Connect with us

OPINII

Democrația prinde miros de… aranjament!

Publicat

pe

Zilele acestea, au căzut în capul nostru, al românilor alegători, două bombițe din categoria fâsâite. Nesemnificative. Nu au provocat emoții, nici nu ni s-a făcut pielea găină și nici nu am lăcrimat pseudo-mulțumiți.

Prima veste din categoria sfânta banalitate. Asta, fiindcă ni se promitea o supersurpriză. Liderii coaliției PSD-PNL ne anunță că au găsit eroina europarlamentarelor. Deschizătoarea de listă comună. Zâna concordiei și a toleranței. Ramona Chiriac. A apărut din nemărginitul funcționăresc european, din spuma aparatului birocratic comunitar, o femeie care să lumineze lista candidaților PSD-PNL la alegerile europarlamentare. Are un CV cât Casa Poporului! Nici nu trebuie mai mult.

Nu am știut că există această persoană. Și ea era acolo, funcționar de lux, de elită. Membru al gărzii speciale de la Bruxelles. Și noi o vom vota. Inertic. Fără să ne pese. O imagine. Un concept. O alegere care nu este a noastră. Este că este, că trebuie să fie. Europarlamentarul cu două capete. Unul PSD și celălalt PNL. Este de urmărit care îl va mânca pe celălalt primul și când. Concluzia ar fi că politica s-a birocratizat. Locul politicienilor este luat, încet-încet, de funcționari.

A doua veste. Ciudată prin subiect și context. Ceva de picat din picioare. Nu furnicături, emoții și alte sensibilități de muritor de rând. Președintele Iohannis, în stilu-i caracteristic, fad, gol, aproape rece, fără elocință și eficiență, să nu zic șters, ne anunță că va candida pentru funcția de secretar general al NATO. O face în numele României! Pe cerul zvonurilor zburau de mai multă vreme baloane de săpun umplute cu astfel de informații. Făceau poc. Apăreau altele. Iar poc. Alt balon. Acum minunea ține mai mult. O fi vreun semn? Așa, dintr-odată, președintele, mobilă de lux, vrea să fie șeful NATO. Cineva, cu siguranța, sprijină din umbră această candidatură, altfel nu ar fi făcut Klaus Iohannis anunțul cu pricina. Are un suport! Eu nu l-am susținut și cred că nici tu și nici ei. Este un semn că democrația a început să miroase a aranjament…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite