Connect with us

OPINII

După 30 de ani…

Publicat

pe

Celebrarea celor 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 ne-a prins în Europa, integrați la multe capitole, ținuți pe la ușă la altele destul de importante. 30 de ani de visuri, de speranțe, de idealuri propuse și parțial sfărâmate. După atâția amar de ani de tranziție, constatăm că avem o clasă politică slăbuță, cu partide rămase încă fără azimut, bazate nu pe doctrină, pe programe și platforme bine elaborate și susținute, ci pe interesul de grup și parvenitism.

În 30 de ani, nu am putut construi o autostradă care să taie România de la nord la sud. Peticim la șosele naționale și mai avem drumuri de pământ. Cu educația încă se experimentează. Copiii au ajuns să-și ducă ghiozdanele la școală pe minitrolere. Profesorii neperformanți iau salarii de merit, iar doctoratele, în orice domeniu, au devenit o rutină. Sănătatea nevolnică și îndărătnică la schimbare, cu un personal bine plătit, dar pentru care pacientul nu este decât un cod de bare, un element triat pe banda rulantă a vieții.

În 30 de ani de democrație îmbrăcată în toate zorzoanele pe care alții ne-au obligat să le purtăm, constatăm că instituțiile de forță sunt deservite de mulți indivizi cu metehne de securiști, de tătici, de infailibil, de tipi care cred că lor li se cuvine totul.

După 30 de ani de la sângerosul decembrie 1989, bugetarii așteaptă să le fie mărite salariile, magistrații, polițiștii și alte tipuri de funcționari speciali – să nu le fie tăiate pensiile speciale, iar angajatul de la privat, cu minimul pe economie, să nu fie dat afară.

După 30 de ani de la căderea lui Ceaușescu, ne este frică să mai vorbim la telefon cu prietenii, să glumim pe diverse teme cu rudele, dialogăm în șoaptă prin birouri sau acasă, pentru a nu fi înregistrați ambiental și transformați ulterior în carne de tun… democratic.

După 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, constatăm că țara este împărțită în bogați și săraci. În ștabii de la stat și amărâții din privat. Democrația, libertatea sunt respectate atâta timp cât nu deranjezi.

După 30 de ani de la execuția la Târgoviște a celebrului cuplu, am constatat, trist, că cinstea și corectitudinea sunt izvoare de sărăcie și de nebăgare în seamă.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. Mitica Soare

    decembrie 27, 2019 at 1:35 pm

    Daca dupa 30 de ani doar atat poti sa publici, este grav!Din mai multe judete nu s-a putut face o editie de ziar interesanta.Materiale vechi de saptamani, multa publicitae, ca doar aduce bani multi, Biserica lui Nifon, vechiul si noul Prefect si cateva, vechi, de la Sandu Tolea.A fost mai interesant sa citesc pe unde ati fost in vacanta decat ce se mai intampla in judetele pe care le gestionati.Fara suparare, Nelule,ati slabit mult ritmul vostru incisiv si plin de adevar, care venea din munca extenuanta de pe terenul documentarii la sursa.Am zis, cu pretul asumat… Apropo, La multi ani cu sanatate si bucurii tie si familiei tale.

Lasă un comentariu

Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Publicat

pe

Este 1 Decembrie, români! Suntem mai triști. Suntem mai fericiți. Sau doar suntem. Și încercăm să fim mai departe, chiar dacă timpurile sunt hâde! Chiar dacă patriotismul se ascunde sub interese, funcții, salarii imense și câte alte ghișefturi despre care cei care au pierit pe baricade în 1989, dacă ar fi auzit atunci, ar fi râs amar și poate ar fi plecat acasă dezamăgiți.

Este ziua noastră, a celor care respirăm cu fața aproape de glodul bătucit în istorie de cotropitori. A celor care și-au semănat propriul sânge, pentru ca noi să avem astăzi rod bogat. Este ziua olarului, a dăltuitorului în piatră, a lucrătorului de pe ogoare, a brutarului și zidarului. Este ziua valului care a rezistat pe marea istoriei zbuciumate.

Să nu o lăsăm să fie doar a lor, a dispozitivelor stereotipe, a insignelor, a însemnelor, a gesturilor de vitrină și a discursurilor reci, linerare, în care, de la an la an, vezi doar o virgulă schimbată și un pas de defilare mai antrenat!

Este ziua noastră, români! A celor care nu mai marșăluim în opinci până la Alba Iulia, dar care avem aceiași răbdare și încredere că mâine, poate, va fi mai bine.

1 Decembrie deschide poarta speranțelor, bucuriilor și încrederii. O zi de sfârșit și început. Un dar copt prin jertfa străbunilor și oferit nației române. Să luăm și noi câte o bucățică din această împlinire istorică a Unirii și să ne ungem cu ea sufletele ostoite de neîmplinire și dezamăgire. Să credem mai mult în Dumnezeu și să fim mai atenți la mersul vremurilor și la cei ce vor să le stăpânească!

Este 1 Decembrie, români. Rugați-vă divinității pentru binele neamului nostru și priviți curat, liber, curajos, dincolo de tribunele ticsite de conducători trecători. La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Citește în continuare

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats