Zi frumoasă de toamnă, coborâtă peste plaiurile Dâmboviţei. Cu adieri suave de vânticel rece, cu raze blajine de soare ce mângie frunza arămie a codrului, care parcă ar mai zăbovi o vreme în acest fascinant spectacol de remember al verii oferit de Dumnezeu, înainte ca natura să-şi dezbrace haina colorată într-o multitudine de nuanţe…

Aşa a fost astăzi, 13 octombrie 2018, la Pietroşita, pe valea susurului dulce al Ialomiţei, de unde pornesc rădăcinile Bucegilor, locul în care s-a desfăşurat cea de-a XX-a ediţie a manifestărilor culturale şi spirituale „Zilele Pietroşiţei – Preot Gheorghe Ghe. Simionescu”, cărora li s-a adăugat, anul acesta, regalul „Toamna Literară – Mircea Horia Simionescu”, manifestare ajunsă la cea de-a XV-a ediţie. Suita de activităţi pentru minte şi suflet a fost organizată sub egida Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei-Ruralia”.

Amfitrionul acestui eveniment unic până în acest moment în judeţul Dâmboviţa a fost doctorul Radu Negoescu, cel care, acum douăzeci de ani, împreună cu o mână de consăteni inimoşi, înzestraţi în primul rând cu multă iubire pentru aceste locuri pitoreşti şi pline de taine, a adus aici un val de tihnă culturală şi spirituală, idei de mai bine pentru viitor, încercând să sădească în sufletul tinerilor dorinţa de a crea şi de a se înrădăcina pe veci în piatra Pietroşiţei.

După 20 de ani de activitate neîntrerupă, de trudă pe ogorul greu de desţelenit al vocaţiei de român autentic şi iubitor de meleag natal, Radu Negoescu a hotărât să se tragă mai în umbra copacului crescut de el. A decis să predea hârleţul, pentru a trudi în grădina spiritualităţii care se cheamă Fundaţia „Renaşterea Pietroşiţei-Ruralia”, tinerilor săi disciploli, celor care au crescut pe lângă el şi au deprins tainele dragostei de trecut, prezent şi viitor al Pietroşiţei. A ales să transfere flacăra nestinsă a continuităţii Fundaţiei lui Dani Comăniţă şi studentei Alexandra Olîc.

Radu Negoescu nu dispare de tot din acest tablou fermecător pe care l-a creat. Va veghea de aproape, aidoma sfinţilor care ne urmăresc din înaltul cerului şi care, prin varii semne şi mijloace, ne povăţuiesc şi ne mai dojenesc pentru greşelile pe care le săvârşim, cu voie şi fără de voie.

Întâlnirea fiilor Pietroşiţei, a nucleului spiritual al localităţii, al cavalerilor ordinului „Renaşterea Pietroşiţei” s-a ţinut în cetatea lor de suflet – Muzeul Etnografic „Dumitru Ulieru”, locul unde fiecare obiect expus, fiecare tablou, fiecare fotografie vibrează cu conştiinţa, cu sufletul şi amintirile lor nepieritoare.

Unii dintre cei care au pus umărul la aşezarea pietrei de temelie au urcat la ceruri, lăsând însă mărturii vii operele lor, creaţiile artistice, exemplul de viaţă, forţa şi entuziasmul care nu pot fi uitate niciodată. Vorbim aici, cu plecăciune, de Mircea Horia Simionescu, Iulian Mărculescu şi Ion Enescu-Pietroşiţa. Ctitori ai cuvântului, repere morale şi culturale pentru vlăstarele comunei şi nu numai.

Sărbătoarea închinată României Mari la Centenar a debutat cu o depunere de coroane la monumentului Eroilor Neamului aflat în inima Pietroşiţei, după care membrii Fundaţiei şi invitaţii de suflet au mers la casa regretatului poet şi epigramist Ion Enescu- Pietroşiţa, unde a fost dezvelită o placă memorială, pe care au fost încrustate ilustru cuvintele „Poet premiat de Societatea Scriitorilor Târgovişteni, pledând cu delicateţe şi umor pentru frumos şi dreptate, împotriva dezamăgirilor vieţii reale”. Preoţii din parohie au oficiat şi o slujbă de pomenire, apoi Radu Negoescu, George Coandă, Toma George Veseliu şi Corint Bianu au rostit câteva cuvinte elogioase despre poetul Ion Enescu Pietroşiţa.

În tăcere, cu paşi îngreunaţi parcă de amintirile izvorâte din răceala acelei plăci comemorative, s-a pornit spre muzeul etnografic, locul de plăcere şi de tânguire al spiritului şi dorinţelor de mai bine al celor care compun Fundaţia Ruralia.

În binecunoscutul stil al doctorului Negoescu de a face totul calculat, precis, limitat, în intervalele de timp prestabilite, fără să acorde prea multă dispensă vorbitorilor, s-a consumat spectacolul cultural şi spiritual.

După Te Deumul oficiat de preoţii din comună şi intonarea imnului naţional, a urmat un scurt program artistic prezentat de copiii din Pietroşiţa. Cuvântul de deschidere şi bun venit al lui Radu Negoescu şi al scriitorului Constantin Voicu – director literar al Fundaţiei a fost urmat de o serie de prelegeri despre „America – garantul reîntregirii”, text aparţinând lui Gheorghe Sărac, citit de Constantin Voicu, „Marea Unire – reverberaţii dâmboviţene”, expozeu susţinut, cu har şi talent de neegalat, de profesorul George Coandă şi „20 de ediţii ale Zilelor Pietroşiţei”, incursiune frumos elaborată şi prezentată de doctorul Radu Negoescu.

Domnica Vărzaru a citit, cu lacrimi în ochii, o creaţie literară intitulată „Amintiri, amintiri…”, în care personajul central este tatăl său. O poveste reală despre sacrificiu, iubire de ţară şi neam, despre locurile natale, scrisă într-un ton concis, simplu, cu sclipiri ale gândului profund, în care mărturia vie, dulce şi crudă uneori se îmbină armonios cu figurile de stil folosite de scriitoare, dând naştere unui text bine echilibrat. Povestea a fost publicat pe portalul „Observatorul” – revistă online a românilor din Canada.

Domnica Vărzaru a lansat, la „Toamna Literară Pietroşiţeană” – ediţia 2018, volumul de versuri „Soare Grăbit”.

Ziua a trecut senin, cu nostalgii, cu un asfinţit blând, în decor de toamnă ruginie, în vers pastelat şi cu împlinirea lucrului bine făcut. Ceea ce s-a întâmplat, de 20 de ani încoace, la Pietroşiţa, sub patronajul doctorului Radu Negoescu, este dovada vie a faptului că, dacă vrei să rezişti, să zideşti continuu spiritul şi cultura acestui neam mult prea încercat de istorie, poţi, indiferent de jungla socială, politică şi administrativă care te înconjoară.Dacă în România ar exista mai multe asemenea insuliţe în care să respire liber credinţa străbună, armonia culturală şi filozofia existenţială a acestui popor, nimeni nu ar mai încerca vreodată să ne dezrădăcineze!