri de poteci, după mult frig, ascensiuni și întoarceri. Poate tocmai în asta rezidă forța unor astfel de întâlniri, în capacitatea lor de a păstra vie bucuria drumului și de a transforma experiența muntelui într-o formă de memorie comună, culturală și profund umană.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult