OPINII
Între harul şi darul democraţiei!
Am intrat în noul an. Evident, cu multe speranţe, dar şi cu deziluzii. Nu putem lăsa în urmă coada de probleme, de stări de fapt, de neputinţe şi regrete cauzate de alţii, dar, poate, şi de inconsecvenţa noastră şi de sensiblitatea dobândită în timp, de la prea multe şocuri.
Că ne dorim mai mult este clar, normal, tradiţional. Că vrem să fim conduşi mai bine este doar o lozincă în care credem mai puţin şi la care visăm mult. Chestia bună ar fi dacă aşa ceva se poate întâmpla în 2020. Nu cred. Oamenii politici sunt aceiaşi, metehnele lor nu se schimbă de la un an la altul. O ştim din experienţă.
În 2020, vor fi şi mai stresaţi conducătorii noştri. Vor fi mai tensionaţi, mai preocupaţi de propriile poziţii. Vor promite mult, fără acoperire. Vor zâmbi fals şi din greu. Vor cantona idei tip SF în spaţiul public. Deh, suntem într-un an electoral de forţă, cu alegeri locale şi parlamentare. Anul în care baronii vor dori, democratic sau nu, să fie reînscăunaţi. Ar fi nevoie de o schimbare prin multe instituţii. Ar trebui să dispară din schemă mulţi primari, adevăraţi monarhi în localităţile lor, unde dirijează de 20-30 de ani.
Democraţia înseamnă şi primenire, de a da şi altuia posibilitatea să se afirme într-un domeniu, să îşi materializeze un proiect, un gând, un ideal. Entuziasmul şi dăruirea sunt distruse de rutină. Politeţea şi respectul sunt înăbuşite de absolutism.
În Dâmboviţa, cred că cel puţin 30 de primari ar trebui schimbaţi la alegerile locale din acest an. Sunt plafonaţi, cu un caracter şi un temperament convertit în infailibili şi intangibili, în stăpâni pe viaţă. A fi primar nu este o meserie şi nici un dar. Este pur şi simplu o îndatorire cetăţeanească spre care aspiră, într-un moment anume, un individ bazat pe cunoştinţe, pe inspiraţie, pe har, vrând să facă bine comunităţii din care provine, să producă schimbări, să aducă prosperitate.
A fi primar este un proiect. O competiţie cu tine însuţi. Un mod de a sluji democraţia. După 5-6-7 mandate, aceste însuşiri dispar la cei mai mulţi aleşi. Şi am văzut cu toţii că aşa se întâmplă!
Alternanţa la putere ţine de civilizaţie şi respect. Este un dar al democraţiei! Din păcate, la noi, firescul este mereu răstălmăcit şi alterat de interes. Cei care sunt în funcţii, obişnuiţi cu ciolanul, cu şofer la scară, cu scaunul capitonat, nu ar ceda puterea pentru nimic în lume. Nu dorinţa de a face bine comunităţii îi împinge pe unii să candideze la nesfârşit pentru o anume poziţie, ci frica de a nu deveni un nimeni!
Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
ACTUALITATEacum o săptămânăDoliu la ISU Dâmboviţa. S-a stins din viață Lt. col. Ionuț Mihai Muscăloiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
- Dâmboviţaacum o săptămână
A murit un mare DASCĂL al școlilor din nordul județului Dâmbovița
- ACTUALITATEacum o săptămână
Târgovișteanul Dan Neculăescu, propus ambasador al României în Statele Unite ale Americii!
- ACTUALITATEacum 6 zile
Hotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Gata cu semaforul! S-a redeschis circulația pe podul de la Pucioasa, de pe DN71, Târgoviște – Sinaia
- ACTUALITATEacum o săptămână
Sacrificiul din spatele performanței: Drumul spre podiumul național la Geografie
- Dâmboviţaacum 9 ore
Doi răniți grav într-un accident pe DN 72A, în Dragomirești
- Dâmboviţaacum o săptămână
Antrenorul Ilie Poenaru și-a încheiat contractul cu Chindia după înfrângerea din meciul cu FC Bihor
