Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Campania preelectorală este aproape pe sfârșite. Nu vi se pare că toată lumea a fost concentrată pe alegerile locale? Ați auzit pe cineva vorbind de Parlamentul European? Ați văzut pe undeva vreun afiș, banner cu candidații pentru Bruxelles? Nu! Interesul îl reprezintă președinții de consilii județene, primarii și consilierii. Europarlamentarii sunt la și altele. Sunt acolo și ei, un fel de remorcă a localelor. O obligație. O necesitate care nu prea interesează pe nimeni. Europarlamentarii, de obicei, pleacă la Bruxelles și nu mai știe nimeni de ei. De aici, dezinteresul alegătorului pentru tipul acesta de politician.

Sarcina candidaților pentru primari și președinții de consilii județene, în special a celor deja în funcții, cu cele mai mari șanse de câștig, este aceea de a-i scoate și pe europarlamentari. Prin județ nu prea s-au foit, au lipsit, în special, cei aflați pe listele partidelor de guvernământ. Ei sunt convinși că merg la sigur, nu prea au considerat că este nevoie să facă valuri, au grijă de voturile lor puternicii din județe, aparatul de partid. Sunt curios dacă vor apărea în campania electorală, măcar, așa, pentru fotografii, deși figurile multora nu spun nimic.

Altădată îi vedeam în teritoriu, se chinuiau să încropească câte un discurs rece, greu traductibil despre Europa și rolul Parlamentului European, despre ce vor face ei acolo. Acum, nimic! Totul este, cum am spus, ca o banală necesitate. Votăm din inerție, fiindcă avem sarcina să trimitem niște oameni acolo. Să fie grupul mare.

Dezinteresul cetățenilor pentru acest tip de alegeri au vrut să-l estompeze un pic, pe modulul șiret, guvernanții. Prin comasare, cu sarcină precisă pentru activul de partid, să aducă ceva voturi și pentru această categorie de politicieni de superlux. Altfel, cred că ar fi fost prăpăd. Ar fi zăcut goale secțiile de vot. Un pic de democrație forțată! Împingem înainte candidații, care or fi ei, pe criterii înțelese doar de partidele care îi promovează, nu de noi.

Poporul, deocamdată, este cel care, prin vot, cât de liber o mai fi, confirmă ceea ce i se impune. Europarlamentarele de anul acesta sunt o dovadă clară că lucrurile așa stau. Vezi și bâlbâiala dinainte de… facerea listelor de candidați! Cu amazoane apolitice pe primul loc, cu tam-tam-uri ale profesionalismului și dăruirii și apoi, poc, cădem în activul de partid, șterș și controlat! Asta este politica din ziua de azi. Patinează dictatorial, aproape sigur, nepăsător, experimentat, pe gheața subțire a democrației…

Urmărește Incomod Media și pe Google News