Connect with us

OPINII

Democrația a căzut pe-o rână…

Publicat

pe

Nici nu era nevoie să fii analist politic experimentat pentru a-ți da seama, după indiciile afișate cu larghețe de mai marii PNL și PSD, că vom avea alegerile locale și pe cele europarlamentare comasate. Toate drumurile, scenariile, declarațiile, scenele de gelozie politică, amenințările cu partajul și frica de pierderea privilegiilor au condus spre rezultatul prezentat aseară de cei doi „C” ai politicii actuale românești.

PSD se contopește cu PNL. Reacții adverse există, dar se trec cu vederea. Doctrinele, ura ancestrală, alergiile care apar, pe bună dreptate, din alăturarea celor două partide politice trebuie date la o parte. Se face abstracție de erupțiile apărute, de bubele urâte de pe imagine, dacă vrei să rămâi la putere și, ca să existe și izul acela patriotic!, dacă vrem să ținem țara în echilibru. Așa a apărut noul clișeu, care, cu siguranță, va fi la loc de cinste printre lozincile momentului, parcă adus din cruciadele Evului Mediu timpuriu. O coaliție a binelui care trebuie să lupte împotriva răului personificat de Șoșoacă și Simion, la care se adaugă alte mărunțișuri de pe partea dreaptă.

Păi, ce, nu puteau fi puși la respect conform regulilor corecte ale democrației? Ba da! Dar, de ce să ne complicăm? De ce să muncim mai mult? Alianțele împotriva naturii sunt născute din teamă și dorințe avide de putere. Există și reversul. Posibilitatea ca acest tip de comportament politic să creeze repulsie, ură, să alimenteze un val pe care nu îl mai poți opri cu una cu două și care să spulbere tot, respectiv construcțiile anormale, dar și pe cele normale.

Chiar am ajuns în situația în care alegerile să cadă în derizoriu, răpuse de săgețile interesului și ale calculului electoral? Da. Așa pare! Democrația a devenit plantă de cultură, pe care libertățile sunt acum altoite după cum este vrerea Comisiei Europene. Alor noștri conducători le place noul concept. Avem în sânge câte ceva din gena dictaturii, din dorința ușor patologică de a-i anihila prin diferite metode, chiar pseudo-democratice, pe cei care ne stau împotrivă.

Sincer, de la ceea ce se întâmplă acum, până la ziua în care va fi emisă o ordonanță de urgență prin care se declară stare de necesitate, iar unele partide politice sunt desființate și libertățile de expresie, de opinie, sunt anulate, ar mai fi un pas.

Alegerile care vin sunt doar un exercițiu al puterii. Se testează o nouă metodă. Dacă dă rezultate, cu siguranță, va fi continuată și la toamnă. Și… la mulți ani! Totdeauna, interesul și dictatura s-au ascuns sub plapuma bunelor intenții. Știu o mulțime de oameni politici adevărați care nu sunt de acord cu acest compromis stupid, dar se supun fiindcă nu te poți pune împotriva unui curent pornit din cele mai mari Cancelarii ale Europei. Te împotrivești, ieși!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vântul prosperității vine și din Qatar! Când?

Publicat

pe

Ajuns în Qatar, premierul Marcel Ciolacu, cu o țâră de populism ieftin, s-a adresat, apelând la puterea sa de convingere care, fie vorba între noi, după o analiză sumară, nu este una de top, românilor plecați în pribegie după un trai mai bun în acest stat arab. A încercat să le spună Ciolacu românașilor că este mai bine acasă. Că ne dezvoltăm și noi. Cu PNRR, cu una, cu alta. E bine. A mai scăzut un pic inflația. E ceva secetă, da’ trece.

Sunt sigur că nu a dat rezultate sistemul său persuasiv. Și poate că nici nu voia. Era vorba doar de un exercițiu politic, un joc de imagine vechi de când lumea și care mai ține. Păi, de ce să vină acasă românii din Qatar? Să vadă cum crește prețul la benzină? Că laptele este mai scump decât în Orientul Mijlociu, pâinea la fel? Că în spitalele noastre se moare pe capete și nimeni nu răspunde, se caută doar scuze? Că se trăiește bine tot la stat, că în privat faci foamea și te înăbușă taxele și impozitele? Că pensiile speciale sunt în floare?

Și au mai remarcat cu siguranță ceva românii stabiliți prin Qatar, dar și noi, uitându-ne la televizor. Premierul Ciolacu a fost însoțit de aproape tot Cabinetul, bașca câțiva șefi de agenții, plus nesuferitul de Zgonea și șeful de la Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. De ce s-o fi dus și dumnealui? O fi ceva stricat pe acolo?

Nici un om de afaceri, vreun manager al vreunei firme serioase. Nimic. La ce bun să ducem antreprenorii în bogata țară arabă? Ajung politicienii. Barbu de la Agricultură care, uneori, nu știe pe ce lume trăiește, și alții tari în teorii. Mă mir că nu au fost și ministrele de la Justiție și Cultură, să știm o treabă!

A spus Marcel Ciolacu că vrea să atragă în România investiții de peste 15 miliarde de euro. Când? Cum? Se vor înghesui în România șeicii din Qatar să deschidă la afaceri? Până acum arabii nu au fost interesați decât de ovinele de pe la noi și de cumpărarea de terenuri mănoase. Mii de hectare! Atât.

Poate premierul Marcel Ciolacu are mână mai bună. Cine știe! Se întâmplă atâtea minuni în vremurile astea… De la zi la zi.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite