Știri, Muntenia-Sud, România|sâmbătă, iunie 19, 2021
Sunteți Aici Home » ACTUALITATE » DECIZIE: Urmaşii persecutaţilor regimului comunist fac front comun cu foştii deţinuţi politici

DECIZIE: Urmaşii persecutaţilor regimului comunist fac front comun cu foştii deţinuţi politici 

FOTO ARHIVĂ (Sursa: www.istorie-pe-scurt.ro)

La Piteşti, în judeţul Argeş, au fost rememorate, în acest week-end, suferinţele de neimaginat îndurate de românii supuşi „reeducării prin tortură”, experiment de distrugere a personalităţii pe care dizidentul rus Alexander Soljeniţîn, laureat al Premului Nobel pentru Literatură în anul 1970, l-a catalogat drept unic în lume. De 16 ani, profesorul universitar Ilie Popa reuşeşte să organizeze, cu sprijinul autorităţilor, un simpozion internaţional menit să scoată la lumină adevărul despre „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”. Anul acesta, au participat la dezbateri conferenţiari din Germania, Canada, Republica Moldova, Ucraina şi România. În sală s-au aflat şi zeci de elevi şi studenţi, interesaţi să cunoască realităţile dure ale celor 45 de ani de regim comunist.

În cadrul simpozionului, au fost prezentate 64 de comunicări ştiinţifice. Acestea vor fi incluse într-un volum care va fi lansat anul viitor. Cinci dintre vorbitori au dedicat pagini importante fostului judeţ Muscel: Constantin şi Maria Elena Nedea din Montreal-Canada („Avocatul Nicolae Adamescu – destinul unui militant anticomunist”), Ion I. Ştefan („Eroi ai rezistenţei armate anticomuniste: ofiţerii Armatei Regale Române. Grupul ofiţerilor din cadrul Batalionului 27 Vânători de Munte-Muscel”), Maria Mona Vâlceanu („Rezistenţa anticomunistă din munţi reflectată în literatura contemporană. Ion Hiru: Bordeiele speranţei. Monica Pop Scheianu: Toma Arnăuţoiu”) şi Radu Petrescu-Muscel („Pe Frontul de Est: luptătorul anticomunist Ion Arnăuţoiu şi torţionarul Teodor Sepeanu”).

De asemenea, participanţii au efectuat şi o deplasare la fostul penitenciar, identificat pe plan internaţional ca fiind locul în care s-a desfăşurat, în perioada 1949-1951, „Experimentul Piteşti”. Faţă de ediţiile precedente, de această dată, vizitatorii au putut beneficia de un ghidaj profesionist, dublat de prezenţa unor panouri explicative în fostele celule. La complexul monumental din imediata apropiere a avut loc o slujbă de pomenire atât a celor care au murit pe perioada în care experimentul de laborator cunoscut sub numele de „reeducare prin tortură” (iniţiat de Makarenko pe deţinuţii de drept comun din U.R.S.S.) a fost aplicat în mai multe închisori din ţară, cât şi a tuturor martirilor anticomunişti, elitei intelectuale a Neamului Românesc exterminate prin metode barbare în temniţele din România şi în gulagurile sovietice. Duminică – 2 octombrie, s-a mers la Muzeul Închisoarea Jilava. Fortul 13, temuta închisoare de tranzit, locul în care erau aduşi condamnaţii penal pentru ca de acolo să fie trimişi spre destinaţiile finale.

Asociaţia Urmaşilor Persecutaţilor Regimului Comunist din România a obţinut personalitate juridică

Prezentă la evenimentul internaţional organizat în acest week-end la Piteşti, realizatoarea de televiziune Lucia Hossu-Longin a mărturisit că serialul „Memorialul Durerii”, lansat cu 25 de ani în urmă, va continua cu noi episoade, dedicate torţionarilor, dar şi localităţilor din care proveneau aceştia (ex. în comuna Tisău din judeţul Buzău, unde s-a născut Alexandru Drăghici, un sfert din populaţie a lucrat pentru Securitate). La rândul său, publicistul Radu Petrescu-Muscel a precizat că, în 2017, se va organiza la Câmpulung Muscel un simpozion dedicat colonelului Gheorghe Arsenescu, fondatorul şi conducătorul ambelor organizaţii „Haiducii Muscelului” (grupurile Dragoslavele-Muntele Roşu şi Nucşoara) şi i-a sugerat Luciei Hossu-Longin să realizeze un film documentar în memoria fostului ofiţer de elită al Armatei Regale Române.

haiducii-musceluluiVestea cea mai bună a venit însă de la prof. dr. Corneliu Zeană care a adus la cunoştinţa participanţilor faptul că Asociaţia Urmaşilor Persecutaţilor Regimului Comunist din România a obţinut personalitate juridică.

„Este o realizare îndelung aşteptată de fiii şi fiicele celor ucişi în închisori, împuşcaţi fără a fi judecaţi, dispăruţi fără urmă în munţii în care au avut curaj să lupte împotriva regimului comunist, a uneltelor acestuia şi a ocupantului căruia aliaţii occidentali i-au stabilit ca sferă de influenţă Europa de Est.

O Europă de Est subjugată nu mai puţin de 45 de ani, în condiţiile în care democraţiile occidentale au închis conştient ochii faţă de crimele, abuzurile şi încălcările fără de număr ale drepturilor omului estic, om ca şi cel din ţările lor, abandonat cu cinism prin sarabanda de aranjamente semnate la Teheran, Moscova, Ialta şi Postdam, lăsându-i-se lui Stalin inclusiv tot ce obţinuse „paşnic” de la Hitler prin infamul Pact Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939. Sunt mai mult decât edificatoare fotografiile victorioşilor ofiţeri nazişti şi sovietici care-şi dădeau mâna în septembrie 1939 la Brest-Litovsk, comparabile cu fotografiilor celorlalţi ofiţeri, americani şi sovietici, la Torgau, pe Elba, în aprilie 1945.

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (A.F.D.P.R.), condusă în prezent de dl. subsecretar de stat Octav Bjoza, s-a străduit din răsputeri să refacă demnitatea celor care şi-au pierdut tinereţile în temniţele comuniste, obţinând pentru aceştia indemnizaţii infime, neactualizate, datorită obstrucţiilor de tot felul venite de peste tot, inclusiv din partea Ministerului de Finanţe şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu care s-au solidarizat tacit sute de parlamentari timp de ani de zile, de când rămas îngropată în sertare Legea nr. 221 din 2009 privind acordarea despăgubirilor morale şi materiale, deşi ştiau că aveau cu toţii posibilitatea de a reformula articolele contestate.

Ce-au aşteptat aceştia din urmă? Dispariţia fizică a celor îndreptăţiţi. În parte, chiar au reuşit. De la câteva sute de mii în anii ’90, mai trăiesc în prezent sub 25.000 de foşti deţinuţi politic anticomunişti. Ce mai aşteaptă? Exterminarea în masă a „bandiţilor”, a „sabotorilor”, a „duşmanilor poporului”, a aşa-zişilor „bolnavi psihici” de odinioară. Un genocid, ignorat în continuare de cei care împart dreptatea şi drepturile.

Familiile celor cărora în mare majoritate nici măcar nu le sunt cunoscute mormintele au fost la rândul lor supuse terorii comuniste, devenind paria într-o societate dezumanizată, membrii lor fiind daţi afară din slujbe iar copiii lor nefiind admişi în universităţi şi exmatriculaţi din şcoli. Traume psihice, care au lăsat urme adânci, de nevindecat, copiilor de atunci.

Dar toţi aceştia, zeci, dacă nu chiar sute de mii, nu puteau fi membri ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Cel mult, simpatizanţi. E principalul motiv care a determinat decizia înfiinţării Asociaţiei Urmaşilor Persecutaţilor Regimului Comunist, aceasta având ca principal scop sprijinirea activităţilor şi a membrilor Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, inclusiv prin perpetuarea memoriei eroismului şi sacrificiilor făcute de foştii deţinuţi politici anticomunişti.

Unirea face puterea, iar schimbul de generaţii este, pentru moment, asigurat. Cel puţin aşa speră dl. prof. dr. Corneliu Zeană, preşedintele în exerciţiu al Asociaţiei Urmaşilor Persecutaţilor Regimului Comunist din România. Acelaşi lucru îl sperăm şi noi, cei care venim în preajma sa, din nevoia de a ne solidariza cu cei care ne-au dat viaţă”, spune Radu Petrescu-Muscel, reprezentant al Centrului de Cercetări Istorice „Preotul Gheorghe I. Cotenescu”.

Adaugă un Comentariu

*