O veste cumplită a bulversat, în urmă cu o săptămână, întreaga comunitate din Produlești, județul Dâmbovița. Alex, un tânăr de 22 de ani, s-a stins din viață departe de casă, în Germania, unde plecase la muncă. S-a înecat într-un lac. Duminică – 29 mai 2022, Alex a fost condus pe ultimul drum… „O poveste, fără cuvinte, doar din lacrimi, durere și regrete” – după cum a punctat, într-un text tip manifest, scriitoarea Flori Bungete, din Produlești.

„O mare de oameni, formată din copii, adolescenți, tineri și mai puțin tineri, s-a pus în mișcare pentru a conduce, pe ultimul drum, pe Alex, un tânăr de numai 22 de ani, pe care Dumnezeu l-a chemat la El mult prea devreme.

A fost un copil bun! Așa va rămâne, veșnic, în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut și, poate, nu l-au cunoscut. Dar altfel cum putea să fie?

A fost un copil bun, cu părinți buni, care l-au crescut frumos, l-au educat și pregătit pentru viață, un copil născut într-o țară care, cu durere o spun, nu își iubește copiii! Căci, dacă i-ar iubi, copiii români ar avea un viitor aici, între hotarele ei, aproape sau mai puțin aproape de părinți, de frați, de bunici, de prieteni, de satul lor… Dar aici, la o aruncătură de băț!

Alex a fost unul dintre copiii oropsiți de țară, unul dintre cei care a înțeles că țara lui nu-i poate oferi un viitor sigur, un copil care a trebuit să ia drumul pribegiei spre alte meleaguri, un copil căruia „acolo” i-a fost oferit un loc de muncă și a fost apreciat pentru ceea ce făcea.

E greu să vorbești despre un copil la trecut. Un copil care, cel mai probabil, nu punea capul pe pernă, seara târziu, după ce își încheia activitatea, până nu-și suna mama, ori tatăl, ori sora, pentru a auzi o vorbă bună, un cuvânt de încurajare, un îndemn, o povață… Sunt convinsă că avea nevoie, așa cum și ei, cei de-acasă, aveau nevoie să-i audă glasul, să simtă dacă este bine sau nu, din vibrația vocii lui.

Vibrații… de-acum Alex, energie veșnic călătoare printre stele, nu va mai auzi și nu va mai fi auzit!

După o săptămână de muncă, avea nevoie, ca orice om, de relaxare, de revigorare, de odihnă… dar nimeni nu s-a gândit la Odihna Veșnică! Însă aceasta, nedorită, nechemată, avea să vină, spre cernirea sufletelor unei întregi comunități.

Alex a fost, fără doar și poate, copilul, fratele, nepotul, vecinul, prietenul, elevul… tuturor. Într-o liniște desăvârșită, aproape inexplicabilă, sfâșiată numai de tânguirea fanfarei și claxoanele zecilori de mașini urmate de un camion plin de coroane și flori, convoiul funerar, condus de zeci de tineri, băieți și fete, purtând tricouri de pe care chipul blând al lui Alex privea zâmbind, urmați de un sobor de preoți, s-a întins pe o distanță impresionantă.

Lacrimi, durere și regrete! …Și o poveste. O poveste în care un copil bun a fost chemat, mult prea devreme, să vegheze, din Împărăția Cerului, alți copii buni, pribegi prin țări srăine… Copii pe care părinți, frații, bunicii îi așteaptă să se întoarcă cu bine…

ODIHNĂ VEȘNICĂ, ALEX, COPIL BUN, DRUM LIN SPRE CERURI!”, este textul publicat de scriitoarea Flori Bungete pe pagina sa de Facebook.

Urmărește Incomod Media și pe Google News