Conectați-vă cu noi

OPINII

Nervozitate!

Publicat

pe

Veştile sunt oarecum rele. Dragnea vrea cu tot dinadinsul să rămână despot în partid! Nu are de gând să facă nicio concesie, să îi ierte pe cei care au o altă viziune asupra politicii, asupra modului în care trebuie guvernată ţara, asupra comunicării şi relaţionării în interiorul partidului.

Mulţi încă mai speră că şeful PSD se va lăsa înduplecat şi va ierta, va da sancţiuni, eventual îi va băga în carantină pe contestatari, dar va merge mai departe, spre binele ţării şi al formaţiunii social-democrate. Se pare că nu vrea! Are un comportament medieval.

Rămânerea lui Firea şi Ţuţuianu în partid înseamnă pentru el păstrarea pericolului în casă. Bomba rămâne amorsată! Evident, la consolidarea acestei idei participă şi alţii, care îl vânau de mai multă vreme pe Ţuţuianu şi au prins acum momentul prielnic de a-l păli cu forţă, după arhaicul principiu al trădării româneşti, cu seninătate şi fix în ultima clipă.

Faptul că sunt unii care se antrenează pe margine, sperând că vor prelua conducerea organizaţiei, folosindu-se de diverse voci cu multă sau mai puţină greutate, care se exprimă din ce în ce mai des în parabole, metafore şi formule mistico-subtile, arată că a existat un grupuleţ anti-Ţuţuianu sau că s-a coagulat de curând.

Curios, sunt unii care, până mai ieri, perorau dur la adresa lui Liviu Dragnea şi erau de acord cu retragerea sa din funcţiile de conducere, îl acuzau de toate cele pe varii reţele de socializare. Acum, l-au lăsat pe Dragnea de-o parte, într-un colţ, şi s-au poziţionat împotriva lui Ţuţuianu. Cam asta este politica în România. Slabă şi mârşavă!

Un lucru este clar, Liviu Dragnea, dacă o ţine pe placa lui, cu excluderea Gabrielei firea şi a lui Adrian Ţuţuianu din partid, va produce în PSD un seism puternic, care ar putea scinda formaţiunea social-democrată. Poate asta se şi vrea!

Ar fi o demonstraţie de forţă utilă lui, dar nouă, ţării, celor care urmărim succesiunea evenimentelor, ne-ar arăta că Dragnea şi acoliţii săi sunt interesaţi doar de putere şi privilegii.

PS – Poate că Liviu Dragnea este un politician mai priceput şi mai abil decât ne aşteptăm şi, la CEX, va renunţa la răzbunări. Va fi o bilă albă pentru el, iar partidul nu va avea decât de câştigat!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vremuri ciudate

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Existența parcă ni se consumă după un scenariu de film de anticipaţie, în care abundă secvenţele horror, cele imposibil de acceptat de raţiunea de tip uman. Regizorul şade parcă undeva în măruntaiele cerului şi urmăreşte dezlănţuirea din platoul global. Cineva se joacă cu noi.

Copiii merg la grădiniţă pentru a socializa, comunica, interacţiona, pentru a deprinde alfabetul vieţii. De unde! Stau singuri la măsuţe, ore în şir, învârt plictisiţi jucăriile, mai trag cu ochiul la prietenii aflaţi câţiva metri mai încolo, risipiţi parcă de o furtună pe care ei nu o vor înţelege prea curând. Urmăresc şi ei uimiţi cum tata, mama și bunicii fac echilibristică pe coarda existenţială, de-o parte viaţa, în cealaltă neprevăzutul.

Cei mici şi-au adaptat jocul la realităţi, după ceea ce vine pe canalele media. Un preşcolar ţine în mâini două figurine. Unul este poliţist, iar celălalt un nenică cu mustaţă şi pălărie. Omul legii îl pune jos pe bătrân. „Nu ai mască! Eşti arestat! La puşcărie!” Se aude glasul totuşi candid al micuţului.

Totul s-a adaptat din mers. Cei care nu o fac vor fi luaţi, uşor- uşor, de val. Nu poţi trăi în incertitudine. Pleacă prescolarul acasă și îi spune mamei. „Nu vreau să mai vin mâine la grădiniţă. Nu mă joc cu nimeni. Nu mai vreau să fiu singur”. Şi plânge pe rupte până la portiera autoturismul. Mama tace…

La şcoală, altă poveste. Elevii vin în grupuri, veseli, apropiaţi, apoi, fiecare, ca într-un joc SF, intră pe culoarea lui. Roşie, verde, galbenă… La clasă, pe hol. Şi pe uşa toaletei este afişată o anume culore. Doar în frunte nu li s-a pus etichetă! Nu se mai pot împrumuta pixuri, biscuiţi, apă, guma de şters, nici zâmbete, nici bileţelul de iubire nu mai poate circula pe sub bancă… Viaţa se consumă sub mască. Reguli dure şi pentru ei şi pentru profesorii care nu ştiu cum să mai facă faţă când în faţa tabletei, când cu ochii pe clasă. Există şi cameră de izolare, un soi de arest al copilului posibil contaminat!

La ce bun toate aceste restricţii dacă, atunci când ies din liceu, se strâng buluc la ţigară sau la cafea în spatele magazinului din colţ sau merg la terase sau în parc, unde încearcă fiecare să se bucure de dramul de normalitate?

Politicienii sunt deocamdată preocupaţi de campania electorală. Şi ei tot cu masca. Una pe bune! Preşedintele ţării, dezamăgire totală. Va intra în istorie ca omul care ne tot spunea să ne spălăm pe mâini şi care făcuse o obsesie pentru PSD. În rest, vorbe. Și acelea scumpe!

Premierul Orban pare şi el plictisit, pierdut în inerţie. Altfel nu se explică gestul de a-l întreba pe un om aflat în scaunul cu rotile ce viteză îi prinde maşinăria cu care se deplasează.

Ciolacu, încă indecis. Nesigur. Critică puterea, dar parcă dă cu parfum! Faţa sa cam asta trădează, cu barbă sau fără. Tăriceanu îşi caută nordul. L-a pierdut. Nu se mai regăseşte pe niciunde. Candidatura la Primăria Capitalei este un moft. O ultimă zvâcnire. Apoi se usucă. Ca peştele care sare din baltă şi nimeni nu este pe aproape să-l arunce din nou în apă.

Şi virusul astă căruia nimeni nu i-a dat de cap, de parcă oamenii de ştiinţă dorm în bocanci sau acum îşi explică incapacitatea şi lipsa de profesionalism sau, cine ştie, cineva îi ţine în poziţia de drepţi. Trăim apocalipsa sau vremurile sunt apocaliptice. Ce mai contează! Credeam, totuşi, că va deveni credinţa un refugiu. Nu simt nici acest lucru. Acum se dă o luptă oarbă… Nu ştim ceea ce urmează. E secret!

Citește în continuare

OPINII

Clasa cu măști!

Publicat

pe

Începe şcoala! Trist. Cu teamă. Cu nesiguranţă. Cu zâmbete ascunse sub mască. Cu multă remuşcare şi frică. Cu învăţători şi profesori confuzi, care nu ştiu cum să reacţioneze în împrejurările date. Cu părinţi debusolaţi, nervoşi, depăşiţi de situaţie. Cu elevi cărora trebuie să le intre în reflex anumite automatisme ce nu ţin de spiritul şi comportamentul uman, de vârsta şi simţămintele lor fireşti.

Totul arată ca o varză călcată în picioare de o turmă de mistreţi speriaţi. Cu reguli absurde sau experimentale. Cu multă indolență și nepăsare din partea conducătorilor! Cu mult şi dezarmant „nu ştiu”. Niciodată nu a fost ca acum. Ce an năuc! Pesimist. Bolnăvicios.

Cum să ţii copiii ascunşi sub mască, sub paravane de plastic? Cum să le spui că nu au voie să se îmbrăţişeze prieteneşte, că trebuie să se dezinfecteze după fiecare strângere de mână? Că nu mai au voie să-şi ofere unul altuia o bomboană, un pix sau o gumă de şters?! Că este mai bine să nu mai iasă împreună la joacă sau să meargă la vreun film! Că trebuie să fie precauţi când îşi sărută bunicul?

Şcoala, grădiniţa înseamnă comunicare, socializare, relaţionare, deprinderea convieţuirii în grupuri extinse. Cum o să se simtă micuţul de patru ani pe care părinţii îl duc la grădiniţă pentru a se integra, pentru a dezvolta prietenii şi relaţii cu ceilalţi copii, iar acum va fi nevoit să stea singur la măsuţă, la distanţă de cel puţin un metru de prietenul său pe care nu are voie să-l atingă, să-l mângâie, nici măcar nu se pot juca împreună? Şi asta ore în şir!

Începe şcoala sau intrăm înt-un experiment al disperării, al alienării noastre?

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!