În ultimul timp, asistăm la o adevărată desfăşurare de forţe potrivnice, aş zice chiar duşmănoase, al căror scop real, disimulat sub cele mai diferite forme şi pretexte, nu este altul decât denigrarea, cu orice preţ, pe toate planurile, a României.

Adevărul incontestabil este că România deranjează în mod direct prin creşterea economică absolut uimitoare şi meritorie pe care a reuşit să o obţină în ultimii ani, ceea ce pune sub semnul întrebării eficacitatea politicilor concrete ale ţărilor mult mai puternice şi infinit mai dezvoltate din Uniunea Europeană, viziunea guvernelor lor.

Afaceriştii, dar şi conducătorii acestora asistă cu stupoare şi vădită îngrijorare la dezvoltarea neaşteptată şi absolut nedorită de ei a unei ţări pe care o considerau deja un simplu… paşalâc, o biată ţărişoară al cărui popor trebuia să fie veşnic redus la rolul de consumator umil, dar şi de furnizor de forţă de muncă ieftină, calificată ori ba. Atât.

Într-adevăr, scăpaţi brusc, după amarul anilor de comunism, când în magazine nu se găsea mai nimic, românii au cumpărat ani de zile, cu febrilitate, mărfuri de cea mai slabă calitate, absolut nevandabile în ţările din occidentul Europei. Era copilăria unui neam obidit, care confunda, din neştiinţă, o amăgire de opulenţă cu… democraţia.

Şi au tot cumpărat, începând cu primele „turcisme” ce au invadat piaţa şi continuând cu mărfurile „din occident”, multe dovedindu-se a fi de o calitate net inferioară celor de acolo. Să ne amintim de scandalul recent al produselor alimentare…

Dar, încetul cu încetul, poate prea încet, oamenii au început să se dumirească, să conştientizeze faptul că mărfurile „pentru afară”, cu aceeaşi etichetă, sunt mai bune şi, de multe ori, sensibil mai ieftine. Au început să compare, să aleagă, să treacă de la stadiul de simpli consumatori umili la acela de cumpărători din ce în ce mai avizaţi, care au pretenţia absolut legitimă de a fi trataţi în mod corect, de a nu mai fi umiliţi şi discriminaţi în raport cu ceilalţi locuitori din Uniunea Europeană. Doar din cauza sărăciei se mai cumpără, încă, produse proaste. De ce? Fiindcă sunt mai ieftine…

Cât despre forţa de muncă, nu mai este ce a fost: românii rămaşi în ţară vor să fie plătiţi mai bine, mai corect, vor să trăiască, în sfârşit, omeneşte. Este dreptul lor!

Ori, dezvoltarea economică mult accelerată a României faţă de celelalte ţări din Uniunea Europeană va avea drept consecinţă directă şi firească reducerea diferenţelor dintre nivelul de trai al românilor şi cel al occidentalilor: românii vor câştiga mai bine şi nu vor mai constitui masa de cumpărători umili de subproduse, ba chiar de deşeuri, nu vor mai putea fi plătiţi cu salarii derizorii de către „investitorii” veroşi, puşi pe înavuţire.

Această stare de lucruri şi această perspectivă, absolut benefică pentru români, îi dezavantajează direct pe speculanţii şi pe prădătorii de forţă de muncă ieftină. Îi îngrijorează totodată şi pe mai-marii Uniunii Europene, fiindcă demonstrează concret că strategia adoptată de România este mai bună decât cea a lor, motiv pentru care „toate tunurile” sunt îndreptate spre noi: cu ajutorul vânduţilor, al denigratorilor de ţară!

România a reînceput să se dezvolte. Încet, dar sigur. Mai sunt multe, foarte multe de făcut. Dar se pot realiza. Poporul român poate trai mai bine, mult mai bine. Cu o singură condiţie: să existe continuitate. Ofensiva trebuie oprită. Canaliile, să tacă!

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU