Connect with us

ACTUALITATE

Jurnal de coronavirus. Trenurile, sub apăsarea grea a singurătăţii…

Publicat

pe

Am mai făcut zilele acestea o incursiune prin județ. Nu poți să privești de la fereastră sau pe ecranul laptop-ului spectacolul trist, agitat, ieșit din șabloanele firescului, de afară. Ziariștii sunt un fel de observatori tăcuți ai acestui război cu care nația română nu s-a mai confruntat în timpurile moderne. Acum constat că este la modă online-lui. Toată lumea și-a descoperit vocația de moderator pe internet.

Se folosesc din plin Facebook, Instagram și Zoom. Am văzut acolo, spuse de unii, tot soiul de inepții, unele numite chiar transmisiuni în direct. Pierdere de timp sau poate că nu. Exerciții de comunicare. Un soi de balast al istoriei clipei. Trebuie să existe și din astea, nu? Ce ar fi lumea alcătuită numai din oameni modești care își cunosc lungul nasului? Care știu să se oprească la timp? Evident, mai plictisitoare! Așa că, dacă tot avem timp berechet, ne uităm pe internet, să ne mai amuzăm. Dar, la subiectul ăsta, revin cu altă ocazie, oricum vom intra în prelungiri.

Am mers într-un sat X. Îl numesc așa, fiindcă acum este cam peste tot la fel. Un soi de uniformizare tip Coreea de Nord. O cadență. Amintesc, să nu fiu bănuit de încălcarea legii, cu declarația pe propria răspundere, carte de identitate şi adeverința de la angajator, că prestez legal în branșă. Deocamdată, pe ziariști, oamenii instituțiilor de forță nu i-au tracasat.

Am mers cu trenul. Şi la plecare, și la sosire. Gara goală. Un polițist se plimba pe peron cu mâinile la spate. Călători puțini. Fără mască. Doi bărbați veneau de la muncă. „De unde să iau mască? Nu ne-a dat nimeni. La farmacie nu găsesc. Ar fi trebuit să ne dea statul, gratis. Măcar atâta să facă pentru noi, că doar nu a crescut coronavirusul la mine în grădină”! Celălalt dă din cap afirmativ. Urcă în tren. Trage după el două sacoșe. Într-una am observat că are arbagic. În cealaltă, pâine. Multă. „Cărăm acum ca pe vremea lui Ceaușescu. Ne este frică de ziua de mâine”.

Mă urc după ei. Curios că întotdeauna. Vreau să aud ce spun. Ce vorbesc. Cum analizează ceea ce se întâmplă. De fapt, în presă, am adoptat o metodă bună, cu rezultate, adevărată. Daca vrei să asculți poporul, dacă vrei să afli informații valide, sincere, urci în tren, în autobuz, te așezi lângă oamenii simpli și îi asculți. Ei sunt esența existenței. Adevăr pur și crud. Din păcate, jurnaliștii vorbesc acum mai puțin cu cei de jos. Nu îi mai urmăresc. Nu mai au timp. Internetul e o cauză. Preferăm superficialul. Mai mult titlu decât text. Şi, eventual, senzațional. Viața în limitele normalității conteză mai puțin.

Vagonul de călători curat. Aerisit. Se vede treaba că în ultimele zile de COVID 19 se circulă puțin cu trenul.Mă așez după indicațiile celor de la CFR, la o bancă distanță de cei doi tovarăși. Ei se cunosc. Navetiști. „Nu mai merg oamenii cu trenul de când cu virusul ăsta. Care mai are muncă umblă cu mașina personală, se mai găsesc doi, pun împreună la benzină. Se feresc oamenii. Elevii, săracii, sunt acasă. Cine știe când or începe școala și cum vor face naveta. Tot la înghesuială”.

Dialog continuu. Teme diferite. Filosofie simplă de viață. Se aude un șuier. Trenul pornește. Acum îi aud mai greu pe oameni. Mă concentrez la imaginile văzute pe geam, din mers. Pustiu. Nu se mai lucrează la Mall. Nici pe centură nu am văzut pe nimeni. Cel puțin, din unghiul în care mă aflam eu. Pe partea cealaltă, Combinatul de Oțeluri, înghețat și el. Nu de coronavirus. Este mai demult așa. Răpus de un alt virus. Cel al interesului. Mai aud, printre zgomotele garniturii, ce taifăsesc cei doi. Au dat-o pe politică. Înjură. Românește. Nu au încredere în nimeni. Prea multă gălăgie. Este clar. Nici terenurile nu mai sunt prea bune și nici șinele. Trenul nu este vechi. Pare ceva second-hand, adus din Germania. Asta ne dau fiindcă le culegem sparanghelul…

Prima statie. Nu coboară nimeni. Nici nu avea cine. Nu urcă nimeni. Prea multă liniște. Strada care pornește din spatele gării transformate în locuință se vede până departe. Goală. Tristă…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

Sărbătorim astăzi materializarea unui vis, a unei speranțe

Publicat

pe

de

Am fost și suntem dintotdeauna în Europa. Rezonăm cu valorile culturale ale bătrânului continent. Am fost, poate, despărțiți vremelnic, din cauza unor conjuncturi istorice, de această familie, dar niciodată nu am uitat de Europa, de democrație, de economia, cultura, tradițiile și civilizația care au contribuit pe deplin la schimbarea globală a societății, a aprecierii depline a omului, a drepturilor sale.

Astăzi – 9 Mai, sărbătorim Marea Europă, cel mai elocvent și puternic exemplu al unității întru binele cetățeanului, al colaborării al prosperității, al prieteniei și dorinței de mai bine. Sărbătorim materializarea unui vis, a unei speranțe. Trăim cu toții într-un spațiu mai democratic, mai liber, mai liniștit ca niciodată. Ceea ce s-a realizat pentru Europa Unită din 1950 încoace este un rezultat al diplomației, al consecvenței și al dorinței de unitate economică, socială și culturală.

La mulți ani, Europa! La mulți ani, România!

Marian Ţachianu,
Deputat PSD de Dâmbovița

Citește în continuare

ACTUALITATE

Adrian Țuțuianu: 9 Mai – 1877, 1945, 1950 – O zi cât o istorie

Publicat

pe

de

1877, 1945, 1950 – o zi cât o istorie. Îmi doresc să reținem aceste momente determinante și să învățăm din ele. Demnitatea, curajul și viziunea au trasat istoria unei țări, unui continent și unei lumi. România este parte a acestei lumi, cu identitate și destin proprii.

📌 „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare” (Kogălniceanu) / Pe 9 Mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa de stat a României, deschizând astfel drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta. Intrată în război, în primăvara lui 1877, Armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Griviţa, Smârdan şi Vidin. Independența României a însemnat sacrificiul și jertfa a peste 10.000 de ostaşi.

📌 La 9 mai 1945, capitula cel de-al treilea Reich, luând, astfel, sfârşit cel de-al II-lea Război Mondial pe continentul european. Victoria Coaliției Națiunilor Unite!

📌 „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie” (Robert Schuman).

La 9 mai 1950, ministrul de Externe al Franței propunea Germaniei, dar şi altor state, să pună bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii. Pe 18 aprilie 1951, şase state – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului. Ulterior, cele şase state au decis să edifice o comunitate economică, bazată pe libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor şi, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.

La mulți ani, români! La mulți ani, Europa! La mulți ani, familie europeană!

Adrian Țuțuianu,
Vicepreședinte PRO România
Președinte PRO România Dâmboviţa
Fost ministru al Apărării

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT