Fostul ministru al Culturii, dâmboviţeanul Ionuţ Vulpescu, călit politic în preajma preşedintelui Ion Iliescu, atrage atenţia colegilor din partid că scandalurile pornite vertiginos şi care nu se mai opresc nu fac deloc bine PSD şi nici ţării. Dacă se va continua în acelaşi ritm, pe aceleaşi note ale dezordinei şi confuziei, susţine Vulpescu, la următoarele alegeri, românii nu vor mai vota cu PSD, pentru că PSD nu va mai exista!

„De mai bine de un an, PSD dă senzația unui partid aflat în perpetuă criză. A câștigat alegerile, a format guvernul, dar nu este capabil să gestioneze victoria politică. Deciziile pe care le luăm sunt contestate în stradă și de adversarii noștri politici: aproape firesc, așa se întâmplă în democrație. Dar noi am ajuns să ne contestăm propriile noastre decizii, culmea, contestatari fiind în multe cazuri și aceia care au luat deciziile. «Am dat un vot, dar nu sunt de acord cu el!».

Trecând peste experiența proprie din acest ultim an, deloc plăcută, și de nimic justificată, observ cum dubla măsură, pe care o reproșăm altora atunci când ne judecă, o aplicăm cu sârg și cu supra de măsură în partid, în evaluarea celor responsabili de bunul mers al unor departamente, ca miniștri sau ca alți demnitari. Pentru unii decide conducerea colectivă a partidului, pentru alții sunt suficiente criteriile premierului. Care sunt deciziile obiective, care acelea subiective? Pentru că și atunci când a făcut conducerea partidului analiza, dar și când autor a fost premierul, aceasta a fost subiectivă, practic fără criterii ce puteau fi considerate valide, ci erau doar pretexte, obiectivul fiind același: eliminarea unor indezirabili.

Spunem că nu există tabere în partid, că toți murim de grija lui, a partidului? Este aici, în negarea unei evidențe, un munte de ipocrizie! Aceste tabere fac mult rău, pentru că poartă un permanent și lipsit de sens război, în primul rând cu partidul. Interesele unora sunt mai presus de interesele ansamblului! Și vrem să funcționăm coerent, să guvernăm performant?

Recunosc, mie, și nu doar mie, îmi sunt neclare motivele acestei crize. Dar e vorba despre o criză, sau de cu totul altceva? În greacă, verbul din care provine cuvântul, krino, înseamnă a judeca, a sta pe gânduri, a cântări mai multe opțiuni, a căuta o cale de mijloc, chiar a te confrunta cu cei de altă părere, a te măsura în argumente cu aceștia, iar substantivul krisis indică faza în care trebuie luată, după epuizarea procesului de analiză, o hotărâre irevocabilă. A te confrunta cu o criză reprezintă în acest orizont semantic un act de bărbăție, de determinare.

Asta facem noi acum: ne confruntăm cu criza, luăm decizii, oricât de dureroase ar fi ele, după o analiză serioasă? Sau amânăm deciziile, sacrificând oameni și principii, și, până la urmă, chiar viitorul partidului? Asta am făcut când am depus moțiune de cenzură împotriva propriului guvern: am rezolvat o criză? Atunci de ce suntem în criză? Ceva nu funcționează logic în acțiunile noastre, și plătim pentru asta.

Reclama

Dacă nu sunt prea excesiv în aprecieri, aș spune că ne-am lăsat angrenați într-un război pentru putere, după un principiu care ne-a făcut rău tuturor, în timp: «Învingătorul ia totul!». Doar că «învingătorul» este relativ în cazul de față: cel care a câștigat alegerile este partidul, adică acea structură care a generat și prezentat un program de guvernare coerent, care a construit un sprijin popular în jurul programului, a mobilizat oamenii la vot. Victoria a fost operă colectivă, nu este «pe persoană fizică», vorba unui clasic în viață. Cetățenii nu au votat tabăra X din partid, sau tabăra Y. Ca atare ei resping modul în care am ajuns să funcționăm. Ar accepta diferențe de opinii, dispute ideologice, dar nu pot accepta aceste lupte intestine, care nu duc nicăieri.

Românii au votat cu PSD în amintirea unei tradiții de performanță la guvernare. Vor mai face asta, după spectacolul grotesc din acest ultim an, în care am demonstrat doar faptul că acea tradiție s-a epuizat? Capacitatea administrativă a PSD a cunoscut o periculoasă degradare. Facem o socoteală, să vedem câți miniștri, secretari de stat, șefi de instituții, am schimbat în acest prim an de guvernare, și de ce? Suntem capabili să recunoaștem că selecția celor care ocupă aceste posturi în administrație și în Guvern este rodul întâmplării? Sunt miniștri, secretari de stat, șefi de instituții, legiuni de consilieri, care n-ar fi trebuit numiți în aceste posturi, pentru că sunt nuli din punctul de vedere al calităților cerute pentru a le ocupa. Oricât de dur sună, aceasta este realitatea! Acum ce vrem să facem? Să continuăm în același fel, în speranța că vom obține rezultate mai bune?

Am auzit din nou îndemnuri la unitate, aceleași de mai bine de 12 ani, sau lecții despre identitatea ideologică a PSD. Solidaritate de fațadă am tot avut. Dar de ce simțim mereu nevoia să pomenim de unitatea partidului? Ce ne-ar uni, până la urmă? Valori politice și morale? Sau doar interese mici, dar remuneratorii? Ce alegem în continuare, ca liant în partid, pentru că avem nevoie de el mai mult ca oricând: păstrarea unor privilegii pentru unii sau efortul comun de a guverna în interesul binelui public?

ACEASTA ESTE O CRIZĂ PREA MULT ȘI NU NE MAI PUTEM PERMITE LUXUL EI. Să ne stabilim clar atât prioritățile, cât și regulile de funcționare în relațiile partidului cu guvernarea. Nu cred că Guvernul se poate plânge că nu are sprijinul partidului sau pe cel al parlamentarilor lui din Senat și Camera Deputaților. Partidul, prin organele sale de conducere, decide politic cine ce poziție ocupă în Executiv. Pentru că miniștrii sunt interfață politică. Dacă noi vom continua să ne batem joc de miniștrii noștri, să-i ridiculizăm, să-i umilim, să-i schimbăm după cum vrea unul sau altul, instaurăm haosul în instituții. Unele chiar funcționează haotic.

Da, să facem cât mai urgent o evaluare a fiecărui ministru, a performanțelor lui. Să facem și remaniere, dacă ajungem cu toții la această concluzie. După care să ne vedem de guvernare. Pentru că nimeni nu ne va mai suporta, văzând că îi excludem pe cetățeni din lista noastră de interese. Să luăm aminte la soarta Partidului Socialist Francez. Putem împărtăși foarte ușor soarta lui, dacă nu ne trezim, și nu ne concentrăm pe guvernare, pe legiferare, pe administrarea țării. Avem de pregătit președinția prin rotație a UE. Avem de gestionat acțiunile legate de Centenarul Marii Uniri. Sunt atâtea de făcut, și noi suntem rupți de aceste realități.

Reclama

Jose Saramago spunea, în esență: ”Nu se poate vota cu stânga, dacă stânga nu mai există”. Să nu ajungem în situația în care românii să spună ”Nu putem vota cu PSD, pentru că PSD nu mai există!”. Depinde doar de noi, de sinceritatea atașamentului nostru față de partid și de istoria sa, de valorile care ne sunt, totuși, proprii, dacă acesta va mai avea un viitor. Pentru că acum asta jucăm: viitorul PSD, nu viitorul unui lider sau altul. Să luăm aminte”, a scris Ionuţ Vulpescu pe pagina sa de Facebook.