Connect with us

OPINII

Între harul şi darul democraţiei!

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Evident, cu multe speranţe, dar şi cu deziluzii. Nu putem lăsa în urmă coada de probleme, de stări de fapt, de neputinţe şi regrete cauzate de alţii, dar, poate, şi de inconsecvenţa noastră şi de sensiblitatea dobândită în timp, de la prea multe şocuri.

Că ne dorim mai mult este clar, normal, tradiţional. Că vrem să fim conduşi mai bine este doar o lozincă în care credem mai puţin şi la care visăm mult. Chestia bună ar fi dacă aşa ceva se poate întâmpla în 2020. Nu cred. Oamenii politici sunt aceiaşi, metehnele lor nu se schimbă de la un an la altul. O ştim din experienţă.

În 2020, vor fi şi mai stresaţi conducătorii noştri. Vor fi mai tensionaţi, mai preocupaţi de propriile poziţii. Vor promite mult, fără acoperire. Vor zâmbi fals şi din greu. Vor cantona idei tip SF în spaţiul public. Deh, suntem într-un an electoral de forţă, cu alegeri locale şi parlamentare. Anul în care baronii vor dori, democratic sau nu, să fie reînscăunaţi. Ar fi nevoie de o schimbare prin multe instituţii. Ar trebui să dispară din schemă mulţi primari, adevăraţi monarhi în localităţile lor, unde dirijează de 20-30 de ani.

Democraţia înseamnă şi primenire, de a da şi altuia posibilitatea să se afirme într-un domeniu, să îşi materializeze un proiect, un gând, un ideal. Entuziasmul şi dăruirea sunt distruse de rutină. Politeţea şi respectul sunt înăbuşite de absolutism.

În Dâmboviţa, cred că cel puţin 30 de primari ar trebui schimbaţi la alegerile locale din acest an. Sunt plafonaţi, cu un caracter şi un temperament convertit în infailibili şi intangibili, în stăpâni pe viaţă. A fi primar nu este o meserie şi nici un dar. Este pur şi simplu o îndatorire cetăţeanească spre care aspiră, într-un moment anume, un individ bazat pe cunoştinţe, pe inspiraţie, pe har, vrând să facă bine comunităţii din care provine, să producă schimbări, să aducă prosperitate.

A fi primar este un proiect. O competiţie cu tine însuţi. Un mod de a sluji democraţia. După 5-6-7 mandate, aceste însuşiri dispar la cei mai mulţi aleşi. Şi am văzut cu toţii că aşa se întâmplă!

Alternanţa la putere ţine de civilizaţie şi respect. Este un dar al democraţiei! Din păcate, la noi, firescul este mereu răstălmăcit şi alterat de interes. Cei care sunt în funcţii, obişnuiţi cu ciolanul, cu şofer la scară, cu scaunul capitonat, nu ar ceda puterea pentru nimic în lume. Nu dorinţa de a face bine comunităţii îi împinge pe unii să candideze la nesfârşit pentru o anume poziţie, ci frica de a nu deveni un nimeni!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Congresul, ca un început al sfârșitului…

Publicat

pe

Mâine avem congres liberal. Un fel de bătălia de la Rovine, cu masca pe figură, după ce, mai bine de trei luni, PNL, principalul partid de la guvernare, s-a aflat într-un mizerabil război intern, uitând total de îndatoririle față de țară.

În această perioadă, când românii sunt încălecați de coronovavirus, varianta indiană, și îngropați sub explozia obuzelor prețurilor la energie și gaze naturale, liberalii au stat de interesele lor. Meschin!

Noi nu am contat nici măcar cât reprezentanții USRPLUS care, deși și ei foarte rătăciți și debusolați, au părăsit corabia puterii, invocând nerespectarea unor protocoale și reguli stabilite în coaliție. De unde! Au vrut să iasă, văzând cât de groasă este situația. Să se mai salveze cât de cât pentru alegerile viitoare. Să intre în iarnă cu ceva brumă de încredere.

Revenind la liberali, care joacă, după părerea mea, cel mai odios spectacol din toată istoria lor, măcelărindu-se în public, fără jenă de poporul care i-a votat, nu manifest decât sentimente de greață. Au produs cea mai proastă guvernare de după 1989. Convenția Democrată a pierit pentru mai puțin decât au făcut ăștia!

Acum, când am depășit 7.000 de infectări pe zi, iar Capitala se află sub cod roșu de coronavirus, ei, patrioții liberali, merg mai departe cu penibilul lor congres în cadrul căruia nu se va rezolva mare lucru. Va fi doar un meci de box între două personaje consumate politic. Diferența este că pe unul sistemul ocult vrea să-l reformeze, iar pe cealaltă, un pic mai tânăr, vor să îl mai plimbe ca pe urs. Oricum, această mare adunare, pe care o vor ține ilegal, va marca începutul decăderii totale a partidului istoric. Își pregătesc groapa lângă PNȚcd! Ce să mai fie PNL cu Cîțu președinte și gloata fostă PDL-istă lângă el? Nimic. Orban măcar are față de ecuson.

I-ați văzut vreun pic interesați de ceea ce se întâmplă în țară cu prețurile care au luat-o spre aiurea, cu alte și alte probleme firești de guvernare? Nu. Apar, când și când, cu frânturi de declarații date jurnaliștilor, în fugă, din care nu înțelegi nimic.

Unul mai mare, care își dorește PNL-ul lui, ne trimitea ironic să jucăm golf, că este un sport interesant. Probabil, bietul fermier român, care nu va ști cum să o scoată la capăt, nu are decât să își transforme ogoarele în terenuri de golf.

Cîțu iese din când în când și mai trântește câte ceva confuz, nelămuritor despre pandemie, despre măsurile pe care le vor lua pentru a diminua șocul prețurilor, așa, de imagine, apoi dă la greu în fostul tovarăș Orban. Acesta din urmă îi transmite, tot public, să îi fie rușine. Și așa mai departe.

Ăștia sunt oamenii care conduc țara acum? Am impresia că totul merge din inerție sau la butoane sunt alții, plasați mai la umbră.

Semi-coaliția aflată la putere pare să fie așa, de vitrină. Dar și asta vai de mama ei. Nu o mai privește nimeni. Hățurile nu mai sunt la Cîțu, noul cavaler galben care călărește țara într-un stil haotic și, în curând, o va duce la stadiul de gloabă.

Nu mai rămânem cu nimic. Ajungem total în mrejele corporațiilor care ne vor dirija existența, în timp ce șefii diferitelor consilii de reglementare a prețurilor, de control, vor spune că nu se pot băga în mersul firesc al economiei. Adică, pentru acești nababi care primesc zeci de mii de euro lunar, disperarea face parte din evoluția capitalismului!

Citește în continuare

OPINII

Liviu Dragnea și pseudo-spectacolul dezvăluirilor…

Publicat

pe

Am așteptat și eu, ca tot românul curios, seara de duminică. Nu să urmăresc cine știe ce serial tv, concurs exclusivist asortat numai cu vedete sau vreun film captivant. Nu. Ci pentru Liviu Dragnea. Primul interviu fluviu de după eliberarea sa de la Rahova. De o săptămână suntem anunțați de postul tv Realitatea despre această apariție senzațională. S-au făcut pariuri, speculații. Unii chiar s-au speriat la gândul că cine știe ce dezvăluiri face fostul lider al PSD, ce dă din casă.

Sunt convins că, pe lângă omul simplu mânat de o curiozitate tradițională, în fața televizoarelor s-au așezat, ciucure, foștii colegi de partid, opozanți, jurnaliști, șefi de prin servicii, bașca și ceva elemente cheie ale statului paralel.

Mă așteptam la un Dragnea care să apară ca un vulcan pregătit de erupție. Aruncă cu cenușă în toate zările politice, îi îngroapă pe unii sub lava fumegând. De unde! M-am liniștit repede după prima repriză de așa-zise dezvăluiri. A fost vorba doar de fâsuri, de apropouri, de băgat bățul prin gard, de arătat pisica. Nicio poveste nu a fost dusă la capăt. A rămas, așa, în coadă de pește. Dragnea a băgat glonțul pe țeavă și a lucrat ca la ruleta rusească. Pac, pac, pac. Nu a trosnit cartușul său pe nimeni. A sunat mai mult a avertisment, a spectacol de suspans, bine regizat.

Dragnea, extrem de calm, degajat, ca un actor care și-a intrat bine în rol. Versat. Același chip, același calm, cam ca atunci când ordona executații în partid. Cele două jurnaliste, foarte bine pregătite, au jucat din plin pe mâna lui Dragnea, alimentându-i din când în când entuziasmul bine temperat. A fost un show de toată frumusețea. După cum intrau valurile de spoturi publicitare, care rupeau ideile, șirul cursiv al mărturisirilor, emisiunea a fost sub audiență maximă.

Pentru mine a sunat ca o poveste plină de romantism revoluționar a unui om care acum pretinde că se luptă cu toată lumea. S-a trecut prea repede de la o secvență la alta, fără să se tragă concluzii, lăsându-ne parcă în plasa acelui „to be continued’.

Am disecat și eu, așa cum am putut, acest spectacol dramatic, cu uneltele și informațiile pe care singur le-am cules de pe câmpul plin de roadele politicii năpădite de plante parazite, bălării, cum le zicem noi, ale căror denumiri nu le cunoaștem încă, dar care dictează pare-se evoluția societății românești.

Liviu Dragnea nu a scris aseară niciun capitol de istorie. Nu ne-a expus niciun mecanism al terorii sub vraja democrației, așa cum se așteptau mulți. Nu a schematizat de nici un fel sistemul ocult și modul său de acțiunea. A dat un pic cu periuța de dinți pe ditamai matahala, gâdilând-o mai mult. Determinând-o să se întoarcă liniștită de pe o parte pe alta. Probabil atât a vrut sau atâta i s-a dat voie să mărturisească. Nici măcar nu a putut Dragnea să stoarcă câteva lacrimi de emoție sau să declanșeze în conștiința mea vreo reacție a urii împotriva cuiva anume. Nu. Generalități. Secvențe de inedit.

A fost reținut în a-și înfiera foștii colegi de partid care, a spus-o de multe ori, l-au părăsit, l-au abandonat rapid. În ceea ce privește criticile la adresa PSD, a avut un discurs ușor critic, de politician aflat acum în altă luntre. Că Partidul Social Democrat este acum la mâna lui Iohannis, că fac opoziție de formă… Chestii uzitate de toți cei care au părăsit corabia social-democrată la un moment dat. Geoană, Ponta…

Și ce ar fi putut să spună așa de grav la adresa PSD și a liderilor acestui partid? El l-a condus. El a creat guverne, grupuri, a format echipe. Reproșând prea multe social-democraților, practic se acuza pe sine. Așa că a lăsat-o mai moale. S-a mulțumit să spună (i-a fost mai ușor) că PSD este infiltrat de agenți, că Viorica Dănicilă a fost bună până în momentul în care a intrat între tentaculele SRI și SPP. Și el unde a fost?

A mai mărturisit Dragnea că, după alegerile din 2016, Florian Coldea și Eduard Helving, șeful SRI, ar fi făcut presiuni asupra lui pentru a-l pune pe Vasile Dîncu prim-ministru. Acum, după aproape șase ani, informația sa nu mai are decât valoare de istorie. Atunci, a tăcut. Era bine…

Una peste alta, Liviu Dragnea a vrut, prin apariția sa la TV sub titulaturi de senzațional, dezvăluiri fulminante, să lanseze la apă, într-un mod practicat și de alții, un partid nou, creat din regretele și mânia sa și a prietenului său, Codrin Ștefănescu. Un ambalaj oarecum înzorzonat pentru un conținut nu tocmai digerabil.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT