Când eşti pus în situaţia plăcută, evident, de a vorbi despre un om de cultură, te încurci, te simţi mic, parcă nepregătit să faci faţă acestei exigenţe. Nu ştii cum să începi şi cum să închei… Simţi în permanenţă că ai mai uitat ceva, că mai lipseşte un element. Parcă te-ai afla în faţa unei pânze pe care lucrezi un portret. Mai lipseşte o nuanţă, o umbră, o licărire, un semn…

Aşa mi se întâmplă acum, când vreau să scriu despre omul de teatru, despre maestrul Dan Ţopa. Astăzi, împlineşte frumoasa vârstă de 60 de ani, iar de patru decenii luptă asiduu, cu talent, cu vigoare, cu precizie şi cu mult har pe târâmul artei teatrale.

Dan Ţopa a fost şi este un creator, un şlefuitor, un artist care, atunci când şi-a propus ceva, a realizat. A construit din nimic scene, decoruri, spectacole. A plămădit chiar şi artişti! Oameni care nu se gândeau că vor ajunge pe scenă, că vor juca într-un spectacol, îmbrăţişând un rol, mai greu sau mai uşor, au fost stimulaţi, educaţi, încărcaţi cu dragostea pentru teatru…

Înainte de 1989, Dan Ţopa era printre puţinii actori şi regizori din ţară care se înhămase la lucruri noi, la viziuni şi concepţii dramatice moderne. Teatrul pentru copii şi tineret a primit un alt suflu prin viziunile sale regizorale, prin scenografie şi decorul pe care, nu de puţine ori, îl lucra singur sau ajutat de actori. Era ceva dumnezeesc. Ca şi cum a-i lua un pumn de pământ negru şi peste el sufli viaţă.

Îmi amintesc cu plăcere de anii petrecuţi în Studioul Teatrului „Neghiniţă” de la Casa de Cultură a Sindicatelor, primul spaţiu modern creat în Târgovişte pentru mişcarea teatrală de aici. Un sanctuar al spiritului, unde iubitorii artei dramatice, actori profesionişti, amatori şi public, se întâlneau pentru a aduce ofrande Thaliei.

Aici l-am cunoscut şi pe Gabi Apostol, ajuns acum un actor emerit, un adevărat maestru al teatrului pentru copii renumit în întrega Europă. Pe Florin Petrescu, la care, încă din adolescenţă se simţea gustul pentru umor, satiră şi muzică. Aici i-am cunoscut şi pe regretaţii Laura Stoica şi Lorin Stănescu. Un mânunchi de oameni valoroşi strânşi în jurul lui Dan Ţopa, colaboratori ai săi de suflet.

Cum să uiţi de textele puse în scenă de Dan în anii dinaintea momentului Decembrie 89? De „Lecţia de cor şi zbor pentru puiul de cocor” de „Nota zero la purtare”, de „Păcală”, piese care au adunat în sala de spectacol mii de preşcolari şi elevi din Târgovişte?

Şi, uite aşa, au trecut anii şi Dan Ţopa a rămas fidel pasiunii şi iubirii sale, teatrul. Indiferent pe unde l-a purtat viaţa, conjuncturile social-politice, el a rămas ostaş dedicat acestei arte. A multiplicat-o pe scenele din ţară şi din străinătate, câştigând numeroase distincţii.

Una dintre primele societăţi dramatice din România, „Thalia”, a fost zămislită la Târgovişte, tot de către Dan Ţopa. O serie de evenimente de gen poartă pecetea acestui artist. Numim aici „Festivalul Păpuşilor vii”,”Pucfast” Pucioasa,”Târgul păpuşarilor”… Lista prodigioasei activităţi artistice a maestrului Dan Ţopa este imensă, dar nu mi-am propus să contabilizez momentele sale de muncă şi de glorie, ar suna rece, birocratic.

Dan Ţopa este şi rămâne până la capăt un filon de aur al artei dramatice şi mai are multe de arătat. Un om al cărui spirit este încă tânăr şi hălăduieşte pe câmpurile creativităţii artistice, chiar dacă au trecut anii şi barba-i tot mai albă… La mulţi ani, Dan Ţopa!